Copil de oraş

Cătălin GEORGESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 646 din 7-13 iulie 2016
Copil de oraș jpeg

Copil de oraș, am crescut în același apartament din Crîngași din care tastez ș-acum. Într-atît de antisocial, am realizat tîrziu că Piața Romană nu e în alt oraș și că cei 4 kilometri îi fac pe jos în mai puțin de-o oră. Cînd nu știi ce nu știi sau ce ratezi dimprejur, crești doar cu ce-auzi, și ce știam deja despre București nu m-a făcut să vreau să-l caut în amănunt. Așa că atunci cînd n-aveam școală plecam la țară, unde-mi dădeau drumul dimineața pe dealuri și reveneam la cină.

De la fereastra dinspre biroul la care-mi făceam temele și citeam Harry Potter pe ascuns văd blocurile de peste parcare. Doar 1/8 din tablou e uneori cer, uneori și albastru. Cînd planetele se aliniază, mai văd luna reflectată în ferestre. Sau dacă am vecini harnici și aerisesc, rar redirecționează razele soarelui înspre mine. Cînd se-ntîmplă asta mă bucur de parcă-i ziua mea, pentru că alte șanse de lumină directă nu am în apartamentul orientat spre nord. Pot descrie meniul zilei lecturat olfactiv sau pot spune precis ce sărbătoare urmează în funcție de felul de mîncare festiv care sfîrîie în vreo bucătărie de la etaj. Dintre simțuri, auzul mi-e cel mai dezmierdat: alarme de mașină, pisici în călduri și cîini în haită, soluțiile la problemele de viață ale vecinilor adunați pe banca din fața blocului, meciurile stadionului Giulești, grătarele duminicale, horele nunților, colindători biciuiți, conversațiile telefonice vulcanice ale vecinei din blocul alăturat, stoluri de păsări dinspre lacul Morii, orgasme matinale, „apără Tătărușanu!”, șuierat de tren trecut pe sub Podul Grant, sirene de toate felurile, tramvaiul 41, motoare care-și iau avînt peste pasaj. E păcat de cei care insistă să-și acopere urechile cînd merg pe stradă: o bună parte din oraș e-n format .wav, iar pe restul îl descoperi dacă te lași sedus de ce auzi.

Pe repede-nainte vreo 19 ani, ajung la facultate. Ies din casă, metamorfoză. Devin conștient de mine, de ce-i în jurul meu. Văd blocul cu alți ochi, din stradă. Ce-i asta? Cum ajung acolo? Cum urc aici? Pot să sar ăla? Dar asta ce face? Și curiozitatea descoperită atunci mă mînă și acum, nouă ani mai tîrziu, căci sînt tot o minte de copil fără stare în trup de adult doar puțin ruginit. Și e prima oară cînd mă-ntreb ce e Crîngașiul, prima dată cînd ies de pe strada mea și traversez Ceahlăul, cînd ajung pe jos la Constructorilor și explorez bucăți din Giulești într-o călătorie care-i la fel de mult despre cartier cît este despre descoperirea propriei persoane.

Uite-mă-n București, familiar și negrăbit, dar mai străin de loc decît e localnicul străin de propriul oraș. Cu un aparat în mînă, nu prea mulți bani în buzunar de aruncat pe mijloace, timp de prisos și locuri în care trebuie să ajung sau doar mă cheamă hoinar. Cu timpul, m-am mutat spre margini. A nu se-nțelege că mă duc doar prin periferii, ci că planul mi-e să merg prin locuri nefrecventat anume, să mă retrag în spații unde-i cît mai puțină lume. Nimic nu-i sfînt și sacrul e relativ, chiar și-n urbanism, pentru că sînt aici să-mi fac singur propriile povești și mituri. Deci Centrul Vechi e ultimul loc în care mă vei găsi.

Mi-am reîntărit convingerea recent, după ce-am fost angajat să pozez Bucureștiul turistic, cînd m-a lovit angoasa din cauza dezordinii, lipsei de conținut real și comportamentului uman; Bucureștiul e un cocktail dîmbovițean oxidat servit în claia peste grămada cu moravuri ușoare. Zdruncinătura a fost cînd m-am trezit obligat să-l privesc intens în ansamblu, să trec peste propria rețea-de-siguranță construită din locuri faine, refugii dobîndite, și să confrunt obiectiv orașul. Încă nu știu dacă era o formă de ignoranță sau doar eram firesc-selectiv, dar nici nu mai pot reveni la repaos.

În mod ironic, mai nou, explorez mănunchiurile de clădiri-birouri, aceste buzunare urbane din Pipera aglomerate corporatist. În antiteză cu restul orașului, acolo găsesc ordine, linii, încadrări, așezare gîndită, materiale omogene și aer. Sînt construcții cu intenție de aliniere la niște standarde funcționale, nu neapărat cu suflet. Dar în ultima perioadă am nevoie mai mult de liniște vizuală și băi de lumină între canioane de sticlă decît de efervescența urbanistică din bazarul central.

Tot Calea Victoriei rămîne fîșia mea preferată din oraș. Cînd umbli pribeag te tot oprești să privești, poate cerul, să caști gura și să pui mîna. Vezi detalii, te lași distras de mirosuri, te zgîrie texturi pe buricul degetului, te-mpiedici de muchii și cauți să descoși curțile interioare tangențiale. Spațiul dintre Piața Victoriei și Națiunile Unite s-a dovedit cel mai rodnic pentru creație, fie că eram în căutare luminii de portret sau că mă plimbam fără scop. Nu-i doar un șir de arhitectură pestriță, crescător grandioasă pe măsură ce se-apropie de apă, ci și o stare de spirit în care-mi regăsesc grupurile de oameni cărora mă asociez, cu epicentrul în zona Romanei, pe care acum o știu atît de bine.

Ce-am învățat în ultimii ani e că îmi place Bucureștiul, în toată complexitatea lui. Dar e un oraș unde buna dispoziție e direct proporțională cu timpul liber de care dispui. Dacă ai timp să-l asculți, ți se deschide, dar dacă îl zorești cîtuși de puțin, te trimite învîrtindu-te la origini. Te grăbești?

Cătălin Georgescu este fotojurnalist şi coeditor pentru „Bucureşteanul“, un proiect Decît o Revistă. Îl găsiți pe www.catalingeorgescu.com.

Foto: C. Georgescu

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

 Tánczos Barna FOTO gov.ro
Ministrul Finanțelor cere demiterea directorilor de la Salrom şi Apele Române. „Este inacceptabil ce s-a întâmplat ieri la Praid!”
Tanczos Barna, ministrul Finanțelor, a transmis joi, 12 iunie, faptul că a cerut demiterea directorilor de la Salrom şi Apele Române, în cadrul ședinței de Guvern.
barbat batut parcare mall constanta, sursa Replica mp4 thumbnail png
Un bărbat a fost atacat de doi tineri în parcarea unui mall din Constanța şi a fost bătut cu o cheie de strâns roţi
Un bărbat a fost atacat în plină zi, în parcarea unui mall din Constanța, de doi tineri care l-au urmărit și l-au agresat cu brutalitate.
Alexandru Ciucu jpg
Cât a costat ținuta de ginerică a lui Mihai Albu? Alex Ciucu lansează o nouă colecție pentru miri: „Costumul cu garanție, fără retur, ca-n căsnicie”
Alex Ciucu lansează o nouă colecție pentru miri, sub deviza: „Costumul cu garanție, fără retur, ca-n căsnicie”. Cât a costat ținuta de ginerică a lui Mihai Albu?
Italia U21 Romania U21, Louis Munteanu (Sportpictures) jpg
Naționala U21, început „șchiopătat” la EURO. România lui Pancu, învinsă de Italia
„Tricolorii” lui Daniel Pancu nu s-au regăsit în Slovacia.
Zilele Europene ale Arheologiei celebrate de Muzeul Național de Istorie a României
Zilele Europene ale Arheologiei celebrate de Muzeul Național de Istorie a României
Muzeul Național de Istorie a României (MNIR) și partenerii săi celebrează Zilele Europene ale Arheologiei în perioada 13 – 15 iunie 2025.
Mihai Fifor FOTO Mediafax
Un lider PSD afirmă că răbdarea social-democraților a ajuns la limită. „Se confundă guvernarea cu spectacolul ieftin şi negocierile cu băşcălia”
Deputatul Mihai Fifor, președintele PSD Arad, afirmă joi, 12 iunie, după conflictul dintre senatorul Cristian Ghinea (USR) şi Alexandru Rafila, ministrul Sănătății, că răbdarea social-democraților a ajuns la limită.
Taxe si impozite Foto Primăria Pitești Facebook jpg
Grea întrebare: Să fim solidari cu toții sau să fim solidari cu hoții?
La coadă la solidaritate social-democrată, după 15 zile de discuții pentru scoaterea României din șanț, se striga tradițional, ca la cozile pentru păpică, în ”epoca de aur”, ”-Dați mai puțin să ajungă la toată lumea!”
india avion prabusire jpg
Ce s-a întâmplat cu zborul Air India 171? Pilotul a rostit un singur cuvânt la câteva secunde de la decolare
Potrivit unor surse citate de Reuters, pilotul aeronavei a reușit să pronunțe un singur cuvânt înainte ca avionul să se prăbușească. Apel disperat a venit cu doar câteva secunde după decolare. Avionul, care transporta 242 de persoane, s-a prăbușit în orașul Ahmedabad peste un cămin destinat medicilo
Război Iran Israel FOTO EPA 12157771 jpg
Washingtonul se pregătește de ce e mai rău în Orientul Mijlociu. SUA limitează circulaţia angajaților ambasadei din Israel la trei zone mai sigure
Statele Unite restricționează circulația angajaților ambasadei și a familiilor acestora în Israel, pe fondul creșterii tensiunilor din regiune.