Crăciunul (nu) e anulat

Publicat în Dilema Veche nr. 872 din 23 decembrie 2020 - 6 ianuarie 2021
Crăciunul (nu) e anulat jpeg

Cine mă cunoaște știe cît de mult iubesc Crăciunul. Indiferent cum a fost anul respectiv, cînd întorc fila în calendar și văd decembrie, copilului din mine i se aprinde o bucurie mare în suflet, pe care nici un „Grinch” sau „Scrooge” nu i-o poate fura.

Prima oară cînd am văzut Londra pregătită de sărbătorile de iarnă eram turistă, acum cîțiva ani. M-am simțit fix ca-n filmele de Crăciun pe care le urmăream an de an. Am mers atunci ore-n șir prin West End – Oxford Street, Regent Street, Piccadilly Circus, Leicester Square, Covent Garden –, adăugînd în cutia cu amintiri toate luminile sclipitoare, decorațiunile minunate și vitrinele fascinante ale magazinelor.

Anul trecut locuiam deja aici, astfel că am petrecut Crăciunul ca o londoneză veritabilă. Iar după ce am făcut turul tîrgurilor de Crăciun și al străzilor vesele, am încheiat plimbarea cu un binemeritat „afternoon tea with champagne” la The Wolseley, un elegant café-restaurant din Mayfair.

Londra de Crăciun e ca un vis frumos. Pandemia ne-a trezit din el (și din multe alte vise bune pe care le aveam) și ne-a aruncat într-un alt fel de vis, pe care-l visăm cu toții, cu ochii deschiși, de aproape zece luni.

Winter Wonderland, emblematicul tîrg de Crăciun din Hyde Park, anulat. Piața de Crăciun din Leicester Square, anulată. Southbank Centre Winter Festival, anulat. Patinoarul de la Somerset House, anulat. Spectacolul de artificii de Anul Nou din centrul Londrei, anulat. Ceremonia de aprindere a celebrului brad de Crăciun din Trafalgar Square, organizată doar virtual, cu transmisiune live pe YouTube și Facebook. Petrecerile de Crăciun de la birou, anulate. Crăciunul cu familia/prietenii – doar între 23 și 27 decembrie, și doar formînd o „bulă de Crăciun” cu oameni din nu mai mult de trei case, care se pot întîlni doar acasă, nu în restaurante sau baruri.

Mă uit în jur și... parcă nu e Londra. Londra nu e Londra de aproape un an. Noi toți, oriunde ne-am afla pe glob, nu mai sîntem noi. Dorul ne doare pînă-n măduva oaselor (mai ales cînd familia și prietenii sînt în altă țară sau pe alt continent). Bucuriile sînt mai rare și parcă au un gust amar sau fad. Zîmbetele sînt ascunse sub măști. Trăim cu frica permanentă că aerul pe care-l respirăm ne poate omorî. „The new normal” (noua normalitate) ne sufocă.

În Marea Britanie, campania de informare publică „Hands. Face. Space” continuă, îndemnîndu-i pe oameni să se spele pe mîini, să-și acopere fața și să păstreze distanța socială, pentru a controla rata infecțiilor.

În luna noiembrie, premierul britanic Boris Johnson a impus al doilea lockdown național, pentru a încetini din nou răspîndirea coronavirusului și a preveni un „dezastru medical și moral” pentru NHS (Serviciul Național de Sănătate din Regatul Unit). În același timp însă, panica, anxietatea, depresia, izolarea continuă să ne afecteze sănătatea mentală. Iar efectele negative ale pandemiei asupra economiei vor fi mai puternice decît cele create de criza financiară din 2008, cu o revenire preconizată a fi mai lentă.

Anul ăsta, e suficientă o privire aruncată la cele de mai sus și pînă și cel mai optimist suflet sau apărător înfocat al spiritului Crăciunului își pierde speranța că „o să fie bine”. Cînd? Cînd „o să fie bine?” Nu știu. Depinde ce înseamnă pentru fiecare „o să fie bine”.

Pentru mine, să-mi pot vedea și auzi familia și prietenii din România datorită tehnologiei e bine. Să pot locui în orașul meu de suflet, la doi pași de parcul Hampstead Heath, e bine. Să am aici prieteni dragi și colegi de apartament buni e bine. Să lucrez într-un loc unde-mi place e bine. Să mă pot plimba pe străzile Londrei de Crăciun, cu atît mai mult în acest an straniu, e bine. Să descopăr vitrinele create de magazine celebre precum Harrods, Selfridges sau Liberty e bine. Să văd Regent Street – una dintre cele mai frumoase (și faimoase) străzi din Londra – fără trafic rutier și deschisă doar publicului e bine. Să văd cum luminile de pe Oxford Street îi celebrează pe toți lucrătorii esențiali – de la doctori și asistente medicale la șoferi de autobuz, vînzători sau lucrători în salubritate –, al căror rol vital mulți nu-l conștientizam pînă acum, e bine.

Nu cred că vom reveni vreodată la normalul „dinainte” și nici nu cred că ar trebui. 2020 ne-a dat toate planurile peste cap și ne-a forțat să stăm cu noi în noi, fie că ne-a plăcut sau nu ce am găsit acolo. Sper doar să nu uităm prea curînd care sînt lucrurile cu adevărat importante: să fim mai blînzi și mai răbdători, atît cu noi, cît și cu cei din jur, să avem mai multă grijă de noi, să conștientizăm cît de prețios e timpul și să ne îmbrățișăm strîns oamenii dragi, ori de cîte ori avem ocazia.

Patricia Mihail este specialist în relații publice și comunicare la Londra.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

Adevarul.ro

image
Ciobanul din Valahia ajuns domnitor al Ţării Româneşti. A dus o prigoană aprigă împotriva marilor dregători
Mircea Ciobanul - domnitorul Ţării Româneşti care a primit acest nume pentru că înainte de a urca pe tron cumpăra oi pentru Constantinopol. Chiar dacă avea o preocupare paşnică, asta nu l-a împiedicat să devină unul dintre cei mai cruzi domnitori români.
image
Concubine plimbate în turism sexual. Cele mai mari preţuri erau la Suceava
Un oraş din nordul Bucovinei a ajuns paradis pentru proxeneţi şi prostituate datorită tarifelor mari care sunt practicate în această zonă.
image
„Pietrele Foamei” au ieşit la suprafaţă în albiile secate ale Râului Elba: „Dacă mă vezi, să jeleşti”
Europa se confruntă cu o secetă severă în urma unor valuri de caniculă fără precedent, ceea ce a determinat scăderea dramatică a debitului unor râuri europene importante. În Germania, în albiile secate ale râurilor au ieşit la iveală pietre masive folosite în urmă cu sute de ani pentru a prevesti vremuri vitrege pentru omenire, relatează Miami Herald.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.