(Corona)Bond

14 mai 2020
(Corona)Bond jpeg

Se spune că urmează cea mai gravă criză economică a ultimului secol, PIB-ul zonei euro urmînd să scadă, în scenariul optimist, cu 5%, iar în cel pesimist, cu 15%. În același timp, statele par să fie din ce în ce mai preocupate de posibilitatea de a asigura nevoile de consum din producție proprie, de a se întoarce spre o nouă formă de autarhie, atît din cauza limitărilor de circulație, cît și, mai ales, din cauza neîncrederii în partenerii comerciali care ar putea livra – sau nu – produse necesare în timpul penuriei. Dificultățile însă nu întîrzie să apară de îndată ce ne gîndim ce implicații ar avea punerea în practică a acestei strategii. Pe de o parte, majoritatea produselor industriale sînt rezultatul unor procese de producție și asamblare care au loc în mai multe state. Pe de altă parte, în Uniunea Europeană, economia nu mai este de mult domeniul de competență al statelor membre, cea mai mare parte a legislației care o reglementează fiind emisă la nivelul Uniunii, deci inițiată de Comisia Europeană. Lucrurile sînt și mai complicate în zona euro, unde inclusiv politica monetară este comună. De aceea, actuala criză este un moment al adevărului pentru Uniunea Europeană, un moment care, dacă nu va (re?)confirma solidaritatea europeană, ar putea fi cîntecul de lebădă al acesteia.

Or, lucrurile nu ni se prezintă într-o lumină prea îmbucurătoare. După ultima extindere (2004-2007), clivajele din interiorul Uniunii n-au făcut decît să se adîncească: clivajul Est-Vest, pe probleme de politică externă și de stat de drept, dar și, după 2008, clivajul Nord-Sud, între statele care se percep ca producătoare de prosperitate și cele care au fost mai grav afectate de criza economică din 2008, dar și de criza migrației din 2015. De fapt, disparitățile economice dintre statele membre sînt din ce în ce mai mari. Italia, de exemplu, este unul dintre statele membre a căror economie nu a făcut decît să scadă după introducerea monedei euro, ea avînd astăzi o datorie publică de 130% din PIB. Pe fondul acestor clivaje și al unui euroscepticism crescînd în statele membre, tatonările pentru planificarea bugetară 2021-2027 au început deja din anul 2018, dar nu au avansat prea consistent, fiind marcate de tensiuni mai ales între grupul „prietenii coeziunii”, format din 17 state membre, majoritatea din Est și Sud, și „cei patru austeri / the frugal four” – Austria, Danemarca, Olanda și Suedia, care refuză orice contribuție la bugetul Uniunii cu mai mult de 1,074% din venitul național brut (față de procentele de 1,11% propus de Comisie și 1,3% propus de Parlamentul European).

Sigur că izbucnirea pandemiei a schimbat total perspectiva asupra planificării bugetare: dacă într-o primă fază s-au căutat soluții pentru sprijinirea statelor cel mai grav afectate, ulterior s-a conturat ideea că întregul buget multianual ar trebui regîndit pentru a viza efectele economice ale crizei sanitare. O primă rundă de dispute, între susținătorii din Sud ai mutualizării datoriei publice a zonei euro sub forma unor obligațiuni emise de Banca Europeană de Investiții (așa-numitele „coronabonds”) și cei ai accesării Mecanismului European de Stabilitate pe baza unei stricte condiționalități, a sfîrșit într-un blocaj total. În momentul de față, după reuniunea Consiliului European din 23 aprilie, pe masa de discuții se află ideea unui Fond de Redresare European, al cărui plan ar trebui propus de Comisie în prima jumătate a lunii mai.

Lucrurile însă nu sînt deloc mai clare decît erau acum o săptămînă, o lună sau trei luni. Divergențele continuă asupra modalităților și instrumentelor acestui Fond – de exemplu, dacă ar trebui să se acorde finanțări sub formă de împrumuturi sau sub formă de granturi. Consiliul nu a decis nimic concret cu privire la Fond, ci doar a exprimat „voința de a merge mai departe împreună”, deși pe parcursul crizei am fost cu toții martori la o lipsă vizibilă de sincronizare atît între Uniune și statele membre (și aici ne referim la inițiativele Comisiei Europene, care reprezintă, conform Tratatului, interesele Uniunii ca întreg), cît și între statele membre între ele. Măsurile luate de statele membre, în mod individual, pentru redresarea economiei în contextul crizei diferă foart mult în volum și orientare: Germania a propus un pachet în valoare de 60% din PIB, Belgia a propus un pachet de doar 2% din PIB, alte țări nu au avansat vreun plan coerent.

Dacă încetăm să fim ipocriți, putem vedea lesne că degringolada este totală. Că nu a existat și nu există un răspuns coerent al Uniunii ca întreg la criza sanitară și la cea economică. Dar concluzia care trebuie trasă de aici nu este aceea că Europa a eșuat. Concluzia este mai degrabă că nu avem elite politice de anvergură, cum a fost generația postbelică, elite capabile să înțeleagă necesitatea acțiunii comune într-un moment istoric care este, poate, la fel de decisiv ca sfîrșitul celui de-al doilea război mondial, atunci cînd a început construcția Europei unite.

Ruxandra Ivan este conferențiar la Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

capsunari spania
Italia și Spania nu mai sunt preferate de românii care vor să muncească în străinătate
Italia și Spania nu mai sunt în topul preferințelor românilor care vor să muncească în străinătate, acestea situându-se abia pe locurile 10 și 11 într-un clasament al statelor europene.
Spovedanie foto Ziarul Lumina jpg
Preotul, „dresor” de oameni. Cum ajung vedetele în sutană de la spovedanie la abuz sexual
Cazul preotului Visarion Alexa acuzat de abuz sexual a iscat multe discuții despre rolul duhovnicului și cât de apropiat poate ajunge de cel care i se spovedește. Un psihoterapeut renumit explică mecanismul prin care preoți-vedetă transformă relația într-una de „prietenie”, calea sigură spre abuz.
4 gripa jpeg
Deosebirea dintre gripă și răceală. Asemănări și diferențe ale celor două afecțiuni
Afecțiunile respiratorii au explodat în ultima perioadă ca urmare a variațiilor de temperatură. În cele mai multe cazuri, gripa și răceala sunt confundate, deoarece simptomele sunt asemănătoare.

HIstoria.ro

image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.