Crăciunul meu: o deconstrucție intimă

Publicat în Dilema Veche nr. 976 din 22 decembrie – 28 decembrie 2022
image

În toamna acestui an am încheiat o relație lungă. Pentru un timp, am trăit cu gîndul doar de pe o zi pe alta. Apoi am început să văd și săptămîna următoare. Iar cînd perspectiva viitorului s-a redeschis treptat, singurul lucru la care nu mă puteam gîndi era Crăciunul.

Eu și el am petrecut o decadă și jumătate de Crăciunuri împreună, majoritatea în România. De fapt, nici nu știu precis cum arată un Crăciun tipic olandez. În cei 15 ani de locuit aici, nu am ratat nici un Crăciun „acasă”, cu excepția celor două din timpul pandemiei. Perspectiva celui de anul acesta alterna pentru mine între o variantă a mea sigură pe sine și o variantă căreia, după o despărțire lungă, nu i-au rămas resurse să mai dea ochii cu o sărbătoare care în esență îl celebrează pe „Împreună”.

Am evitat gîndul o vreme, dar pe la jumătatea lui noiembrie, peste noapte și de nicăieri, a răsărit în fața blocului aceeași prăvălie ca în anii trecuți, cu brăduți – un memento de neevitat. În prima zi cînd am văzut-o, am încercat să o ignor, dar la orice mișcare și la orice privire aruncată pe geam era acolo. Timp de cîteva zile, dînd cu ochii de ea, mă lua o tristețe dulce-amăruie. Dar, cu fiecare zi, tristețea se îmblînzea.

Vorbim în public despre succese și despre realizări cu ușurință, le selectăm din realitatea mixtă a existenței noastre, care de fapt este o alternanță de suișuri și de coborîșuri. Și vorbim prea puțin despre căderi și eșuări și despărțiri, ca și cum acestea ar fi o rușine, și nu un curs firesc al oricărei vieți. Coborîșurile sînt momente importante, de răscruce. Și mă gîndesc că, ascunzîndu-le sub preș, negăm ceva din realitatea împărtășită a experienței umane. Ascunzînd coborîșurile, contribuim cu toții la o panoramă a vieții făcută în aparență numai din succese (precum postările doar cu selfie-uri fericite), cînd de fapt coborîșurile sînt chiar mai  importante, pentru că acestea ne dărîmă, dar ne și reconstruiesc, ne deschid posibilitatea de reinventare.

Crăciunul îl sărbătorește pe „Împreună”, dar dacă „Împreună” nu mai e o posibilitate? Privind spre prăvălia cu brăduți, m-am întrebat cîte așteptări proiectăm într-o sărbătoare, de altfel importantă, dar care vine la pachet cu o sumă de percepții despre cum „ar trebui să fie”. Și m-am întrebat pentru cîți dintre noi, mai mult decît despre prezent, Crăciunul este despre o imagine idealizată și despre nostalgia copilăriei și a trecutului.   

E o nostalgie care ține de dorința de apartenență, de bucurie și de ceea ce înseamnă să te simți iubit și „acasă”. E și o nostalgie față de copilărie, o nostalgie legată de cum am fost și poate că nu mai sîntem. Dar nostalgia e o iluzie idealizată. Și oare cît din vraja ei dulce-amăruie nu este o piedică în găsirea bucuriei prin simplitate, în ceea ce este acum în prezent, nu undeva, departe, în trecut sau în „așa cum ar trebui să fie”.

Dacă mă gîndesc, Crăciunul e ca un puzzle din mai multe elemente. Sărbătoare creștină, nașterea lui Hristos, este cu brad (element păgîn), cu Moș Crăciun (creștin sau consumerist, puțin din amîndouă) și poate cu zăpadă (depinde). Este cu cozonac (făcut sau cumpărat), colindători (mai mult sau mai puțin talentați) care știu versurile sau nu le știu (dar mai mult nu). E și cu raite excesive pe la magazine (alții, nu noi), obligații (noi toți), mese și discuții mai vesele sau mai toxice (în familie sau nu). Este o combinație de decoruri standard, generale, și viață privată. Și mai este și o combinație de căutări interioare, dar și de excese, îmbinate cu aceleași melodii, luminițe și supermarket-uri hiperpopulate. Este la latitudinea fiecăruia dintre noi dintre care elemente ia mai mult sau mai puțin. În multe feluri, Crăciunul aduce bucurie și anticipare, dar și mai mult haos și presiune decît proverbialele „liniște și pace” din urările trimise pe WhatsApp. 

Uitîndu-mă în gol spre prăvălia cu brăduți care îmi amintea despre ce a fost și cum n-o să mai fie, am realizat că, trecînd peste decor și cadru, pentru mine Crăciunul a fost mereu o sărbătoare a recalibrării. De fapt, la sfîrșit de an, poți pentru cîteva zile să anulezi tot și toate, să te retragi la tine în vizuină și să petreci cîteva zile fără să ți se ceară mai nimic. Că vrei să te spetești, să chemi tot familionul sau să faci atac de panică prin magazine aglomerate ține doar de tine. Dar Crăciunul este o sărbătoare a lentorii, a celebrării, o sărbătoare care se trăiește la comun, dar mai ales în forul tău interior.

Astfel, la întrebarea cum arată Crăciunul ideal răspunsul este legat de o interogație și o explorare interioară și poate să arate altfel de la an la an. Iar, în esență, Crăciunul este simbolic – (re)naștere, generozitate, apropiere, calm, odihnă – și toate pot însemna lucruri diferite pentru fiecare. Detaliile felului cum îl sărbătorești țin și de cei din jur, dar mai ales de tine.

Nu sînt nici prima și nici ultima care a trecut printr-o mare despărțire, dar experiența și vindecarea sînt procese individuale. Alții au suferit altfel de pierderi anul acesta, unele poate și mai apăsătoare, ireversibile sau complicate. În timpul unei sărbători care-l celebrează pe „Împreună”, absențele prind contururi împovărătoare. Și totuși depinde cum privești: dacă tu îți dai ție voie, poți vedea un astfel de moment ca pe o adîncire a unui sens de istorie personală, care marchează o tranziție cu iz de mister spre aventura nouă a vieții. Ce am învățat anul acesta este că o relație începe, dar inevitabil, mai devreme sau mai tîrziu, se termină. La fel și sărbătorile. Că eu și el nu vom mai cumpăra brad împreună. Și totuși, anul acesta, Crăciunul e special, pentru că e altfel, o descoperire. Și, golit de orice așteptări, e o renaștere și o apropiere pentru că, în esență, e o întoarcere la mine. 

Bianca-Olivia Niță este jurnalistă freelancer.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.