Copiii Americii

Romulus RUSAN
Publicat în Dilema Veche nr. 730 din 15-21 februarie 2018
Copiii Americii jpeg

Americanii, mai ales tinerii, au curajul de a se înfăţişă lumii aşa cum sînt pentru că sînt crescuţi încă din leagăn într-o lipsă totală de complexe. Părinţii nu se cramponează de sănătatea copiilor: îi vezi pe cei mici, cît nu ştiu încă să meargă, tîrîndu-se pe duşumeaua casei sau chiar pe linoleumul unei policlinici, ba uneori pregătindu-se să apropie gura de suprafaţa nu tocmai curată. Venit din Europa cea plină de prejudecăţi, cu mame fanatice şi copii răsfăţaţi, te năpusteşti să-i împiedici; le atragi atenţia părinţilor, crezînd că a fost un moment de scăpare. Aceştia dau însă indiferent din mînă, îi ceartă formal şi nu mai intervin la a doua tentativă, lăsîndu-şi odraslele să măture tot praful cu hainele, să pască toţi microbii cu respiraţia.

A creşte aici un copil nu este un act de disperare, ci o contemplare blîndă a universului care se reproduce prin copilărie. Americanii se căsătoresc foarte tineri – în jurul vîrstei de douăzeci de ani – şi se grăbesc, chiar la începutul căsniciei, să aibă cît mai mulţi copii. Ba, cînd descoperă un orfan, un părăsit sau nefericit, îl înfiază şi pe acela, încît numărul copiilor ajunge uneori la patru sau cinci. Cînd formaţia e considerată completă, viaţa continuă pe un plan de egalitate, între tineri şi vîrstnici nemaiexistînd distanţa de vîrstă şi de respect de la noi. Pentru părinţi egalitatea constă în faptul că au abandonat controlul sever şi obositor al gesturilor copiilor, trăindu-şi viaţa în plenitudine şi relaxare, alături de ei, considerîndu-i nişte prieteni mai tineri; pentru copii egalitatea constă în faptul că sînt trataţi ca nişte oameni mari, că li se vorbeşte ca unor fiinţe care-şi cunosc îndatoririle şi care le respectă aşa cum vor crede ele de cuviinţă. Pentru un astfel de copil, lumea nu mai are limite. Libertatea care i se dă şi pe care şi-o asumă investeşte în el o extraordinară încredere în sine. Tot felul de sloganuri etice (cuvîntul „slogan“ nu are aici un sens peiorativ) sînt menite să-l debaraseze de complexele sociale, de prejudecăţile mărunte. Nu ştiu cîţi din copiii americani mai cred că – fiecare din ei – ar putea deveni preşedinţi ai Statelor Unite, dar faptul că ar putea crede toţi şi nimeni n-ar rîde de ei îi face să crească firesc, lipsiţi de greutatea gîndurilor de viitor (uneori atîrnînd mai greu decît mizeria materială), într-un fel vegetal, inconştient, care le dă siguranţa, tăria pe propriile picioare, independenţă faţă de mediu şi indiferenţă la problemele lui mărunte.

Din păcate, felul acesta curajos de a creşte copiii întăreşte personalitatea acestora, dar divide repede familia. Prietenia cu părinţii primînd asupra sentimentelor filiale, copiii se desprind de ei imediat ce apar în viaţa lor – din acelaşi unghi de vedere, al prieteniei – legături mai puternice. [...] „Rebelii fără cauză“ pornesc, aşa cum făcuseră strămoşii lor cu decenii în urmă, în căutarea unor „opportunities“: fugarii dispar în state cît mai depărtate, unde se angajează ca spălători de vase, cîntăreţi într-un restaurant, văxuitori de ghete. Într-un tîrziu scriu acasă cîteva rînduri seci, un fel de circulare oficiale, care intră direct în subiect, cerînd familiei haine de iarnă, cîteva obiecte personale, niciodată bani. După un timp, în care supărarea s-a mai calmat, evadaţii conced să vină acasă pentru cîteva zile, de sărbători, între ei şi părinţi se stabileşte un armistiţiu, un statu quo, aceştia din urmă înţelegînd că, orice ar face, tot ar fi zadarnic: nu-i vor putea întoarce din drum într-un mediu în care s ar considera acum prizonieri.

Am asistat la o astfel de întîlnire tristă: fiul locuia de cîţiva ani tocmai în statul Oklahoma, unde lucra într-un restaurant. Venise acasă cu un coleg de pribegie, de care părea legat printr-o prietenie disperată. Amîndoi erau slabi, îmbrăcaţi în haine subţiri şi aproape rupte. Fiind seara de Crăciun, părinţii – doi remarcabili matematicieni, profesori la Universitate – erau îmbrăcaţi sărbătoreşte (vizita se desfăşura la o terţă familie). O diferenţă de clasă socială se stabilise de la sine. Cei doi băieţi mîncau şi beau puţin, nu răspundeau la întrebări şi priveau tot timpul încruntaţi în farfurie. Tatăl renunţase să mai încerce vreo legătură, mama îi vorbea fiului cu duioşie, iar acesta o repezea privind jenat la tovarăşul său. Vizita s-a sfîrşit înainte de vreme.

Ce instinct ancestral îi trimite pe drumuri pe aceşti tineri? Poate dorinţa de libertate a strămoşilor se răzvrăteşte împotriva legăturilor invizibile ale claselor şi familiei? Din nou trebuie să ne amintim – şi să ne repetăm – că americanii sînt naţiunea oamenilor care, fiecare, au riscat cîndva ruptura de tot ce aveau în trecut pentru a-şi construi din nimic altă viaţă. Aceasta este legătura lor de rudenie cea mai puternică. Dar parcă, astăzi, preţul este prea mare şi de neînţeles…

(fragment din America ogarului cenușiu, Editura LiterNet, 2015)

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Radu Mirică s-a sinucis
Tânărul chirurg Radu Mirică s-a sinucis. Mesajul trimis soției înainte de gestul fatal
Un medic s-a sinucis, joi, aruncându-se de pe un bloc din Pantelimon, în zona Mega Mall. Totul s-ar fi întâmplat,în jurul orei 10:15, iar Poliția Capitalei și Ambulanța au fost anunțate imediat de trecători prin intermediul Serviciului 112.
Referendum in zonele ocupate din Ucraina FOTO Profimedia jpg
Ucrainenii încearcă să scape din teritoriile care urmează a fi anexate: „De ce fugiți din Rusia?"
În timp ce Rusia se pregătește de anexarea teritoriilor ocupate, după ce a organizat așa zisele referendumuri în patru provincii, sute de ucraineni au reușit să scape din aceste zone.
Ce va face Putin după anexarea teritoriilor ucrainiene ocupate?
Putin este încolţit. Este părăsit şi de aliaţii săi fideli, Turcia, China, India, Serbia, Kazahstan, care nu vor recunoaşte rezultatele referendumurilor de aderare la Federaţia Rusă a teritoriilor ocupate. Şi nici militar sau economic nu ajută Rusia.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.