Copil de oraș

Cătălin GEORGESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 646 din 7-13 iulie 2016
Copil de oraș jpeg

Copil de oraș, am crescut în același apartament din Crîngași din care tastez acum. Într-atît de antisocial, am realizat tîrziu că Piața Romană nu e în alt oraș și că cei 4 kilometri îi fac pe jos în mai puțin de-o oră. Cînd nu știi ce nu știi, crești doar cu ce-auzi, și ce știam deja despre București nu m-a făcut să vreau să-l caut în amănunt. Așa că atunci cînd n-aveam școală, plecam la țară.

De la fereastra dinspre biroul la care-mi făceam temele și citeam Harry Potter pe ascuns văd doar blocurile de peste parcare. Doar 1/8 din tablou e uneori cer, uneori și albastru. Cînd planetele se aliniază, mai văd luna reflectată în ferestre. Sau dacă am vecini harnici și aerisesc după ce fac curat, rar redirecționează razele soarelui înspre mine. Cînd se-ntîmplă asta, sărbătoresc de parcă-i ziua mea, pentru că alte șanse de lumină directă n-am în apartamentul orientat spre nord. Pot descrie meniul zilei lecturat olfactiv sau pot spune precis ce sărbătoare urmează în funcție de felul de mîncare festiv care sfîrîie în vreo bucătărie de la etaj. Dar auzul mi-e cel mai dezmierdat: alarme de mașină, pisici în călduri și cîini în haită, soluțiile la problemele de viață ale vecinilor adunați pe banca din fața blocului, meciurile stadionului Giulești, grătarele duminicale, horele nunților, colindători biciuiți, conversațiile telefonice vulcanice ale vecinei din blocul alăturat, stoluri de păsări dinspre lacul Morii, orgasme matinale, „apără Tătărușanu!”, șuierat de tren trecut pe sub Podul Grant, sirene de toate felurile, tramvaiul 41, motoare care-și iau avînt peste pasaj. E păcat de cei care insistă să-și acopere urechile cînd merg pe stradă, că o bună parte din oraș e-n format .wav, iar restul o descoperi dacă te lași sedus și atras de ce auzi.

Pe repede-nainte vreo 19 ani, ajung la facultate. Ies din casă – metamorfoză. Devin conștient de mine, de ce-i în jurul meu. Văd blocul cu alți ochi, de pe stradă. Ce-i asta? Cum ajung acolo? Cum urc aici? Pot să sar ăla? Dar asta ce face? Și curiozitatea descoperită atunci mă mînă încă acum, nouă ani mai tîrziu, căci sînt tot o minte de copil fără stare în trup de adult doar puțin ruginit. Și e prima oară cînd mă-ntreb ce e Crîngașiul, prima dată cînd ies de pe strada mea și traversez Ceahlăul, cînd ajung pe jos la Constructorilor și explorez bucăți din Giulești într-o călătorie care-i la fel de mult despre cartier cît este despre descoperirea propriei persoane.

Uite-mă-n București, familiar și negrăbit, dar mai străin de loc decît e oricum localnicul străin de propriul oraș. Și cu un aparat în mînă, nu prea mulți bani în buzunar de aruncat pe mijloace, timp de prisos și locuri în care trebuie să ajung sau doar mă cheamă hoinar. Cu timpul, m-am mutat spre margini. A nu se-nțelege că mă duc doar prin periferii, ci că planul mi-e să merg prin locul nefrecventat anume, să mă retrag în spațiul unde-i cît mai puțină lume. Nimic nu-i sfînt și sacrul e relativ, chiar și-n urbanism, pentru că sînt aici să-mi fac singur propriile povești și mituri. Deci Centrul Vechi e ultimul loc în care mă vei găsi.

Mi-am reîntărit convingerea recent, după ce-am fost angajat să pozez Bucureștiul turistic, cînd m-a lovit angoasa din cauza dezordinii, lipsei de conținut real și comportamentului uman; un cocktail dîmbovițean oxidat servit în claia peste grămada cu moravuri ușoare. Zdruncinătura a fost cînd m-am trezit obligat să privesc intens Bucureștiul în ansamblu, să trec peste propria rețea-de-siguranță construită din locuri faine, refugii dobîndite, și să confrunt obiectiv orașul. Încă nu știu dacă era o formă de ignoranță sau doar eram firesc-selectiv, dar nici nu mai pot reveni la repaos.

În mod ironic, mai nou explorez mănunchiurile de clădiri-birouri, aceste buzunare urbane din Pipera aglomerate corporatist. În antiteză cu restul orașului, acolo găsesc ordine, linii, încadrări, așezare gîndită, materiale omogene și aer. Sînt construcții cu intenție de aliniere la niște standarde de aspect și funcționalitate, nu neapărat cu suflet. Dar în ultima perioadă am nevoie mai mult de liniște vizuală și băi de lumină între canioane de sticlă decît de efervescența urbanistică din bazarul central.

Însă tot Calea Victoriei rămîne fîșia mea preferată din oraș. Cînd umbli pribeag, te tot oprești să privești, poate cerul, să caști gura și să pui mîna. Vezi detalii, te lași distras de mirosuri, te zgîrie texturi pe buricul degetului, te-mpiedici de muchii și cauți să descoși curțile interioare tangențiale. Și spațiul dintre Piața Victoriei și Națiunile Unite s-a dovedit cel mai rodnic pentru creație, fie că eram în căutare luminii de portret sau că mă plimbam fără scop. Nu-i doar un șir de arhitectură pestriță, crescător grandioasă pe măsură ce se-apropie de apă, ci și o stare de spirit în care-mi regăsesc mai des grupurile de oameni cărora mă asociez, cu epicentrul în zona Romanei, pe care acum o știu atît de bine.

Ce-am învățat în ultimii ani e că îmi place Bucureștiul, în toată complexitatea lui. Dar e un oraș unde buna dispoziție e direct proporțională cu timpul liber de care dispui. Pentru că dacă ai timp să-l asculți, ți se deschide, dar dacă îl zorești cîtuși de puțin, te trimite învîrtindu-te la origini. Te grăbești?

Cătălin Georgescu este fotojurnalist. Îl găsiți pe www.catalingeorgescu.com.

Foto: C. Georgescu

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Podul peste Some;, din Satu Mare  Foto Primăria municipiului Satu Mare Facebook (14) jpg
Cel mai spectaculos pod din nord-vestul României, finalizat la Satu Mare. Ce nume poartă podul hobanat
Cel mai spectaculos pod rutier construit în ultimii ani în nord-vestul României va fi inaugurat la Satu Mare. Podul hobanat construit peste râul Someș are o lungime de aproape 400 de metri și a fost finalizat după patru ani de lucrări.
Cluj Napoca, foto Shutterstock jpg
Oraș din România, pe harta turistică a Europei. E o destinație din ce în ce mai populară, mai ales în rândul vecinilor europeni
Clujul se afirmă tot mai puternic ca o destinație turistică de top în România și în Europa Centrală, atrăgând un număr în creștere de vizitatori din țară, dar mai ales din străinătate.
bulgaria euro
Bulgarii adoptă euro, România rămâne pe loc. „Corupția și controlul politic frânează aderarea”, cred românii
Știrea privind posibilitatea ca Bulgaria să adere, din 1 ianuarie 2026, la zona euro a fost intens comentată de români. De ce România a rămas în urmă, de ce se teme populația din țara vecină și de ce nu vor politicienii români să intrăm în zona euro sunt câteva dintre aspectele discutate.
bani jpg
Ce sumă de bani cash este recomandat să ai acasă pentru situații de urgență? Cheltuielile esențiale de luat în calcul
Pe fondul instabilității economice, al problemelor tehnice din sistemele bancare sau al evenimentelor neprevăzute – de la pene de curent la dezastre naturale – apare firesc întrebarea: cât de mulți bani ar trebui să avem cash în casă pentru situații de urgență?
Cluj Napoca  Foto Primăria Cluj Napoca Facebook 1 jpg
Cluj-Napoca vs Timișoara: Rivalitatea urbană care a aprins internetul
Aflate la peste 300 de kilometri distanță, Cluj-Napoca și Timișoara atrag anual zeci de mii de studenți și sunt considerate două dintre cele mai importante centre universitare din România. Sunt frecvent comparate de tinerii care vor să înceapă aici o nouă viață.
Ziua Copilului în București Foto GOKID
1 Iunie 2025. Top aventuri pentru copii în București și împrejurimi: magie, iluzii, căluți și tramvaie de poveste
1 Iunie 2025 în București: cele mai frumoase activități și evenimente pentru copii, de la magie și ateliere, la aventuri în aer liber și spectacole!
bucatarie jpg
Care este distanța recomandată între frigider și perete? Cum să-l poziționezi pentru evitarea supraîncălzirii și reducerea consumului de energie
Poziționarea corectă a frigiderului în bucătărie nu este doar o chestiune de estetică, ci un aspect esențial pentru funcționarea eficientă și sigură a aparatului.
Salariu - calcule - facturi - bani - facturi FOTO Shutterstock
Topul impozitelor pe venit în Europa: țările cu cele mai mari și cele mai mici cote pentru angajați
România practică din 2018 o cotă de impozit pe venit de 10% aplicabilă tuturor angajaților, însă sunt state europene care percep și de peste trei ori mai mult, în timp ce altele practică o cotă puțin mai mare decât jumătate din ce plătesc românii.
lidia fecioru facebook jpeg
Cum îți dai seama că te înșeală. Lidia Fecioru: „Sunt șapte emoții pe care le trăim”
Gesturile noastre vorbesc adesea mai tare decât cuvintele. Atunci când mințim, înșelăm sau simțim că iubirea se stinge, corpul nostru emite semnale greu de ascuns.