„Copiii ei ronţăie morcovi şi conopidă în loc de dulciuri“. Planeta mamelor cool

Publicat în Dilema Veche nr. 723 din 28 decembrie 2017 – 10 ianuarie 2018
Mamele care și cresc singure băieții tind să plîngă pe marginea căzii jpeg

De cînd am devenit mamă, viaţa mea compusă din cărţi, filme, week-end-uri spontane la mare şi unde-mai-ieşim-sîmbătă-seară a intrat într-o nouă dimensiune, ca şi cum aş fi fost răpită de o navă extraterestră, scoasă de pe orbita vieţii „fără copii“ şi paraşutată pe o planetă necunoscută. Planeta mamelor. Am întîlnit, în aceşti ani, mame de toate felurile şi în toate contextele. Am purtat conversaţii cu ele la groapa cu nisip, la tobogane, la şedinţele cu părinţii, la aniversări în locurile de joacă, în sălile de aşteptare de la balet sau karate, la restaurant şi la plajă, chiar şi la evenimente culturale. Desigur că toate „tipologiile“ sînt reductive şi un pic exagerate, cam ca rezultatele testelor psihologice din revistele glossy. Dar vă invit să intraţi în această convenţie psiho-literară şi să vă amuzaţi.

Modelul The-New-Age-of-Parenting

Nu te pune cu ea! A citit cele mai noi teorii de parenting şi e la curent cu ultimele tendinţe în comunicarea cu copiii. Merge regulat la conferinţe de parenting pentru a-şi îmbunătăţi abilităţile fiindcă, se ştie, a fi părinte este un continuu proces de autodezvoltare personală. Nu te naşti părinte, ci devii! Este expertă în comunicarea nonviolentă, educaţia fără pedepse şi recompense, alimentaţia bio şi învăţarea prin joc – şi scrie despre toate acestea pe un blog al cărui scop este educarea celorlalte mame care nu au ajuns la acelaşi nivel de dezvoltare emoţională şi spirituală. Citindu i blog-ul sau auzind o expunîndu-şi părerile la groapa cu nisip, te simţi de o incompetenţă lamentabilă. Copiii ei ronţăie morcovi şi conopidă în loc de dulciuri şi covrigei, nu-şi doresc Lego-uri scumpe, ci se mulţumesc cu bucăţi din lemn pictat (jucăriile tipice ale sistemului Waldorf). În timp ce ai tăi ţipă şi nu „ascultă“, ai ei fac totul cu zîmbetul pe buze, dintr-un soi de motivaţie intrinsecă şi linişte interioară pe care o ating în general călugării Zen, după mulţi ani de meditaţie. Explicaţia e simplă: tu sigur faci ceva greşit, în timp ce ea face totul ca la carte, cu un calm şi o răbdare infinite pe care le-a deprins de la marii maeştri ai noilor metode de parenting. Îţi promiţi şi tu să studiezi marii maeştri, de unde afli mantre educaţionale pe care încerci zadarnic să le aplici. Nu reuşeşti. Te deprimi. Din masochism, citeşti un nou articol pe blog-ul ei despre cum îi iese totul perfect. Cu un ultim efort, încerci să-ţi obişnuieşti copiii cu conopida crudă şi bucuriile simple ale vieţii. Ei ţipă că vor ciocolată şi film 3D la mall. Cedezi. Îţi promiţi să nu-i mai citeşti niciodată blog-ul.

Modelul Ştiu-ce-doctorat-va-face-copilul

O întîlneşti, mai mult ca sigur, în sălile de aşteptare de la diverse cursuri extra­şcolare: scriere creativă, caligrafie, limbi străine (cel puţin două), teatru de umbre, pictură pe sticlă, balet, pian şi lista poate continua. Îşi duce copilul la cel puţin trei astfel de cursuri pe săptămînă, plus meditaţiile la mate şi română, ca să „facă faţă la şcoală“. Ştie exact ce va face copilul în următorii zece ani şi se laudă cu succesele lui de parcă ar fi un cal de curse care iese mereu cîştigător. Toate economiile familiei se duc pe educaţia copilului, îţi explică ea cu mîndrie, subliniind că educaţia e cel mai important lucru în viaţă. Copilul e un viitor adult în care trebuie investit de mic. Te simţi oarecum prost că „ai tăi“ merg doar la înot şi, ocazional, la patinoar şi de-abia bunghesc o frază-n engleză. Te întrebi, îngrozită, de ce nu faci mai mult pentru co­piii tăi. E clar că nu vor avea nici o şansă atunci cînd se vor întîlni cu odraslele acestei doamne! Şi ea te priveşte cu o oarecare milă amestecată cu superioritate: nu există „timp liber“, există „timp pierdut“, iar copiii care pierd timpul nu vor ajunge nicăieri. Mamele de acest tip ştiu încă de la grădiniţă la ce şcoală urmează să înscrie copilul (la nevoie, fac orice pentru asta: îşi schimbă domiciliul, dau bani directoarei pentru a se asigura că vor fi repartizaţi la „cea mai bună învăţătoare“ etc.), iar din clasa a cincea încep să-l pregătească pentru admiterea la liceu – nu oriunde, ci la „cel mai bun liceu“ unde, se ştie, concurenţa este acerbă, dar nu au de ales pentru că la celelalte licee „nu se face carte“. Copilul este un pion în marele plan al vieţii ei în care totul se măsoară în funcţie de succes. Dacă o întrebi mai bine, succesul e o noţiune greu de definit, un fel de cursă infernală pentru un job stabil care va aduce fericirea. Răsufli uşurată şi-ţi laşi copilul să se joace cît pofteşte…

Modelul Trebuie-să-ne-organizăm!

Nu există şedinţă cu părinţii la care să nu se remarce vreo mamă plină de iniţiative în ceea ce priveşte „colectivul clasei“. Propune excursii, caută oferte şi idei pentru petrecerile de sfîrşit de an şcolar – motiv pentru care finalul de grupă mijlocie a ajuns să semene cu banchetul de sfîrşit de liceu, incluzînd două-trei şedinţe foto, tricouri personalizate, cameraman, tort cu etaje, costume speciale, cadouri pentru „cadrele didactice“, albume de absolvire de grădiniţă, închirierea unei „locaţii“ suficient de mari pentru toată această desfăşurare de forţe. Este cea mai activă pe grupul de WhatsApp al clasei (dacă nu aveţi copii, nu vreţi să ştiţi ce se întîmplă acolo!), discutînd şi semnalînd probleme, mobilizînd ceilalţi părinţi să contribuie la fondul clasei, cadoul pentru „doamne“ de 8 Martie, florile de final de an sau micile „atenţii“ de Crăciun. Nu te poţi împotrivi iniţiativelor acestei doamne, pentru că ea le face pentru binele şi fericirea „prichindeilor“, ca să petreacă ei „clipe de neuitat“ la serbare şi să rămînă cu amintiri frumoase. Aşadar, te poţi doar retrage discret din discuţie atunci cînd vine vorba despre a treia şedinţă foto de final de grădiniţă şi poţi refuza tricourile personalizate pentru serbare. Ceea ce îţi va atrage, invariabil, un renume de părinte zgîrcit sau indiferent…

Modelul Dă-Doamne-să-vină-bona-mai-repede!

Vă rog să aveţi puţină înţelegere şi compasiune: a avut o zi foarte grea! Manichiurista a întîrziat şi a fost nevoită să facă trei drumuri pînă la mall, pentru că mîine pleacă pentru a treia oară la mare. Fără copil, desigur, că doar are şi ea nevoie de puţin timp numai pentru ea. Şi, colac peste pupăză, şi-a luat şi bona o zi liberă tocmai astăzi, cînd avea mai multă nevoie! Mă rog, nu că bona n-ar fi oricum o incompetentă lacomă, dar ce să facă, are nevoie de ea, că s-a învăţat copilul… Şi dacă nu e bona, o bate la cap tot pe ea: mami, joacă-te cu mine, mami, spune-mi o poveste, mami, hai în parc! Cînd naiba să le facă pe toate, că acuş-acuş trebuie să vină maseuza şi mai încolo se vede cu o prietenă la o cafea, cu care nu s-a mai văzut de mult. Cam de… săptămîna trecută. Şi ăsta micu’ deloc nu are răbdare să stea prin cafenele, tot trage de ea să se joace, să vorbească, nu stă liniştit o secundă! Îţi spune toate acestea cu o voce plină de autocompătimire, trăgînd dintr-o ţigară slim, aranjîndu-şi buclele perfecte. Tu tocmai ai venit de la al doilea job, ai de băgat rufe-n maşina de spălat şi n-ai reuşit să ajungi nici astăzi la sala de sport, că a trebuit s-o duci pe cea mare la franceză şi pe cel mic la dentist. Însă n-ai de ales şi-o consolezi: da, trebuie să fie tare nasol să te bată la cap copilu’ tocmai cînd întîrzie manichiurista. Între timp, odrasla ei face eforturi disperate de a-i capta atenţia, pendulînd între agresivitate şi sîcîială plîngăcioasă, iar ea îl expediază cu un „Da’ stai, măi mamă, liniştit, că m-ai înnebunit“. Trage din nou din ţigară, la fix ca să-i observi unghiile cu manichiură perfectă, şi se plînge din nou de oboseală şi de lipsa bonei. Ca să-şi calmeze copilul, îi promite ultimul model de Lego şi nişte bomboane. Copilul se linişteşte pe moment şi vrea să o pupe, dar nu chiar acum, pentru că lu’ mami tocmai i a sunat telefonul – ăsta nou, pentru că pe celălalt l-a pierdut săptămîna trecută la piscină. Te uiţi la ceas discret şi-ţi iei la revedere, pentru că ţi-ai amintit că ai ceva de cumpărat de la Mega şi de verificat tema la română. 

Adina Rosetti este scriitoare. Cea mai recentă carte publicată este Cartea Curajului (Curtea Veche, 2016).

articol apărut în Dilema veche, nr. 685, 6 aprilie 2017

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

scoala kronstadt jpg
Școlile profesionale în sistem dual, model de succes la Brașov. Autoritățile vor să extindă conceptul
Brașovul va găzdui o conferință în care vor fi prezentate modele de succes pentru învățământul dual superior de către reprezentanți ai autorităților și mediului de afaceri din Elveția și Germania
Cathedral Plaza FOTO Facebook
Demolarea Cathedral Plaza, suspendată de Tribunalul București. Plângere penală pentru abuz în serviciu împotriva lui Nicușor Dan
Decizia emisă de primarul Capitalei privind demolarea controversatei Cathedral Plaza a fost suspendată de Tribunalul București. Proprietarul clădirii a făcut plângere penală împotriva lui Nicușor Dan.
ips teodosie foto calin gavrilas
Teodosie se dezice de deputatul Aurel Bălășoiu. Reacția „călugărului-amant“
Arhiepiscopia Tomisului solicită dovezi care să demonstreze implicarea sa în scandalul iscat în jurul deputatului ex-PSD Aurel Bălășoiu. ÎPS Teodosie îl acuză pe „călugărul-amant” de calomnie.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.