Crăciun şi spaţiu desacralizat

Publicat în Dilema Veche nr. 408 din 8-14 decembrie 2011
Crăciun şi spaţiu desacralizat jpeg

Odată ce am primit propunerea de a scrie un text despre dinamica psihică (mai simplu, despre mişcarea sufletească) în preajma sărbătorii de Crăciun, mi-au apărut două imagini. 

Prima este o relatare a lui Mircea Eliade (în Sacrul şi profanul) despre tribul achilpa, în a cărui tradiţie Fiinţa divină a creat stîlpul sacru din trunchiul unui copac de cauciuc, l-a lipit cu sînge, apoi s-a urcat în vîrful său şi a dispărut în Cer. Stîlpul sacru reprezintă axul lumii pentru membrii tribului care se deplasează tot timpul împreună cu el, îşi aleg drumul după cum acesta se înclină şi trăiesc astfel în lume fără a întrerupe legătura cu Cerul. Stîlpul constituie astfel garanţia ordinii şi a mişcării într-o lume cu sens. De aceea, pe lîngă atributele sacre, stîlpul reprezintă şi un mijloc concret de orientare. 

A doua imagine are legătură cu practica de cabinet. Am observat de-a lungul timpului cum în luna decembrie apare cel mai des următoarea afirmaţie: „Aş vrea să vin încă o dată săptămîna aceasta“ (faţă de programul obişnuit cu ritmul de o şedinţă pe săptămînă). La aceasta se adaugă fie o revenire a simptomelor iniţiale, fie o amplificare a lor, sau instalarea, cel mai frecvent, a depresiei ori a unei stări de anxietate. M-am întrebat adesea care este semnificaţia reală a unui astfel de comportament, abstracţie făcînd de statisticile ce corelează perioada sărbătorilor cu o creştere a ratei de suicid, ori de explicaţiile pe această temă ce inundă presa de larg consum (vezi şi Google – cuvinte-cheie: sărbători, depresie, suicid).

Istorisirea despre tribul achilpa are, cred, rolul său aici. Deoarece trăim într-un spaţiu-timp în care haosul cotidian ia locul ordinii, reperele sînt înlocuite de pseudorepere, iar capacitatea noastră de a ne orienta este zilnic pusă sub semnul întrebării. Ne lipseşte stîlpul sacru care aduce/creează sens şi certitudine. Astfel încît suferim cu toţii, în grade diferite şi cu intensităţi variabile, mai mult sau mai puţin conştient, de o ruptură faţă de noi înşine (pe care elegant o numim compromis) sau faţă de lumea înconjurătoare (pe care la fel de elegant o numim independenţă). O pierdere a contactului cu miezul fiinţei noastre. Dar şi o pierdere a contactului cu valori colective vii şi hrănitoare. Pierderi soldate cu singurătate, îndoială, derivă şi angoasă. Acesta ar fi preţul unei vieţi areligioase, despre care Eliade spunea că „echivalează cu o nouă «cădere» a omului: omul areligios pare să-şi fi pierdut capacitatea de a trăi conştient religia, deci de a o înţelege şi de a şi-o asuma“.

Or, din această perspectivă, cum ar putea să nu sporească incertitudinea şi întreaga suită a simptomelor psihice tocmai cu ocazia Crăciunului? 

Tot Mircea Eliade vorbeşte despre efectele dispariţiei stîlpului: „stîlpul sacru s-a frînt într-o zi şi întregul trib a fost cuprins de spaimă; membrii tribului au rătăcit o vreme, apoi s-au aşezat pe pămînt şi s-au lăsat să moară“. Imaginea aceasta mi se pare teribilă, dar şi foarte sugestivă din punct de vedere psihologic pentru ceea ce trăim atunci cînd rămînem fără sprijin şi fără centru, fără orizont i.e. fără comunicare cu transcendentul. Iar frîngerea „stîlpului sacru“ o resimţim mai acut în momentele în care ceva din jurul nostru ne aminteşte despre pierderea pe care o purtăm în noi.  

Miruna Ţecheră este psihoterapeut; lucrează în practica privată.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Regele Carol al II-lea la ceferiadă
Un moment de fanfaronadă, în timpul domniei regelui Carol al II-lea
Prin Decret Regal, în 21 iunie 1940, Frontul Renaşterii Naţionale se transformă în Partidul Naţiunii. O decizie fără nici un efect în realitatea ţării, luată cu doar cîteva zile înainte de Cedarea Basarabiei, unul dintre numeroasele momente de fanfaronadă de sub Domnia lui Carol al II-lea.
blue air insolventa png
Niciun investitor nu a vrut Blue Air. Compania a intrat oficial în faliment
Blue Air a intrat oficial în faliment, după ce toate încercările de salvare a companiei au eșuat. Lichidatorul judiciar Infinexa a confirmat că nu s-a găsit niciun investitor dispus să aducă fonduri pentru reorganizare.
image jpeg
Unde sărbătoresc Ana-Maria Barnovschi cu soțul un an de la nuntă?! „Mergem în a doua lună de miere”
Vedeta Kanal D Ana-Maria Barnoschi pleacă în vacanțe mai mult fără soț. Cuplul va merge, în curând, în a doua lună de miere.
image jpeg
Ce relație are Bogdan Vlădău cu fiica lui după divorț? „Mi-am dorit mereu…”
Bogdan Vlădău, dezvăluiri despre relația cu fiica lui după divorțul de Gina Chirilă.
Litoral romanesc
Vacanță mortală pe litoral. Gropi adânci de trei metri au apărut la mal, în urma lărgirii plajelor. Cele mai periculoase stațiuni
Experții marini atrag atenția turiștilor de pe litoralul românesc asupra gropilor adânci formate în urma lărgirii plajelor. Acestea pot fi un adevărat pericol de înec. Cele mai multe sunt în Eforie, Mamaia și Neptun.
Bucătărie de restaurant  Sursa Freepik (1) jpg
Primul restaurant din lume condus de un bucătar AI. „Gătitul uman nu va fi înlocuit”
Un restaurant futurist numit WOOHOO se va deschide în septembrie, propunând un concept inedit: un bucătar AI care creează meniuri și concepe experiența culinară.
slovenia nato jpg
Slovenia, veriga slabă a NATO. De ce o țară europeană discută retragerea din Alianță și ce urmează?
Un scenariu care până de curând părea de neimaginat prinde contur la periferia Alianței Nord-Atlantice: Slovenia, un stat mic, dar profund european, ia în calcul, în termeni tot mai direcți, părăsirea NATO.
Castelul Huniade (© România Atractivă)
Atmosferă istorică la Timișoara: Printre cavaleri și domnițe la Festivalul Medieval al Castelului Huniade
Între 11 și 13 iulie, parcul din jurul Castelului Huniade din Timișoara devine poarta fermecată către Evul Mediu.
profimedia 0093889089 jpg
Lisette Verea – frumusețe, libertate și talent pe scena Bucureștiului interbelic și la Hollywood
Lisette Verea, actriță și cântăreață de cabaret din România interbelică, a cucerit scena artistică a Bucureștiului și a ajuns până pe Broadway și în filmele de la Hollywood. Află povestea fascinantă a unei femei care a ales libertatea și arta, dincolo de granițe.