Creştinismul ca fundament al lumii civilizate

Publicat în Dilema Veche nr. 579 din 19-25 martie 2015
Creştinismul ca fundament al lumii civilizate jpeg

Scriu aceste rînduri în plină dezbatere publică iscată de decizia CCR privind statutul religiei în şcoli. Constat, fără surprindere, calitatea joasă a dezbaterii şi tonul său ridicat. Din păcate, tot felul de popi cinici şi aroganţi, dar şi ministrese fudule, sinistre, corupte şi cu un picior în puşcărie, vin la televizor sau pe alte canale media pentru a-l apăra pe Dumnezeu. Nu asta este tema (existenţa sau inexistenţa lui Dumnezeu) şi oricum Creatorul nu are nevoie să fie apărat de ei. Ca de obicei, Academia Română şi universităţile tac. O tăcere suspectă din partea unor oameni care sînt reprezentanţii raţiunii şi ai puterii fiinţei umane ca, dispunînd de liberul arbitru, să modifice lumea şi să-şi schimbe viaţa. Dumnezeu ne-a oferit adevărul revelat, iar noi, oamenii, cu puterile noastre reduse, de fiinţe damnate, izgonite din rai, ne batem pentru adevărul ştiinţific. Ştiinţele naturale (de exemplu) şi religia sînt două drumuri diferite în cunoaştere. De aceea ora de matematică nu poate urma după o oră de religie (mai ales aşa cum o imaginează unii popi mistici). Sau, dacă se încearcă un asemenea amestec, el trebuie făcut cu maximă grijă pentru copii, de către oameni care ştiu exact ce fac şi cu ce se joacă. 

Dar să revenim la subiectul pe care l-am propus. Nu orice fiinţă umană şi nu orice societate umană poate ajunge în situaţia de a fi parte a unui proces atît de spectaculos cum este acela al apariţiei şi dezvoltării lumii moderne, a capitalismului. Niall Ferguson arată: „În ultimii 20 de ani am înţeles că în centrul culturii noastre este religia noastră: creştinismul. De aceea a fost Vestul atît de puternic. Fundaţia morală creştină a vieţii sociale şi culturale a făcut posibilă apariţia capitalismului şi apoi tranziţia plină de succes la politica democratică. Sîntem siguri de acest lucru“ (Niall Ferguson,

, Editura Polirom, Iaşi, 2011, p. 219). Claritatea exprimării autorului citat ne-a îndreptat înspre această dezbatere legată de creştinism şi de rolul său în punerea bazelor capitalismului şi civilizaţiei occidentale. Aşa cum am spus şi cu altă ocazie, în construcţia socială nimic nu se naşte din nimic şi totul, orice schimbare, are la bază acumularea determinată de trecut. Orice pas pe drumul construcţiei sociale este o sinteză în care trecutul are un rol fundamental şi de fundament. Pe drumul schimbării definitive a atitudinii omului occidental în raport cu lumea materială, tot creştinismul, prin forma dată de protestantism, va avea o contribuţie decisivă. 

Cînd discutăm despre creştinism, ne gîndim la un set de valori umane, religioase şi sociale care permit o raportare specială, aparte, a fiinţei umane la lume, la ceilalţi oameni şi, în definitiv, la cosmos, la lumea fizică şi spirituală. Creştinismul joacă un rol fundamental pentru că fără această religie nu s-ar fi produs descătuşarea omului. Chiar dacă lumea creştină medievală nu anunţa o asemenea schimbare, aceasta se produce în mod definitiv odată cu Reforma. În epoca sa de aşezare, creştinismul se anunţa, prin războaiele pe care le purta în exterior şi prin violenţa din interior, ca fiind o religie nepermisivă, a intoleranţei, în dezacord profund faţă de cuvîntul Mîntuitorului. Tot în legătură cu rolul esenţial al creştinismului în formarea civilizaţiei occidentale, Fernand Braudel afirmă: „Creştinismul occidental a fost şi rămîne componenta majoră a gîndirii europene, chiar a gîndirii raţionaliste care se va constitui împotriva lui şi plecînd de la el în acelaşi timp. De la un capăt la altul al Occidentului el rămîne în inima unei civilizaţii pe care o animă chiar şi atunci cînd se lasă dus sau deformat de ea“ (Fernand Braudel,

, Editura Meridiane, Bucureşti, 1994, vol. II, p. 34). Deşi Reforma nu a fost un salt uşor înţeles şi asimilat, creştinismul reuşeşte ceea ce alte religii nu au reuşit niciodată. Este vorba aici despre ceea ce Braudel numeşte „deformarea“ sa, sau adaptarea sa. În fapt, se va produce o minune. Creştinismul reuşeşte sinteza dintre morală şi bogăţie, dintre morală şi putere. Prin Reformă, creştinismul se retrage din administraţia statală, dînd Cezarului ce este al Cezarului, şi va rămîne doar în sufletele oamenilor. Adică exact acolo unde îi este locul. Nu este o întîmplare că America, cea mai puternică ţară capitalistă, simbolul capitalismului, este şi acum cunoscută ca fiind ţara în care religia joacă un rol esenţial în viaţa oamenilor. Este o ţară cunoscută pentru toleranţa sa maximă, în care orice credincios, al oricărui cult, se poate manifesta. Este o eroare să credem că Reforma şi capitalismul l-au alungat pe Dumnezeu din sufletele oamenilor. Nu s-a întîmplat aşa, dimpotrivă, se poate dovedi uşor că bogăţia, ca şi puterea, poate face casă bună cu morala, într-o sinteză unică, prevăzută cumva de Iisus, care recunoaşte autonomia Cezarului şi distanţa Bisericii sale faţă de Cezar în de-acum cunoscuta afirmaţie: „Daţi aşadar Cezarului, cele ale Cezarului, iar lui Dumnezeu, cele ale lui Dumnezeu“ (Matei, 22:21). Distanţa faţă de lumea Cezarului ajută în mod decisiv omul la a-şi construi propria lume pe acest pămînt şi a-şi urma destinul de fiinţă cu liber arbitru, oferit tot de Dumnezeu. Există aici o damnare pe care Iisus o recunoaşte, prin dubla subordonare a omului faţă de Dumnezeu şi faţă de Cezar. Este o recunoaştere a dublei naturi, divină şi pămînteană, a fiinţei omeneşti.  Divină prin sufletul său şi pămînteană prin corpul său. Iisus înţelege că omul este sfîşiat de dragostea faţă de Dumnezeu şi împărăţia cerurilor şi dragostea faţă de sine şi cele care sînt lumeşti. Este şi motivul pentru care, cu dragoste, îi permite omului să-şi construiască o lume pe acest pămînt, dar să nu uite niciodată de credinţa în Dumnezeu. Iisus recunoaşte ca legitimă această zbatere a omului de a-şi construi propria lume şi propriul univers social. Creştinismul împacă într-o sinteză unică cele două lumi, ajutîndu-ne să ne simţim mai bine aici, pe pămînt, cu speranţa cu vom fi alături de Dumnezeu dincolo. Separarea Bisericii faţă de stat este principiul fundamental care a stat şi stă la baza civilizaţiei noastre occidentale. Aceasta a permis apariţia statului laic, a universităţilor, a acumulării de avere, dezvoltarea spiritului faustic. Pe măsură ce s-a despărţit de Biserică şi de imixtiunea sa în viaţa socială, civilizaţia a devenit tot mai puternică. Sîntem puternici azi şi pentru că recunoaştem legea Cezarului în relaţiile dintre noi ca indivizi asociaţi în comunităţi, care sînt obligaţi să trăiască împreună, şi legea lui Dumnezeu în sufletele şi în inimile noastre. Un om raţional modern suportă cu uşurinţă o asemenea stare de datorie faţă de semeni şi faţă de Dumnezeu. 

De altfel, Parabola Talanţilor (Matei, 25:14 – 25:30) spune totul despre permisiunea pe care Fiul lui Dumnezeu ne-o acordă în înmulţirea şi buna gospodărire a celor lumeşti. Învăţăm astfel că banii nu trebuie îngropaţi în pămînt; că ei, banii, au o misiune, pentru care au apărut între oameni, şi că această misiune este de a ne uşura viaţa lumească prin înmulţire şi prin expansiune şi nu prin stagnare sau decădere economică. Creştinismul ne permite o marjă de mişcare mai mare, mult mai mare decît o permit celelalte religii ale lumii, care paralizează omul în contemplare şi inacţiune. Iisus ne recunoaşte rolul pe această lume şi în această viaţă şi ne permite să putem face ceva cu această viaţă, atunci cînd trăim pe acest pămînt. Este şi motivul pentru care, în comparaţie cu alte religii, creştinismul pare a dezvolta o ţesătură religioasă mai slabă. Dar este vorba doar de o aparenţă. Omul occidental este puternic în religia lui ca oricare locuitor al planetei în propria-i religie. Consecinţa acestei permisiuni pe care ne-a acordă Mîntuitorul a fost aceea că lumea creştină a dezvoltat o construcţie socială şi economică fără precedent ca nivel şi viteză de dezvoltare. Recunoscîndu-ne posibilitatea de subordonare faţă de Cezar ni se recunoaşte, practic, calitatea de oameni supuşi greşelii şi doritori de viaţă proprie, în dimensiunea noastră egoistă. Din acest motiv, creştinismul nu atrofiază şi nu distruge dimensiunea pămînteană a fiinţei umane. Este aici şi un nivel de încredere pe care Fiul lui Dumnezeu o acordă omului, prin faptul că-i permite să aibă şi o altă viaţă, una în acord şi cu legile Cezarului. Este tocmai încrederea pe care El ne-a acordat-o şi care ne face pe noi, creştinii, să ne întrebăm în fiecare clipă dacă acţiunile noastre, care sînt în acord cu lumea Cezarului, cu egoismul şi individualismul nostru, nu supără cumva pe Creator. Este o grijă a fiecărei clipe, aceea de a pune în acord destinul nostru de fiinţe umane cu vrerea lui Dumnezeu.  

A treia Romă. Despre capitalism, America şi criza din 2007

Foto: V. Dorolţi

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.