Cu frică de Dumnezeu şi cu dragoste să ne apropiem!

Publicat în Dilema Veche nr. 653 din 25-31 august 2016
Cu frică de Dumnezeu şi cu dragoste să ne apropiem! jpeg

Duminica Orbului ne-a prins anul acesta în Thasos, nu la vot. Ca buni creștini de duminică, am trecut și pe la biserică, dar slujba era deja pe final la 9,30. Ne-am bucurat că părintele nu a predicat, probabil pentru a evita tîlcuirea versetelor referitoare la orb: Învățătorule, cine a păcătuit: acesta sau părinții lui, de s-a născut orb / Iisus a răspuns: nu a greșit nici el, nici părinții lui, ci pentru a se arăta în el lucrările lui Dumnezeu. Însă la finalul slujbei, înainte de a împărți antidoron, adică anafura, ne-a urat kalo kalokairi, adică o vară frumoasă, dar a adăugat sapiențial fără păcate, căci vara omul cam uită de Dumnezeu și nu prea mai are frică de El. Nicio­dată nu ne-am gîndit că vara scade frica de Dumnezeu. Ne-am adus aminte de un prieten al nostru care nu înțelegea de ce dau buzna creștinele vara la spovedanie și acum, prin prisma celor spuse de părinte, am înțeles și noi ce voia să spună.

În fine, după slujbă, am luat cu noi o butelcă de cinci litri de vin vărsat din zona Fanos, nordul Greciei, ne-am urcat în barcă și ne-am avîntat orbește în apeiron (nemărginitul) mării. În momentul în care nu se mai zărea nici un mal, ci doar apeiron-ul mării, am ancorat și am început simpozionul nostru. Pesonajele noaste sînt: Cristi (Cr.), pentru care iadul este rezultatul voinței și libertății noastre, Ion (I.), pentru care iadul este despărțirea de dragostea lui Dumnezeu, Mihai (M.), pentru care iadul e mai mult creația fricii maladive a oamenilor, și Clement (Cl.), pentru care iadul este locul unde Dumnezeu nu este.

Cr.: Dragi simpotes, rupți de lume, vom încerca să abordăm radical subiectul fricii din punct de vedere teologic și cred eu cel mai important e să explicăm ce înseamnă frica de Dumnezeu (phobos Theou), despre care Scriptura spune că este începutul înțelepciunii. Pentru marii teologi ai Bisericii, frica de Dumnezeu nu are legătură cu spaima, teama de pedeapsă din partea Lui, teama că ai greșit față de El, ci exprimă o stare de reverență, o atitudine liturgică de reverență a omului față de Făcătorul lui. Expresia robul Domnului (doulos tou Kyriou) nu înseamnă că sîntem niște sclavi care tremură de frică în fața Stăpînului. Din păcate, imaginea falsă a lui Dumnezeu ca teroristul nr. 1 bîntuie și pe la noi.

I.: Pany ge! În Scriptură, în textele Părinților, în cult, termenul rob exprimă atitudinea liturgică a creației în relație cu Dumnezeu și nu are semnificație negativă. Vasile cel Mare numește întreaga creație roabă. Este vorba de vocația liturgică a omului, de atitudinea ontologică corectă de a se închina Creatorului, nu de o supunere orbească, irațională. Această închinare e logiki latreia, slujire înțelegătoare, după Părinții Bisericii. E drept, phobos-ul implică neliniștea, angoasa. Interesantă este etimologia phobos-ului, de fapt a verbului phebomai care vine din indo-europeanul bheg = a evada, a se îndepărta, ceea ce în slavona veche a dat bezati, care înseamnă a fugi. Totuși, phobos-ul sugerează și o stare normală de reverență, de admirație, de respect. Nu este tromos, care exprimă o stare de spaimă, de teroare.

Cl.: Vă rog eu să lăsăm abstracțiunile astea. Frica este un sentiment clar de teamă, panică, spaimă. Vezi ceva și fugi! Mai aveți puțin și dați în damblaua lui Anania, care, pentru a ameliora criticile feministe, a tradus și pe gyni ina phobeito ton antra, prin femeia să se înfioare de bărbat!!! A zis bine ce a zis. Total de acord cu ce spune, numai că acolo apostolul Pavel spune clar, fără echivoc: femeia să se teamă de bărbat sau să-i fie frică de bărbat.

M.: Frica e frică. Fie ea frică de oameni, fie frică de Dumnezeu. Toate religiile se bazează pe frică, iar fără exploatarea fricii, bisericile ar fi goale. Frica de Dumnezeu, frica de pedeapsa lui Dumnezeu, frica de iad sînt armele forte ale așa-zi­șilor predicatori ai Domnului. Evident, este o metodă eronată, pentru că, de vreme ce se spune că Dumnezeu este iubire, atunci frica nu mai are rost. Cum să fie frica începutul înțelepciunii, cînd acest sentiment aduce în om o groaznică stare de iraționalitate? Eu nu cred că Dumnezeu vrea să ne fie frică de El. Falanga popească își dorește acest lucru, pentru a ține în frîu masele. Pedepsele iadului, cazane cu smoală, vămile văzduhului nu sînt decît povești popești grobiene care induc oamenilor sentimente înjositoare, cum ar fi frica, spaima, teroarea, care duc de diferite maladii, cea mai cunoscută fiind schizofrenia.

Cl.: Foarte corect! Toate faptele bune care au la bază frica de Dumnezeu, după mine, sînt nule. Iacă, am luat la mine un bilețel să vă citesc ceva de la Grigorie de Nyssa: Căci aceasta este cu adevărat desăvîrșirea, a nu te despărți de viața rea ca un rob de frica iadului, nici a face binele pentru nădejdea răsplatei ca într-un negoț și schimb, ca niște negustori ai vieții virtuoase, ci, privind dincolo de toate, chiar și de cele prin nădejde făgăduite, a se considera înfricoșătoare numai căderea din prietenia lui Dumnezeu. Iadul e locul sau starea unde Dumnezeu nu mai este.

I.: De acord! Ioan Damaschin spune ad litteram că Dumnezeu nu pedepsește la iad pe cineva în veacul ce va să fie, ci fiecare se face pe sine primitor al împărtășirii de Dumnezeu. Împărtășirea de Dumnezeu este hrană, iar neîmpărtășirea de Acesta este iadul. Vorbim de o ruptură de dragostea lui Dumnezeu. Maxim Mărturisitorul ne arată că prietenii lui Dumnezeu Îl văd și sînt cuceriți de o plăcere dincolo de gînd, în timp ce aceia osîndiți la iad nu pot să-L vadă și trăiesc într-o durere de nespus.

M.: Păi, și ce legătură are dragostea cu frica? Unde e dragoste nu mai e frică. Tot Nyssanul spunea că vrea să fie prieten cu Dumnezeu fără să se teamă de chinurile iadului sau să aștepte răsplata raiului. E clar că pentru el frica, fie ea și frica de Dumnezeu, este o atitudine existențială greșită față de Dumnezeu. Părinții neptici ne spun că frica izvorăște din mîndrie și posesie, pentru că omului smerit nu-i e frică că pierde ceva. Și ca să vă lămuresc, iacă ce spune un mare scriitor, excomunicat de preanecuvioșii popi, Kazantzakis, prin gura personajului lui din Sărăcuțul lui Dumnezeu, Francisc: Doamne, dacă te iubesc pentru că trebuie să mă pui în rai, trimite îngerul tău cu o suliță ca să-mi închidă ușa; dacă te iubesc pentru că mă tem de iad, aruncă-mă în iad; dar dacă te iubesc pentru Tine, numai pentru Tine, deschide-Ți brațele și primește-mă!

Cr.: Atenție mare! Frica de Dumnezeu nu este un simplu sentiment, ci o atitudine liturgică, așa cum am spus la început. La această frică se referă textele biblice, liturgice și patristice, anume la poziția liturgică de plecăciune în fața măreției lui Dumnezeu. Aceasta este frica de Dumnezeu, o frică ce ajută omul în primul stadiu să ajungă la prietenia cu Dumnezeu, după cum ne spune Maxim Mărturisitorul. Dacă tot ați intrat pe făgașul citatelor, vă dau și eu unul de la teologul iubirii dumnezeiești, Simeon Noul Teolog, care scrie că frică în iubire nu se află deloc, dar nici fără frica de Dumnezeu iubirea nu rodește în suflet.

Cl.: Greu să înțeleg cum frica se preface în iubire, dar dacă este vorba de acea reverență în fața atotputernicului Dumnezeu, fie, accept explicația, dar să nu mai fie numită frică, pentru că stîrnește mare confuzie. Dumnezeu nu are nevoie de oameni fricoși, terorizați, chipurile, de chinurile iadului, ci are nevoie de oameni curajoși, raționali, fermi și demni. Curajoși chiar și în a se îndoi de El! Aduceți-vă aminte de atitudinea demnă a lui Antonie cel Mare, după ce s-a simțit părăsit în marile lui ispitiri din partea demonilor, mă refer atunci cînd l-a certat pe Dumnezeu.

I.: Aș conchide eu scurt și cuprinzător. Frica de Dumnezeu este începutul înțelepciunii, adică primul pas către prietenia cu Dumnezeu, atunci cînd vorbim despre atitudinea rațională liturgică de reverență în fața Creatorului, nicidecum cînd e vorba de sentimentul irațional al fricii omului; și nicidecum o supunere orbească irațională. Și da, sînt de acord, poate că ar trebui să o numim reverență sau plecăciune în fața lui Dumnezeu și nu frică de Dumnezeu.

Am ridicat ancora și am pornit să facem un tur al insulei pe mare. Orografia uluitoare a insulei, așa cum se înfățișa ea de pe mare, ne mărturisea tăcut măreția Creatorului într-o Liturghie cosmică și răscolea în noi un simțămînt profund de plecăciune în fața Lui: Cu frică de Dumnezeu și cu dragoste să ne apropiem! 

Cristian Chivu este doctor în teologie al Facultății de Teologie a Universității „Aristotel“ din Salonic. Cea mai recentă carte: Sf. Grigorie Palama, Opere complete, vol. IV, ediție bilingvă (traducere, note, introducere), Editura Gîndul Aprins, 2016.

Foto: wikimedia commons

Bătălia cu giganții jpeg
Unde greșesc autoritățile
Oare, în loc ca autoritățile să încerce să deservească traficul auto, nu ar fi mai constructiv, ca să nu zic mai la îndemînă, să-l descurajeze sistematic?
951 t pag10 foto Alberto Grosescu jpg
Străzi Deschise. Un pariu pentru viitorul Bucureștiului
Avem nevoie de asta ca de aer! Sau și mai bine spus, avem nevoie de asta ca să mai avem ceva aer.
p 11 jpg
Un spațiu public sigur
Mai nou vedem o șansă în tehnologii de condus autonom; mai bine ar fi să mergem din nou autonom pe picioarele noastre.
p 1 jpg
„Ce nu înțelegeți voi este că…”* – 11 lecții despre oraș
Pietonizarea e permanentă. A merge pe carosabil, chiar dacă temporar ți se dă voie, e aproape umilitor.
951 t pag12jos foto C Dragan jpg
În Suedia, două roți sînt mai bune decît patru
Municipalități suedeze au început să reducă drastic numărul locurilor de parcare din centru, înlocuindu-le cu parcări pentru biciclete.
p 13 jpg
Libertatea de a nu folosi mașina
Noua libertate este de a nu fi blocat în trafic, de a nu plăti rate la mașină, de a nu fi vulnerabil la fluctuațiile prețului petrolului.
1024px Bucharest Citaro bus 4374 jpg
În ce fel de oraș vrem să trăim?
Dacă alegi să optimizezi infrastructura pentru pietoni, mutînd accentul de pe autovehiculul individual, atunci vei aloca bugetul unor proiecte prin care crești capacitatea de transport în comun.
Paris patrimoine jpg
„În ceea ce privește mobilitatea urbană, cel mai important e să lupți împotriva izolării” – interviu cu Carlos MORENO
Administrațiile locale se confruntă cu această mare provocare de a oferi o alternativă la mașina personală care să fie acceptabilă pentru un număr mare de cetățeni.
Viețile netrăite jpeg
Cît de ficționale sînt țările și spațiile în care trăim?
Liniștea și familiaritatea sînt suficiente sau devin prea puțin cînd vine vorba de promisiunea unui altfel?
Drepnea
Jumătate mișcare, jumătate siguranță
Locurile sînt sinonime cu niște stări psihice, sînt legate de întregi constelații de lucruri trăite, sunete, imagini, intensități care au înscris acel teritoriu pe harta mea emoțională.
Neuhausen (Erzgeb ), die Schlossgasse JPG
În satul Noulacasă
Acest sat se numește Neuhausen, iar mie, în română, îmi place să-i spui Noulacasă.
mare
Un lac între munți
Am știut că atunci, acolo, sînt fericit și că e un loc în care o să mă întorc întotdeauna cînd o să mă pierd, cînd o să-mi fie foame, sete sau o să mă rătăcesc.
p 11 jos jpg
Aici, între cei doi poli ai vieții mele
Cred că pentru mine e esențial să pot oscila între două stări sau două locuri sau două universuri sufletești.
p 12 Paris, Cartierul Latin WC jpg
Orașe uriașe
Mă văd întors în Paris, trăind liniștit viața altora, recunoscător celor care se poartă frumos cu mine, pînă cînd alții, nou-veniți, încep să îmi fie recunoscători că mă port frumos cu ei.
25869202527 80595838cf c jpg
4 case x 4 mașini
Mașina pe care mi-aș fi luat-o putea funcționa drept criteriu de delimitare a unor intervale (micro)biografice.
p 13 jpg
Harta
Aș vrea să trăiesc în România pentru că, după atîtea mereu alte și alte hărți, ar fi mai ușor s-o iau pe-a noastră la puricat, și la propriu, și la figurat.
p 1 jpg
Pe aripile gîștelor sălbatice
M-aș lăsa purtată de gîştele sălbatice ale lui Nils Holgersson, dînd roată nu doar Suediei, ci întregului continent, planînd fără nici o obligaţie şi nici un regret pe deasupra locurilor pe care le-am iubit cîndva.
1200x630 jpg
Pentru Constanța, cu dragoste și abjecție
Mi-ar plăcea să trăiesc într-o Constanța în care nostalgia – neobturată de dezvoltările imobiliare – să deschidă portaluri către trecut.
index png
Orașul Sud
Lună plină, Dunărea caldă și întunecată la Brăila, primitoare cînd intri cu picioarele în malul ușor nămolos.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Centrul și marginea
Tendința este acum cea a descentralizării și nu doar din punct de vedere urbanistic.
p 10 sus WC jpg
Strada Tunari în ficțiune și în realitate
Comoditatea locuirii împreună se vede că a primat față de disconfortul izvorît din diferență, rasială, socială.
Mahala jpg
Mahalale şi mahalagii
Oamenii se temeau de mahala şi de puterea cu care devora reputații şi destine.
Diana jpg
La Bragadiru
Lockdown-ul din martie 2020 ne-a prins în cei 46 de metri pătrați ai apartamentului de două camere din Drumul Taberei. Atunci a fost momentul-cheie.
p 12 sus jpg
Periferia sferei moralității: o scurtă istorie despre progres
Virtutea nu mai este ceva ce poate fi impus de la centru, ci descoperit și practicat de fiecare.

Adevarul.ro

image
Factură de aproape 15.000 de euro la telefonul mobil, după accesarea unui link necunoscut
Este păţania unei familii din Sighetu Marmaţiei, după ce fiul lor a deschis un link necunoscut. Apelurile au început să curgă, ajungând la câte 500, zilnic. Factura uriaşă de peste 70.000 de lei va trebui achitată de către titularul abonamentului.
image
Amantele criminale din Bihor, trimise în judecată. Victima, care era soţul uneia, le  „agasa“ pentru că voia sex cu nevasta
Cele două femei din Bihor care i-au plătit 40.000 lei unui interlop, ca să-l ucidă pe soţul uneia dintre ele, au fost trimise în judecată, procurorii susţinând că acestea aveau o relaţie amoroasă, iar soţia victimei se simţea agasată de faptul că el voia să facă sex.
image
Fetiţă de doi ani, căzută de la etajul trei al unui hotel din Eforie Nord. Copila a fost găsită de un turist în iarbă
O fetiţă de doi ani a căzut de la etajul hotelului Delfinul din staţiunea Eforie Nord. Accidentul s-a produs luni, 4 iulie, ora 11.30, la Hotelul Delfinul din staţiunea Eforie Nord. La faţa locului a ajuns un echipaj al Ambulanţei.

HIstoria.ro

image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.
image
SUA și Republica Dominicană - Cum a eșuat o anexare dorită de (mai) toată lumea
Pe 2 decembrie 1823, într-o vreme când majoritatea coloniilor spaniole din Americi își declaraseră independența sau erau pe cale s-o câștige, președintele SUA, James Monroe, a proclamat doctrina care-i poartă numele și care a devenit unul dintre documentele emblematice ale istoriei politice a SUA și a lumii.