Cordonul ombilical

Publicat în Dilema Veche nr. 677 din 9-15 februarie 2017
Cordonul ombilical jpeg

De cîțiva ani, am sentimentul că România dizolvată prin lume a început să precipite. Am experimentat-o pe viu, la Paris, stînd zece ore și jumătate la rînd la Ambasadă, alături de alte mii de români, pentru a putea vota la alegerile prezidențiale din noiembrie 2014, cînd Klaus Iohannis a devenit președinte și datorită diasporei. Dar fervoarea aceasta n-a fost doar la Paris. Mobilizarea de atunci a diasporei, masivă, patetică, eficace, a avut ca agent de răspîndire și mediu de coagulare rețelele sociale. Românii de la rînd din Torino știau că sînt români la coadă în München. Românii din Paris au aflat de „fetiţa de rînd“ de la Londra. Skype-ul a pîlpîit de mesaje, telefoanele mobile au vibrat în draci, Facebook-ul a zbîrnîit ca o jucărie de copil surescitat. „Acasă“ s-a lărgit, mult dincolo de Berceni. Ca și cum comunicarea virtuală, instantanee, pentru o cauză comună, în jurul unei revolte comune, ar întinde și ar reașeza pămîntul național sub picioarele celor plecați.

Ca să-și afirme eventual românitatea, dacă despre identitate națională ar fi vorba, de exemplu ziua națională n-a strîns totuși nicăieri în Paris zece mii de oameni împreună, cîți au votat, cu o îndîrjire fabuloasă, la alegerea lui Klaus Iohannis. Aș spune că diaspora plecată la muncă sau la studii e capabilă de un patriotism aplicat, de un patriotism pragmatic și simbolic în egală măsură.

Mobilizarea pentru alegerea președintelui se explică și printr-un complex „pe invers“ al fiului rătăcitor: acesta nu se-ntoarce acasă și fiindcă simte că n-ar fi primit cu brațele deschise, și-atunci poate își face rost de un tată care să vină el să-l îmbrățișeze și să-l reprezinte, acolo unde fiul s-a risipit și acolo unde fiul l-a validat drept părinte iubitor și legitim.

Dar la Paris românii au organizat manifestații de solidaritate cu ce se întîmplă în țară și pe subiecte ca Roșia Montana, tragedia de la Colectiv sau, foarte recent, ordonanțele care depenalizează faptele de corupție. Aș numi patriotism aplicat această capacitate de proiecție a celor plecați într-un viitor din care România nu numai că nu se estompează, ci se precizează, se conturează și mai apăsat, conform unor standarde de nenegociat, de care cei plecați s-au molipsit în societățile străine în care activează. Resentimente și un fel de iubire-ură, pasională, față de spațiul de origine, răzbat la fiecare pagină în mărturiile publicate în volumul colectiv Revoluția din depărtare (Curtea Veche, 2011), în care 30 de expatriați după 1989 își spun povestea unei despărțiri individuale dureroase, și pe aceea a unui eșec de țară. Între timp, vremurile s-au precipitat și s-au întîmplat lucruri la antipod: pe de o parte, plecările s-au banalizat (în sensul că ele fac cumva parte din imaginarul colectiv: asta e, se pleacă); pe de altă parte, Europa, neviabilă decît ca piață de desfacere, ca și lumea globalizată subminată de tensiuni identitare și religioase, și-a atins limitele odată cu tragediile atentatelor teroriste. Acest complex generează un reflex de repliere naționalistă. Întoarcerea cu fața către țară, către națiune, e un reflex al timpului. În acest context de tensiuni între națiuni care se redescoperă, se reidentifică în creuzetul unui amestec nelegat, injoncțiunea celor plecați e pragmatică, ei își pregătesc, inconștient, refugiul: eu am plecat pentru că nu-mi era bine cu tine, dar între timp tu ai datoria să te faci bine, strigă plecații, peste umăr, țării de origine.

În jur de 200 de români s-au strîns pe 1 februarie, în fața Ambasadei României la Paris, seara, după orele de birou, după cursuri, după munca pe șantier. N-au scos nici o vorbă, dar purtau toți pancarte grăitoare, confecționate artizanal. Pe afișul Cristinei Sucală, arhitectă, scria: „Trezește-te, România, îți moare democrația!“ Cu această motivație: „Pentru că nu mi s-a mai strîns așa stomacul de la atentate. Pentru că mă indignează o guvernare care face legi la miezul nopții doar ca să îi aranjeze pe ei… mai ales după ce am simțit gustul a ceea ce înseamnă să ai un guvern care e interesat de cum poate îmbunătăți lucrurile în România.“ Scriitorul Dan Ciupureanu, și el stabilit în Franța de mai mulți ani, e amar: „Nu mă dă patriotismul afară din casă, însă este scandalos. Dacă sînt plecat de acasă de aproape zece ani din cauza sărăciei și a lipsei de perspective, nu înseamnă că nu urmăresc cu atenție și nu vreau, cîndva, să pot fi mîndru de ceea ce-am avut norocul sau nu să fiu. Am citit sute de comentarii pe Facebook, am văzut transmisiuni live și sînt surprins și scîrbit să observ cum unii nu înțeleg ceea ce se întîmplă.“

Pe rețelele sociale ale celor plecați, pancartele au fost la unison cu cele ale prietenilor din țară, ieșiți cu sutele de mii să protesteze în stradă împotriva depenalizării, prin ordonanțe de urgență, a faptelor de corupție ale politicienilor. Interfața lor virtuală e întoarsă către țară. De ce? Pentru scriitorul Ovidiu Nimigean, e un dat. Ca și cum, dacă putem oricînd ieși din țara de origine, nu putem niciodată ieși din noi înșine: „Pentru că – fără patetism, în mod natural, «organic», de la sine – nu se poate altfel. Poate chiar există un «cordon ombilical»“, crede scriitorul care trăiește în Franța din 2010.

Între diasporă și țară, cordonul ombilical e derulat, la infinit, de rețelele sociale. Cînd pleci de acasă nu lași ușa descuiată (îți pasă). Lași eventual cheile la un vecin de încredere (votezi). Instalezi o cameră de supraveghere (Facebook). Iluzie pragmatică, patriotism aplicat. Ești unde ești și fiindcă îți întreții, în fiecare zi, speranța că ai unde te întoarce. 

Cristina Hermeziu este jurnalistă şi doctor în filologie. Din 2004 s-a stabilit la Paris.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Oradea – mai ambițioși ca de obicei
Marile drame prin care ne trece destinul, fie el personal sau colectiv, nu pot fi înțelese și nici respectate dacă uităm că tragedia merge de braț cu comedia prin lumea oamenilor.
Daniel David jpg
Oricine poate să aibă umor
În ţările cu colectivism puternic şi concentrare a puterii, cum este țara noastră, umorul bine reprezentat este cel legat de autoironie.
Adriana Babeti jpg
Să rîzi? Să plîngi? Despre rîsu’-plînsu’ lumii noastre
Rîsul poate fi socotit drept un fel de soluţie terapeutică pentru a ieşi din marile şi micile nevroze ori din complexe (de inferioritate sau de superioritate).
Marcel Iures, Sever Voinescu, George Banu jpg
Caragiale cel lucid, Creangă cel afectuos
După spectacole, pe scena frumosului Teatru „Regina Maria“ din Oradea au urcat dnii George Banu și Marcel Iureș pentru a discuta despre umorul celor doi clasici.
1024px David   The Death of SocratesFXD jpg
Socrate a fost o pisică
„Toate pisicile sînt muritoare. Socrate e muritor. Deci Socrate e pisică”.
p 1 jpg
Ce înseamnă rîsul?
Nu există comic în afara a ceea ce este cu adevărat omenesc.
Cumpărături la ușa ta, ajutor în lupta cu COVID 19, învățare online jpeg
Educația între două crize
Pandemia a fost, pentru sistemele de educație, un adevărat cataclism care a scos la iveală, fără cosmetizare, situația dramatică a educației.
E cool să postești jpeg
Starea firească a lucrurilor
Nu doar cei doi ani de pandemie au erodat relațiile de încredere, ci, mai nou, și războiul din Ucraina, dezbinarea ideologică împărțind lumea în două tabere.
p 10 Alexis de Tocqueville WC jpg
O necesară, dar dificilă „înrădăcinare“ democratică
Istoricismul democratic este unul dintre cei mai redutabili inamici interni ai democrației.
p 1 jpg
E normal să fim normali?
Tinerilor de azi trebuie să le spunem „Zîmbiți – mîine va fi mai rău!“.
Construction workers in Iran 04 jpg
Diviziunea anomică
Viața socială nu înseamnă doar armonie perfectă, iar rolul solidarității nu este de a suprima competiția, ci doar de a o modera.
p 12 sus jpg jpg
Normalitatea și tulburarea
Traumă este orice eveniment pe care eul nostru îl gestionează cu dificultate sau pe care pur și simplu nu îl poate gestiona.
p 13 sus jpg
Cine mai vrea să meargă la birou?
Pînă la începutul pandemiei, îmi petreceam cam trei ore pe zi făcînd naveta. Asta însemna cam 16 ore pe săptămînă, cît încă două zile de muncă.
646x404 jpg
Impactul pandemiei asupra educației
Închiderea școlilor și pandemia de COVID-19 au avut consecințe negative atît asupra progresului educațional al copiilor, cît și asupra sănătății emoționale a acestora și, mai mult, asupra siguranței lor online.
Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?