Coolvin&Hobbes: poetici coolturale

Publicat în Dilema Veche nr. 543 din 10-16 iulie 2014
Coolvin&Hobbes: poetici coolturale jpeg

Între cool şi nesimţire,
Linia-i tot mai subţire...

(dintr-un poem care nu s-a scris încă) 

În nemuritoarele cuvinte ale lui Calvin (Bill Watterson, Calvin and Hobbes), atunci cînd se fac mari, oamenii nu mai au habar ce e cool. Pertinenta observaţie este concluzia unei discuţii în care Calvin îşi imploră mama să-i comande lentile de contact. Nedumerită, aceasta încearcă să-şi lămurească fiul că ochii lui sînt perfect funcţionali şi, în consecinţă, nu necesită adjuvantul cu pricina. Din acest punct, argumentaţia lui Calvin urmează un traseu paralel cu cel al mamei, dar impecabil sub aspectul coerenţei. Motivul pentru care Calvin solicită lentile de contact este nu ca să vadă mai bine, ci ca să-şi schimbe culoarea ochilor. Mama, suspectîndu-l de vanitate, parează cu o replică ce-i laudă frumuseţea ochilor în stare naturală – argument cu totul irelevant pentru băiat, care îşi urmează neabătut traiectul logic personal şi evocă, plin de entuziasm, avantajul de a putea avea un ochi de culoare roşie şi unul vărgat ca o insectă. Refuzul mamei lipseşte din secvenţă, dar este, probabil, vehement şi declanşează concluzia la care mă refeream în deschiderea acestui text.

În benzile desenate cu Calvin şi Hobbes, fenomenul cool revine frecvent. Pentru el pledează neobosit Calvin, confruntîndu-se fără excepţie cu opacitatea adulţilor, dar şi cu imposibilitatea de a face termenul inteligibil pentru bunul său prieten Hobbes. Acesta ar fi dispus să fie cool alături de Calvin, însă pare să rateze sistematic esenţa atitudinii cool, fie asumîndu-şi-o superficial, fie dîndu-i curs în mod neadecvat. A fi cool este un proces cumulativ şi dinamic. De aceea, Calvin decide că el şi Hobbes trebuie să devină mai cool decît sînt. Hobbes este surprins să afle că nu sînt destul de cool, dar Calvin susţine că nu sînt atît de cool pe cît ar putea să fie. Şi vine imediat cu soluţia – ochelari negri. Amîndoi îşi pun ochelarii, dar, în timp ce Calvin se aşază nonşalant pe iarbă, Hobbes încearcă să-şi continue rutina cotidiană, nereuşind decît să se izbească orbeşte de toate cele. Cînd, contrariat, îl întreabă pe Calvin dacă e cool să te poticneşti la fiecare pas, acesta îl lămureşte superior că, atunci cînd eşti cool, nu te deplasezi – numa’ şezi...

Vedem de aici că a fi cool este o opţiune cu consecinţe drastice, care anulează toate opţiunile anterioare şi consecinţele lor şi care trebuie asumată plenar şi consecvent. Este cool să porţi lentile de contact colorate neverosimil, atîta vreme cît o faci ca să dinamitezi normele în vigoare. Este cool să porţi ochelari negri, atîta vreme cît eşti pregătit să-ţi asumi întunericul dindărătul lor şi nemişcarea pe care acesta ţi-o impune. În nici unul din cazuri miza nu e – şi nu trebuie să fie – o transformare superficială şi de complezenţă. Este o mare diferenţă între a fi cool şi a te da cool.

A fi cool presupune imersiunea totală în logica paradoxului. Fiecare bandă desenată în care Calvin propovăduieşte o opţiune cool este, de fapt, un koan. Cu altă ocazie, Hobbes îl găseşte pe Calvin tolănit la rădăcina unui copac (fără ochelari negri). Cînd îl întreabă ce face acolo, prietenul său îi răspunde că tocmai exercită atitudinea de a fi cool. În engleză se foloseşte în mod paradoxal prezentul continuu, (I’m) being cool, tocmai pentru a sublinia transcendenţa acestei stări prin transplantarea ei epifanică pe coordonatele realităţii imediate. Hobbes crede că a descoperit o breşă, o notă falsă, în atitudinea lui Calvin, că, la momentul respectiv, Calvin se dă cool, în loc să fie cool. Şi, prin breşa imaginată, lansează imediat o provocare, încercînd să sădească o sămînţă de îndoială în suficienţa prietenului său: „Pare mai degrabă că te plictiseşti“, îi spune el. Iar Calvin, ca un adevărat maestru zen, demonstrează că se situase cu un pas înaintea lui Hobbes şi răspunde netulburat de acolo: „Lumea te plictiseşte cînd eşti cool.“ Din spatele acestei replici, Bill Watterson, autorul benzii desenate, semnalează şi comentează în mod genial (şi nu lipsit de ironie) blazarea asociată îndeobşte cu estetica fenomenului cool. Răspunsul lui Calvin este din nou de natură să-l deruteze pe Hobbes, care încearcă să se adapteze din mers şi, previzibil, comite o nouă gafă – revine cu un sombrero pe cap şi cu replica: „Uite, mi-am adus un sombrero! Acum putem fi cool amîndoi!“ Pentru o clipă, Calvin încetează (uită?) să mai fie cool, se smulge din gravitaţia blazării sale transcendentale şi se răsteşte foarte uncool la Hobbes, acuzîndu-l că a înnebunit şi emiţînd imprudent postulatul conform căruia „oamenii cool nu poartă sombrero“. Ba chiar supralicitează perdant, adăugînd că nimeni nu poartă sombrero, ceea ce contrazice evidenţa şi pune sub semnul întrebării credibilitatea maestrului cool. Hobbes îşi însuşeşte însă critica şi se retrage cîrtind că, dacă n-ai voie să porţi sombrero, nu mai are nici un farmec să fii cool. Dar revine imediat, cu un nou accesoriu pe care el îl consideră cool – pantalonaşi de Mickey Mouse – de care mai şi este foarte mîndru, comiţînd astfel o dublă încălcare a etichetei cool. Aura cool a lui Calvin explodează acum cu totul. Continuînd să se răstească la Hobbes, îi spune că, departe de a arăta cool, arată ca un idiot. Cu acelaşi calificativ este întîmpinată şi tentativa tigrişorului de a-şi încadra ţinuta în curentul new wave. Pe lîngă pierderea serenităţii cool, Calvin se face vinovat şi de păcatul intoleranţei.

Dacă cei doi ar fi fost să dea testul pentru intrarea în mănăstirea cool din cartea lui Terry Pratchett, Lords and Ladies, rezultatele i-ar fi provocat lui Calvin o nouă criză de furie. El ar fi fost respins, pe cînd Hobbes ar fi fost admis pe loc. Testul pentru novici al călugărilor de la selecta Mănăstire Cool este următorul: novicele este dus într-o încăpere plină cu tot soiul de haine şi întrebat care-i cea mai cool combinaţie vestimentară (Yo, my son, which of these is the most stylish thing to wear?). Răspunsul corect trebuie să fie: Hey, whatever I select.

Pentru că ştie ce-nseamnă să fii cool, Calvin nu este, de fapt, cool, pe cînd Hobbes, care nu ştie că ştie, este... Derivă de aici că cel mai cool e să fii uncool.

Florin Bican este scriitor şi traducător.

Foto: D. Sane

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Megastructura uriașă pentru care Ceaușescu a plătit 60 de tone de aur pur. Este unicat în România și funcționează și astăzi
La granița de nord a României se află una dintre cele mai impresionante mega-structuri a epocii comuniste. Barajul de la Stânca-Costești este un colos de beton care a costat câteva tone de aur și este al treilea ca mărime din Europa. Acum este un adevărat paradis natural.
image
EXCLUSIV. Elena Lasconi: „Dacă voi fi președintele României, voi fi un președinte pentru popor, din popor și nu din colivie”
Candidată la președinția USR și văzută ca potențial candidat la alegerile prezidențiale, Elena Lasconi a vorbit într-un interviu exclusiv pentru „Adevărul” despre relația cu Dominic Fritz, despre cum s-a decis să candideze la președinția USR și dacă e România pregătită să aibă o femeie-președinte.
image
Ce este sistemul Patriot. Plusurile și minusurile armamentului american cu preț exorbitant
Patriot este unul dintre cele mai avansate sisteme de apărare aeriană disponibile, capabil să intercepteze atât rachete cât și aeronave avansate. Principala provocare a sistemului este costul uriaș - o baterie Patriot nouă ajunge la 1 miliard de euro.

HIstoria.ro

image
Cine au fost agenții dubli din al Doilea Război Mondial?
Cea mai importantă parte a Operațiunii Fortitude a reprezentat-o rolul jucat de agenți dubli.
image
Când au apărut primele bănci din Țara Românească
Pe măsură ce viața economică a Țării Românești se dezvoltă, apar numeroase proiecte și încercări pentru organizarea instituțiilor naționale de credit. Î
image
Iuliu Maniu interceptat de Siguranță la ordinul lui Armand Călinescu
În 1932 Armand Călinescu e subsecretar de stat la Interne. La 5 decembrie el se mărturisește Jurnalului, ținut zilnic și pe ascuns: