Crăciunul meu: o deconstrucție intimă

Publicat în Dilema Veche nr. 976 din 22 decembrie – 28 decembrie 2022
image

În toamna acestui an am încheiat o relație lungă. Pentru un timp, am trăit cu gîndul doar de pe o zi pe alta. Apoi am început să văd și săptămîna următoare. Iar cînd perspectiva viitorului s-a redeschis treptat, singurul lucru la care nu mă puteam gîndi era Crăciunul.

Eu și el am petrecut o decadă și jumătate de Crăciunuri împreună, majoritatea în România. De fapt, nici nu știu precis cum arată un Crăciun tipic olandez. În cei 15 ani de locuit aici, nu am ratat nici un Crăciun „acasă”, cu excepția celor două din timpul pandemiei. Perspectiva celui de anul acesta alterna pentru mine între o variantă a mea sigură pe sine și o variantă căreia, după o despărțire lungă, nu i-au rămas resurse să mai dea ochii cu o sărbătoare care în esență îl celebrează pe „Împreună”.

Am evitat gîndul o vreme, dar pe la jumătatea lui noiembrie, peste noapte și de nicăieri, a răsărit în fața blocului aceeași prăvălie ca în anii trecuți, cu brăduți – un memento de neevitat. În prima zi cînd am văzut-o, am încercat să o ignor, dar la orice mișcare și la orice privire aruncată pe geam era acolo. Timp de cîteva zile, dînd cu ochii de ea, mă lua o tristețe dulce-amăruie. Dar, cu fiecare zi, tristețea se îmblînzea.

Vorbim în public despre succese și despre realizări cu ușurință, le selectăm din realitatea mixtă a existenței noastre, care de fapt este o alternanță de suișuri și de coborîșuri. Și vorbim prea puțin despre căderi și eșuări și despărțiri, ca și cum acestea ar fi o rușine, și nu un curs firesc al oricărei vieți. Coborîșurile sînt momente importante, de răscruce. Și mă gîndesc că, ascunzîndu-le sub preș, negăm ceva din realitatea împărtășită a experienței umane. Ascunzînd coborîșurile, contribuim cu toții la o panoramă a vieții făcută în aparență numai din succese (precum postările doar cu selfie-uri fericite), cînd de fapt coborîșurile sînt chiar mai  importante, pentru că acestea ne dărîmă, dar ne și reconstruiesc, ne deschid posibilitatea de reinventare.

Crăciunul îl sărbătorește pe „Împreună”, dar dacă „Împreună” nu mai e o posibilitate? Privind spre prăvălia cu brăduți, m-am întrebat cîte așteptări proiectăm într-o sărbătoare, de altfel importantă, dar care vine la pachet cu o sumă de percepții despre cum „ar trebui să fie”. Și m-am întrebat pentru cîți dintre noi, mai mult decît despre prezent, Crăciunul este despre o imagine idealizată și despre nostalgia copilăriei și a trecutului.   

E o nostalgie care ține de dorința de apartenență, de bucurie și de ceea ce înseamnă să te simți iubit și „acasă”. E și o nostalgie față de copilărie, o nostalgie legată de cum am fost și poate că nu mai sîntem. Dar nostalgia e o iluzie idealizată. Și oare cît din vraja ei dulce-amăruie nu este o piedică în găsirea bucuriei prin simplitate, în ceea ce este acum în prezent, nu undeva, departe, în trecut sau în „așa cum ar trebui să fie”.

Dacă mă gîndesc, Crăciunul e ca un puzzle din mai multe elemente. Sărbătoare creștină, nașterea lui Hristos, este cu brad (element păgîn), cu Moș Crăciun (creștin sau consumerist, puțin din amîndouă) și poate cu zăpadă (depinde). Este cu cozonac (făcut sau cumpărat), colindători (mai mult sau mai puțin talentați) care știu versurile sau nu le știu (dar mai mult nu). E și cu raite excesive pe la magazine (alții, nu noi), obligații (noi toți), mese și discuții mai vesele sau mai toxice (în familie sau nu). Este o combinație de decoruri standard, generale, și viață privată. Și mai este și o combinație de căutări interioare, dar și de excese, îmbinate cu aceleași melodii, luminițe și supermarket-uri hiperpopulate. Este la latitudinea fiecăruia dintre noi dintre care elemente ia mai mult sau mai puțin. În multe feluri, Crăciunul aduce bucurie și anticipare, dar și mai mult haos și presiune decît proverbialele „liniște și pace” din urările trimise pe WhatsApp. 

Uitîndu-mă în gol spre prăvălia cu brăduți care îmi amintea despre ce a fost și cum n-o să mai fie, am realizat că, trecînd peste decor și cadru, pentru mine Crăciunul a fost mereu o sărbătoare a recalibrării. De fapt, la sfîrșit de an, poți pentru cîteva zile să anulezi tot și toate, să te retragi la tine în vizuină și să petreci cîteva zile fără să ți se ceară mai nimic. Că vrei să te spetești, să chemi tot familionul sau să faci atac de panică prin magazine aglomerate ține doar de tine. Dar Crăciunul este o sărbătoare a lentorii, a celebrării, o sărbătoare care se trăiește la comun, dar mai ales în forul tău interior.

Astfel, la întrebarea cum arată Crăciunul ideal răspunsul este legat de o interogație și o explorare interioară și poate să arate altfel de la an la an. Iar, în esență, Crăciunul este simbolic – (re)naștere, generozitate, apropiere, calm, odihnă – și toate pot însemna lucruri diferite pentru fiecare. Detaliile felului cum îl sărbătorești țin și de cei din jur, dar mai ales de tine.

Nu sînt nici prima și nici ultima care a trecut printr-o mare despărțire, dar experiența și vindecarea sînt procese individuale. Alții au suferit altfel de pierderi anul acesta, unele poate și mai apăsătoare, ireversibile sau complicate. În timpul unei sărbători care-l celebrează pe „Împreună”, absențele prind contururi împovărătoare. Și totuși depinde cum privești: dacă tu îți dai ție voie, poți vedea un astfel de moment ca pe o adîncire a unui sens de istorie personală, care marchează o tranziție cu iz de mister spre aventura nouă a vieții. Ce am învățat anul acesta este că o relație începe, dar inevitabil, mai devreme sau mai tîrziu, se termină. La fel și sărbătorile. Că eu și el nu vom mai cumpăra brad împreună. Și totuși, anul acesta, Crăciunul e special, pentru că e altfel, o descoperire. Și, golit de orice așteptări, e o renaștere și o apropiere pentru că, în esență, e o întoarcere la mine. 

Bianca-Olivia Niță este jurnalistă freelancer.

Comunismul se aplică din nou jpeg
Începe vara
Tranziția pe care o aduce toamna poate fi de multe ori delicată, ca o dulce amînare.
11642099644 1a9d5559e6 o jpg
A treia fiică a anului
Toamna întind mîna după paharul de vin și fotografii vechi, mă duc la tîrgul de cărți, ascult teatru radiofonic.
Chisinau Center4 jpg
Toamna-Toamnelor
Pentru mine, Chişinăul devenise, încet, un oraș galben, despre care îmi plăcea să spun că găzduiește Toamna-Toamnelor.
p 11 sus Sonata de toamna jpg
Lasă-mi toamna
În „Sonata de toamnă” (1978), Ingmar Bergman dedică acest anotimp transpunerii unei întîlniri dintre o mamă și o fiică înstrăinate.
31524231041 19fca33e3b o jpg
Viața începe cînd cade prima frunză
Și-acum, la 33 de ani, îmi cumpăr haine noi odată cu fiecare început de toamnă, de parcă m-aș pregăti iar pentru școală.
p 12 sus WC jpg
Delta
Septembrie era pentru noi și luna marii traversări a lacului Razelm.
51604890122 85f6db3777 k jpg
Toamna vrajbei noastre
„Nu «Rarul umple carul», ci «Desul umple carul»!“
3035384225 17c8a2043e k jpg
Toamna între maşini paralele
Ne mai amintim cum arăta o toamnă în București în urmă cu 17 ani?
p 14 WC jpg
p 23 WC jpg
Make tea, not war
Ori de cîte ori englezii nu se simt în largul lor într-o situație (adică aproape tot timpul), pun de ceai.
image png
SF-ul din viețile noastre
Dosarul de acum e o revizitare a unor epoci dispărute.
p 10 la Babeti WC jpg
Cine te face voinic?
Iar azi – numai săpunuri bio, zero clăbuc, sau geluri antibacteriene, zero miros.
image png
Sînt atît de bătrîn, că
Sînt atît de bătrîn, că în copilăria mea dudele se mîncau de pe jos, din praf.
image png
În tranziţie
O zi şi o noapte a durat, cred, aşteptarea pe trotuarul primului McDonald’s, pentru un burger gratuit.
p 11 la Rugina jpg
Avem casete cu „Casablanca“
Fell in love with you watching Casablanca.
p 12 la Mihalache jpg
Unde ești?
„Și după aia pot să plec?” „În nici un caz!” „Nu mai înțeleg nimic!”, se bosumflă. Nu știu dacă e ceva de înțeles, m-am gîndit, dar nu i-am mai spus.
image png
Cu o bursă de studii la Berlin
Mă întreb cum s-ar mai putea realiza astăzi experiența unei călătorii în care totul nu e planificat dinainte pe Internet
p 13 foto Alex Galmeanu jpg
image png
Despre dinozauri şi mamifere conectate (şi tatuate)
De pe margine, cei care privesc melancolic şi neputincios sînt doar dinozaurii.
image png
30 de ani mai tîrziu
Mă atrag tîrgurile cu vechituri într-un fel de neînțeles.
WhatsApp Image 2023 11 22 at 10 28 30 jpeg
Ceea ce nu poate reda o fotografie
Și cît de greu ar fi azi să-ți imaginezi încarnarea unei legături printr-un tom de hîrtie?
image png
image png
Schiță pentru o etică a recunoștinței
Gratitudinea e o recunoaștere a felului misterios în care ni se întîmplă binele.
image png
Recunoștința, darul „învățăceilor”
Ceea ce primesc eu de la „învațăceii” mei este extrem de prețios.

Adevarul.ro

image
Imagini spectaculoase de pe Transapuseana, cel mai scump drum din ţară. Primul tronson este aproape gata VIDEO
Primul tronson din drumul de 78 de kilometri, care face legătura între Aiud (Autostrada A10) şi zona Bucium – Abrud (DN 74), va fi recepționat în decembrie.
image
Schimbarea la față a Bisericii Ortodoxe Române: Aprobarea Sfintei Mucenițe Anticorupția
Sfântul Sinod a făcut publice măsurile pe care le ia pentru a combate corupția din cadrul Bisericii Ortodoxe. Preoții nu vor mai putea solicita și primi donații decât dacă acestea sunt de un real folos unităţilor bisericeşti, iar cei care vor fi prinși cu mită riscă excluderea din BOR.
image
Cât se pierde dintr-un porc viu după tăiere: Prețul real al unui kilogram de carne
Porcii „în viu” se vând cu prețuri cuprinse între 15 și chiar 25 lei/kg, însă puțini știu că după tăiere se pierde un procent uriaș din greutate, ceea ce face ca prețul să fie mult mai mare.

HIstoria.ro

image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.