Cu dinozaurii pe Skype

Publicat în Dilema Veche nr. 478 din 11-17 aprilie 2013
Cu dinozaurii pe Skype jpeg

Încă de cînd i-am pus termometrul, Clara a ştiut foarte exact ce-o să se-ntîmple: „O să fac febră şi n-o să mai pot să mă văd cu Mara!“ Asta venea după vreo două-trei săptămîni în care eu şi mama Marei fuseserăm fiecare prea ocupate ca să le organizăm vreo întîlnire.

În caz că vă întrebaţi – Clara şi Mara sînt prietene nedespărţite, are fiecare 7 ani şi nu au ieşit niciodată singure la joacă. Cum nu au fost împreună nici la grădiniţă, şi nici la şcoală, prietenia lor s-a consolidat mai mult în parc, la aniversările prietenilor comuni (care nu se petrec aproape niciodată acasă, ci în locuri de joacă special amenajate, restaurante sau ateliere creative pentru copii), la spectacole de teatru şi vizite „la domiciliu“, atunci cînd eu şi mama Marei reuşim să ne aranjăm programul de weekend, astfel încît să ne facem timp şi pentru asta. Atunci se joacă în disperare, înşirîndu-şi toate colecţiile de figurine: animăluţe cu ochi exoftalmici din seria Pet Shop, celebrii ponei în culori de fondante, dragonii de la Cărtureşti şi dinozaurii care se vînd împreună cu Gazeta Sporturilor, cu denumiri care mă fac să cred că animalele astea preistorice nici n-au existat vreodată, ci sînt numai o invenţie de marketing şi un instrument de crescut în mod artificial tirajul ziarelor. Cîteva exemple: rebachizaur, dracorex, criolofozaur, amargazaur. Pe bune, de unde scot paleontologii denumirile astea?

Termometrul arăta clar febră, şi Clara era din ce în ce mai posomorîtă că întîlnirea mult-aşteptată cu Mara n-avea să mai aibă loc. Îngrozită de lacrimile ce urmau să apară, am avut ideea salvatoare. „Hai să vorbiţi puţin pe Skype!“ i-am zis, făcîndu-i cu ochiul, şi-am instalat-o în faţa calculatorului. M-am gîndit că o să pălăvrăgească niţel despre chestiile obişnuite şi-apoi se vor plictisi, aşa că am plecat să-mi văd de-ale mele, adică de fratele mai mic al Clarei (Anton, 2 ani şi opt luni), care, după jumătate de oră de joacă cu maşinuţele din seria Cars şi trenuleţele din seria Thomas & friends, a început să-mi ceară insistent nişte desene animate pe YouTube. M-am întors să văd dacă se eliberase calculatorul, cu gîndul ca, între Skype-ul Clarei şi YouTube-ul lui Anton, să prind şi eu puţin timp să-mi verific Facebook-ul.

În dormitor, distracţia era în toi. Clara şi Mara se jucau pe rupte cu dinozaurii. Prin Skype! Îşi înşiraseră creaturile preistorice cu nume bizare în faţa calculatorului, şi le ridicau pe rînd în faţa camerei video, interpretînd rolurile dinozaurilor, cu voci groase sau piţigăiate, după cum o cerea situaţia. La început, m-am bucurat că găsiseră această soluţie ingenioasă, dar apoi, imaginîndu-mi o proiecţie a unui viitor ultratehnologizat, în care copiii vor ajunge să se joace doar virtual, stînd în faţa unor ecrane, am început să simt nişte fiori reci. M-a scuturat din reverie Anton, care-şi cerea în continuare dreptul la desenele de pe YouTube.

Şosetele sînt murdare de praf şi sîngele-mi picură din julitura proaspătă de la genunchi, dar nu mă opresc din goană. Pentru nimic în lume nu mă pot opri acum. Sînt urma care scapă turma, sînt ultima speranţă a copiilor: trebuie să ajung înapoi în curtea blocului, să ating acel cerc desenat cu creta de sub balconul lui tanti Puia, în interiorul căruia o mînă invizibilă a scris „Loc de dat cu capul“, şi să-l „scuip“ pe Ionuţ, cîştigînd astfel jocul „de-a faţea“. Alerg pe Dorobanţi, trec prin faţa poştei, arunc o privire speriată în sus, către balconul de la etajul opt, sperînd că n-o să întîlnesc acolo chipul îngrijorat al mamei (nu mă lasă să ies din curtea blocului). Nu se zăreşte nici o mamă, aşa că răsuflu liniştită... Tricoul galben mi se lipeşte de spate, una dintre biluţele în formă de cireşe care-mi ţine părul mi se desface, genunchiul julit îmi pulsează şi simt că sînt gata să mă prăbuşesc, dar alerg, alerg cu ultimele puteri. Copiii care-au fost „scuipaţi“ stau în faţa scărilor, băieţii bat o minge dezumflată, Oana şi Lizica sar peste un elastic care-a fost rupt şi înnodat de-atîtea ori, încît e un miracol că mai rezistă. Picii – sau biberoniştii, cum îi numim pe cei care-s încă la grădiniţă – şi-au întins pe jos nişte crăticioare amărîte, desperecheate, şi fac mîncare din frunze tocate. Ionuţ nu se zăreşte nicăieri, probabil încă mă caută în spatele Daciilor parcate la umbra copacilor. Mă îndrept spre locul desenat cu creta şi-l „scuip“ pe Ionuţ, în uralele grupului.

Jocul s-a terminat, urma a scăpat turma, sînt eroina tuturor. Abia atunci mă aşez, istovită, pe scările blocului. A venit momentul să-mi savurez victoria, dar rana de la picior, plină de praf şi de sînge, mă doare cumplit, aşa că-ncep să plîng şi s-o strig pe mama. „Vezi, măi mamă, dacă nu te mai potoleşti şi tu!“ îmi spune ea acasă, în timp ce-mi oblojeşte genunchiul cu spirt şi rivanol. Am 7 ani şi vacanţa de vară de-abia a început. A doua zi de dimineaţă, şchiopătînd puţin din cauza bandajului, cobor la etajul patru şi sun la o uşă. Îmi deschide o doamnă jovială, cu un şorţ de bucătărie. Din casă răzbate miros de vinete şi ardei copţi. „Mama lu’ Oanaaa, o lăsaţi pe Oana să iasă la joacăăă?“

La scurt timp după povestea cu Skype-ul, ne-am mutat înapoi în blocul în curtea căruia fugisem de-atîtea ori la de-a v-aţi ascunselea în copilărie. Clara şi Anton s-au bucurat că au o cameră întreagă numai pentru joacă, aşa că, pentru o vreme, au uitat că pe lume există laptopuri şi o invenţie miraculoasă numită Internet, care-ţi poate aduce mai aproape, cît ai clipi, prietenii şi desenele animate preferate. Am chemat-o pe Mara în vizită, şi copiii s-au jucat în cel mai old school fel cu putinţă. S-au întins pe rafturile unei biblioteci goale, fiecare la alt nivel (deşi iniţial toţi ar fi vrut să se înghesuie pe raftul cel mai de sus) şi au stat acolo ore în şir, probabil zburînd în jurul lumii în baloane colorate, coborînd cu submarine în adîncurile mărilor, îmblînzind dinozauri gigantici, devenind, pe rînd, doctori, magicieni, pompieri, vînzătoare de prăjituri sau paleontologi celebri.

Adina Rosetti este scriitoare. Cel mai recent roman publicat: Deadline, Curtea Veche, 2010.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

shutterstock 1352925575 jpeg
Povestea Castelului Sturdza din Miclăușeni care a supraviețuit războaielor și comunismului
Pe colinele molcome ale Moldovei, la limita dintre județele Neamț și Iași, pe teritoriul comunei Butea, se ascunde în pădure o bijuterie arhitecturală unică: un castel neogotic ale cărui ziduri au rezistat în ciuda războaielor, invaziei sovietice, incendiilor și comunismului.
calarasi finantare pentru reabilitarea sistemului de irigatii foto anif.ro
INTERVIU Cum ar deveni eficiente și sustenabile vechile sisteme de irigații din comunism: „Pot fi combinate cu diverse tehnologii specifice”
Cu peste 20 de ani de experiență internațională practică în facilitarea dezvoltării și implementării politicilor privind resursele și serviciile de apă în țări subdezvoltate, Håkan Tropp explică pentru „Weekend Adevărul” cum pot fi eficiente sistemel de irigații existente.
Abdulrazak Gurnah foto AFP jpeg
Abdulrazak Gurnah, Premiul Nobel pentru Literatură: „Ce ironie profundă că tocmai politicienii cu părinți imigranți închid ușa țării pentru noii imigranți“
Marele scriitor Abdulrazak Gurnah, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, a acordat un interviu exclusiv pentru „Weekend Adevărul”, interviu în cadrul căruia a vorbit și despre cum a fost pentru el la început scrisul un act privat de terapie.
cancer Colorectal
Cancerul asociat cu abuzul de antibiotice în unele studii științifice. Motivul
Cel mai frecvent tip de cancer în România este cancerul colorectal, care include atât cancerul de colon, cât și pe cel de rect. Cunoașterea factorilor de risc este esențială.
Wim Hof Sursa facebook jpg
Cinci remedii naturale pentru astenia de toamnă, recomandate de Wim Hof. Efectul surprinzător al muzicii
Starea de spirit tot mai scăzută și sentimentele de anxietate mai intense pe măsură ce zilele se scurtează iar soarele își pierde puterea ar putea fi semne ale asteniei de toamnă. Efectele acesteia pot fi diminuate în mod natural.
Fabrica Autoturisme din Timișoara FOTO Facebook/ Catalog Lastun Dacia 500 Club
Aberația industriei auto comuniste, încropită într-o fabrică de cuști de animale. „Mercedes și BMW ar fi dat orice să-i oprească producția”
La sfârșitul anilor 80, pe porțile unei fabrici din Timișoara ieșea una dintre cele mai caraghioase mașini din întreaga istorie a industriei auto: Lăstunul. Aceste mașini erau destinate clasei muncitoare din România socialistă și erau parodiate inclusiv în acei ani.
Studenți USV Iași jpeg
Ajutor nesperat pentru elevi și studenți. Cei care învață în străinătate vor beneficia de asigurare medicală fără plata contribuției la stat
Este oficial! Elevii, studenţii şi studenții doctoranzi care urmează cursurile școlilor și universităților din străinătate vor beneficia de asigurare de sănătate fără plata contribuțiilor.
Inundaţii Bucureşti FOTO Inquam Photos Liviu Florin Albei
INTERVIU Cum pot fi prevenite inundațiile din mediul urban: de la „orașele-bureți” la asigurările de locuințe
Directorul general interimar al Institutul Internațional pentru Apă din Stockholm (SIWI), Håkan Tropp, explică pentru „Weekend Adevărul” modul în care poate fi evitată inundarea străzilor din orașe în perioadele ploioase.
bacalaureat jpg
Bacalaureat 2025, sesiunea din iarnă. Cum se va desfășura examenul de evaluare a competențelor lingvistice la Limba română
În perioada 27-31 ianuarie 2025, elevii claselor a XII-a vor susține probele de evaluare a competențelor lingvistice la Limba română și Limba maternă din cadrul examenului de Bacalaureat.