Convenţia europeană a peisajului

Codruţa NEDELCU
Publicat în Dilema Veche nr. 485 din 30 mai-5 iunie 2013
Convenţia europeană a peisajului jpeg

Cariere la Roşia Montană şi în alte părţi, „pădure“ de antene GSM pe Semenic, centrale eoliene pe Muntele Găina, turn de birouri lîngă Catedrala Sf. Iosif, sală de sport între mormîntul lui Lucian Blaga şi Rîpa Roşie – ce au toate acestea în comun?

În 2002, România a semnat legea prin care a ratificat Convenţia Europeană a Peisajului
(http://www.coe.int/t/dg4/cultureheritage/heritage/Landscape/default_en.asp). Iubitorii de natură poate s-au aşteptat ca acest lucru să însemne mai mult verde, mai puţin beton şi mai puţină poluare, mai puţine păduri tăiate. Dar de la a emite o lege (în acest caz: L 451/2002) şi pînă la a o pune în practică, mai sînt mulţi paşi – primul fiind nişte instrucţiuni („norme de implementare“). Fără ele, legea e goală de conţinut.

„Peisaj“... este acesta doar o fotografie plăcută, cu multe culori? Verde (iarbă, arbori), alb (zăpadă), albastru (cer, ape) etc.? Ce înseamnă, în primul rînd, „peisaj“, în sensul Convenţiei?

Înseamnă o parte dintr-un teritoriu, perceput ca atare de către populaţie, cu caracteristici care sînt rezultatul acţiunii şi interacţiunii factorilor naturali şi, acolo unde există, umani. De fapt, este un mix de componente şi structuri: tipuri de teritorii, percepţii sociale şi în continuă schimbare, elemente şi forţe naturale, sociale şi economice. Pînă la urmă, de ce – cu toate că întreaga planetă Pămînt este un puzzle de „peisaje“ – noi, oamenii, percepem doar o parte dintre ele? Simplu: deoarece noi am inventat o noţiune care ţine de „percepţie“, adică este subiectivă, reprezintă ceva important pentru noi.

Dacă este „subiectivă“, care este rolul Convenţiei? Aceasta se doreşte a fi un instrument prin care noi, cei care am inventat-o (oamenii), să ajungem a ne simţi bine acolo unde trăim. Iar „peisajul“ – frumos sau urît – face parte din viaţa noastră. Uneori, ne identificăm cu el, alteori, ne agresează, avem aspiraţii referitoare la acesta, dorim să îl modificăm sau, dimpotrivă, să-l conservăm. Uneori, îl dorim „verde“, alteori, îl sacrificăm gîndindu-ne că plecăm şi îl lăsăm pentru alţii sau nimănui... sau că nu ne interesează şi că vom trăi şi aşa, cu el... fără să ne gîndim că ne influenţează nu doar starea de spirit, ci şi modul în care se va dezvolta întreaga comunitate din jurul nostru. În afară de faptul că le percepem ca „frumoase“ sau „urîte“, peisajele sînt de multe feluri: urbane sau rurale, moderne sau tradiţionale, de munte sau din zone umede ori marine, de stepă sau forestiere. Există peisaje agricole sau industriale, peisaje în plină evoluţie sau degradate (aceasta fiind tot o „evoluţie“, dar una negativă), miniere sau viticole, şi chiar... arheologice. Sînt pînă şi peisaje „de transport“ (cîteva căi ferate vechi de peste 100 de ani fiind binecunoscute în Europa şi producînd incredibil de mulţi bani din turism – iar la noi există o mică astfel de bijuterie: calea ferată Oraviţa – Anina).

Dacă ne gîndim bine, cu toţii cunoaştem cîteva astfel de peisaje, însă... nu am conştientizat faptul că ele au nişte caracteristici anume. Ne priveşte, cumva, acest lucru?

Ei bine, da! Pentru că, în afară de natura care modifică mereu cursuri de apă, vegetaţie, forme de relief, pe măsură ce omenirea creşte ca număr şi necesităţi, noi modificăm peisajul din ce în ce mai mult şi mai dramatic... apoi, ne plîngem: „Uite ce de gunoaie, uite ce de dealuri sterpe, uite ce ziduri cenuşii... Cît praf... Unde sînt ciocîrliile copilăriei mele? Aici era o cascadă, iar acum sînt microhidrocentrale, vîrful acela de munte era minunat, acum e plin de antene, vai! Ce frumos era Dealul Mitropoliei şi ce bloc urît a răsărit aici!“...

Ca să nu ne distrugem starea de bine pe care ne-o creează contemplarea unui „peisaj“, ar trebui să ştim cum poate evolua, ce îl pune în valoare şi ce îl distruge – iar pentru asta, ce anume ne trebuie?

În primul rînd, un minim de educaţie estetică; apoi, un minim de educaţie ştiinţifică (să întelegem legătura între fapte şi fenomene) şi ceva informare... corectă, dacă se poate.

În acest sens, Convenţia spune lucruri frumoase: „Fiecare parte (= stat semnatar) se obligă să mărească gradul de conştientizare a societăţii civile, a organizaţiilor private şi a autorităţilor publice în ceea ce priveşte valoarea peisajelor şi rolul transformării lor.“

Este că sună frumos? Dar cîţi dintre dumneavoastră aţi avut de-a face cu aşa ceva? Asta înseamnă „normele de aplicare“: Cum se face? De către cine? Cu ce fel de metode şi instrumente? Cu ce termen?

Pînă cînd autorităţile se vor trezi să o facă (apropo: au trecut 11 ani de la ratificare, dar voi, cititorii, ştiţi cumva care autorităţi ar trebui să se ocupe de asta? Noi ştim, dar nu vă spunem, ca să rămîneţi curioşi), noi ne-am trezit acum cîţiva ani, trei organizaţii din trei colţuri de ţară (Asociaţia ARIN – www.arin.ro; Clubul Ecomontan „Origini Verzi“ –www.originiverzi.ro; Fundaţia ACTIVITY – www.activity-foundation.ro), să începem ceva şi... surpriză! Nimeni nu ştia că această Convenţie există şi... ce vrea ea.

Ne-am documentat, am făcut informare... parcă-parcă, ceva-ceva, mic-mic de tot, s-a mişcat... Dar tot nu credem că voi, majoritatea cititorilor, cunoaşteţi care autorităţi ar trebui (ele, nu noi!) să vă informeze sau să vă asigure educaţia în domeniu....

Apoi, am încercat să aflăm ce au făcut alţii, prin alte ţări: am încercat un proiect de parteneriat pentru învăţare. În proiect am făcut nişte „ghiduri“ accesibile pentru un public foarte larg, le găsiţi pe site-ul proiectului (www.grundtvig-landscape.eu), împreună cu alte informaţii (http://www.europeansharedtreasure.eu/detail.php?id_project_base=2010-1-IT2-GRU06-13884).

Fiecare dintre noi, cei trei, a făcut „pui de proiecte“ la el acasă. La mine, de Ziua Mediului (5 iunie), se va desfăşura a doua ediţie a concursului şcolar „Peisajul de pe strada mea“; anul viitor, sperăm să îl extindem la nivel regional.

Şi, ca o încununare a eforturilor noastre, deoarece orice cetăţean al României are dreptul să se bucure de peisajul care crede că îl reprezintă, încercăm să introducem într-o viitoare Constituţie (?) un alineat şi cîteva cuvinte-cheie referitoare la „peisaj“: Art. 35 (1) „Statul recunoaşte şi garantează dreptul oricărei persoane la un mediu natural sănătos şi ecologic funcţional, prin: (...) d) planificarea teritorială adecvată, avînd în vedere atît respectul faţă de mediu, peisaj şi patrimoniul cultural, cît şi dezvoltarea sustenabilă a comunităţilor.“

În felul acesta, poate, vom avea şi „verde“, şi mai multe cunoştinţe despre natură şi... mai mult interes pentru a ne planifica viitorul.

Codruţa Nedelcu este director executiv al Asociaţiei ARIN, geolog şi activist în domeniul protecţiei mediului.

Foto: L. Muntean

Comunismul se aplică din nou jpeg
Începe vara
Tranziția pe care o aduce toamna poate fi de multe ori delicată, ca o dulce amînare.
11642099644 1a9d5559e6 o jpg
A treia fiică a anului
Toamna întind mîna după paharul de vin și fotografii vechi, mă duc la tîrgul de cărți, ascult teatru radiofonic.
Chisinau Center4 jpg
Toamna-Toamnelor
Pentru mine, Chişinăul devenise, încet, un oraș galben, despre care îmi plăcea să spun că găzduiește Toamna-Toamnelor.
p 11 sus Sonata de toamna jpg
Lasă-mi toamna
În „Sonata de toamnă” (1978), Ingmar Bergman dedică acest anotimp transpunerii unei întîlniri dintre o mamă și o fiică înstrăinate.
31524231041 19fca33e3b o jpg
Viața începe cînd cade prima frunză
Și-acum, la 33 de ani, îmi cumpăr haine noi odată cu fiecare început de toamnă, de parcă m-aș pregăti iar pentru școală.
p 12 sus WC jpg
Delta
Septembrie era pentru noi și luna marii traversări a lacului Razelm.
51604890122 85f6db3777 k jpg
Toamna vrajbei noastre
„Nu «Rarul umple carul», ci «Desul umple carul»!“
3035384225 17c8a2043e k jpg
Toamna între maşini paralele
Ne mai amintim cum arăta o toamnă în București în urmă cu 17 ani?
p 14 WC jpg
p 23 WC jpg
Make tea, not war
Ori de cîte ori englezii nu se simt în largul lor într-o situație (adică aproape tot timpul), pun de ceai.
image png
SF-ul din viețile noastre
Dosarul de acum e o revizitare a unor epoci dispărute.
p 10 la Babeti WC jpg
Cine te face voinic?
Iar azi – numai săpunuri bio, zero clăbuc, sau geluri antibacteriene, zero miros.
image png
Sînt atît de bătrîn, că
Sînt atît de bătrîn, că în copilăria mea dudele se mîncau de pe jos, din praf.
image png
În tranziţie
O zi şi o noapte a durat, cred, aşteptarea pe trotuarul primului McDonald’s, pentru un burger gratuit.
p 11 la Rugina jpg
Avem casete cu „Casablanca“
Fell in love with you watching Casablanca.
p 12 la Mihalache jpg
Unde ești?
„Și după aia pot să plec?” „În nici un caz!” „Nu mai înțeleg nimic!”, se bosumflă. Nu știu dacă e ceva de înțeles, m-am gîndit, dar nu i-am mai spus.
image png
Cu o bursă de studii la Berlin
Mă întreb cum s-ar mai putea realiza astăzi experiența unei călătorii în care totul nu e planificat dinainte pe Internet
p 13 foto Alex Galmeanu jpg
image png
Despre dinozauri şi mamifere conectate (şi tatuate)
De pe margine, cei care privesc melancolic şi neputincios sînt doar dinozaurii.
image png
30 de ani mai tîrziu
Mă atrag tîrgurile cu vechituri într-un fel de neînțeles.
WhatsApp Image 2023 11 22 at 10 28 30 jpeg
Ceea ce nu poate reda o fotografie
Și cît de greu ar fi azi să-ți imaginezi încarnarea unei legături printr-un tom de hîrtie?
image png
image png
Schiță pentru o etică a recunoștinței
Gratitudinea e o recunoaștere a felului misterios în care ni se întîmplă binele.
image png
Recunoștința, darul „învățăceilor”
Ceea ce primesc eu de la „învațăceii” mei este extrem de prețios.

Adevarul.ro

image
Un bărbat din Cluj care visa să construiască o cabană a rămas fără bani: Cu ce sumă au dispărut meseriașii
Indivizii i-ar fi promis bărbatului că pot să-i construiască o cabană. După ce au primit banii, aceștia s-au făcut nevăzuți.
image
Victoria lui Putin pare posibilă pentru prima dată de când a declanșat războiul în Ucraina
Pentru prima dată de când Vladimir Putin a invadat Ucraina, la 24 februarie 2022, pare că e posibil să obțină o victorie, scrie The Economist.
image
Ce efecte pot avea suplimentele cu magneziu asupra somnului
Magneziul este un mineral care se găsește în mod natural în organism și susține diverse funcții vitale, cum ar fi sistemul cardiovascular, regenerarea musculară și producerea de energie. Magneziul susține, de asemenea, procesul de relaxare.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic