Convenţia europeană a peisajului

Codruţa NEDELCU
Publicat în Dilema Veche nr. 485 din 30 mai-5 iunie 2013
Convenţia europeană a peisajului jpeg

Cariere la Roşia Montană şi în alte părţi, „pădure“ de antene GSM pe Semenic, centrale eoliene pe Muntele Găina, turn de birouri lîngă Catedrala Sf. Iosif, sală de sport între mormîntul lui Lucian Blaga şi Rîpa Roşie – ce au toate acestea în comun?

În 2002, România a semnat legea prin care a ratificat Convenţia Europeană a Peisajului
(http://www.coe.int/t/dg4/cultureheritage/heritage/Landscape/default_en.asp). Iubitorii de natură poate s-au aşteptat ca acest lucru să însemne mai mult verde, mai puţin beton şi mai puţină poluare, mai puţine păduri tăiate. Dar de la a emite o lege (în acest caz: L 451/2002) şi pînă la a o pune în practică, mai sînt mulţi paşi – primul fiind nişte instrucţiuni („norme de implementare“). Fără ele, legea e goală de conţinut.

„Peisaj“... este acesta doar o fotografie plăcută, cu multe culori? Verde (iarbă, arbori), alb (zăpadă), albastru (cer, ape) etc.? Ce înseamnă, în primul rînd, „peisaj“, în sensul Convenţiei?

Înseamnă o parte dintr-un teritoriu, perceput ca atare de către populaţie, cu caracteristici care sînt rezultatul acţiunii şi interacţiunii factorilor naturali şi, acolo unde există, umani. De fapt, este un mix de componente şi structuri: tipuri de teritorii, percepţii sociale şi în continuă schimbare, elemente şi forţe naturale, sociale şi economice. Pînă la urmă, de ce – cu toate că întreaga planetă Pămînt este un puzzle de „peisaje“ – noi, oamenii, percepem doar o parte dintre ele? Simplu: deoarece noi am inventat o noţiune care ţine de „percepţie“, adică este subiectivă, reprezintă ceva important pentru noi.

Dacă este „subiectivă“, care este rolul Convenţiei? Aceasta se doreşte a fi un instrument prin care noi, cei care am inventat-o (oamenii), să ajungem a ne simţi bine acolo unde trăim. Iar „peisajul“ – frumos sau urît – face parte din viaţa noastră. Uneori, ne identificăm cu el, alteori, ne agresează, avem aspiraţii referitoare la acesta, dorim să îl modificăm sau, dimpotrivă, să-l conservăm. Uneori, îl dorim „verde“, alteori, îl sacrificăm gîndindu-ne că plecăm şi îl lăsăm pentru alţii sau nimănui... sau că nu ne interesează şi că vom trăi şi aşa, cu el... fără să ne gîndim că ne influenţează nu doar starea de spirit, ci şi modul în care se va dezvolta întreaga comunitate din jurul nostru. În afară de faptul că le percepem ca „frumoase“ sau „urîte“, peisajele sînt de multe feluri: urbane sau rurale, moderne sau tradiţionale, de munte sau din zone umede ori marine, de stepă sau forestiere. Există peisaje agricole sau industriale, peisaje în plină evoluţie sau degradate (aceasta fiind tot o „evoluţie“, dar una negativă), miniere sau viticole, şi chiar... arheologice. Sînt pînă şi peisaje „de transport“ (cîteva căi ferate vechi de peste 100 de ani fiind binecunoscute în Europa şi producînd incredibil de mulţi bani din turism – iar la noi există o mică astfel de bijuterie: calea ferată Oraviţa – Anina).

Dacă ne gîndim bine, cu toţii cunoaştem cîteva astfel de peisaje, însă... nu am conştientizat faptul că ele au nişte caracteristici anume. Ne priveşte, cumva, acest lucru?

Ei bine, da! Pentru că, în afară de natura care modifică mereu cursuri de apă, vegetaţie, forme de relief, pe măsură ce omenirea creşte ca număr şi necesităţi, noi modificăm peisajul din ce în ce mai mult şi mai dramatic... apoi, ne plîngem: „Uite ce de gunoaie, uite ce de dealuri sterpe, uite ce ziduri cenuşii... Cît praf... Unde sînt ciocîrliile copilăriei mele? Aici era o cascadă, iar acum sînt microhidrocentrale, vîrful acela de munte era minunat, acum e plin de antene, vai! Ce frumos era Dealul Mitropoliei şi ce bloc urît a răsărit aici!“...

Ca să nu ne distrugem starea de bine pe care ne-o creează contemplarea unui „peisaj“, ar trebui să ştim cum poate evolua, ce îl pune în valoare şi ce îl distruge – iar pentru asta, ce anume ne trebuie?

În primul rînd, un minim de educaţie estetică; apoi, un minim de educaţie ştiinţifică (să întelegem legătura între fapte şi fenomene) şi ceva informare... corectă, dacă se poate.

În acest sens, Convenţia spune lucruri frumoase: „Fiecare parte (= stat semnatar) se obligă să mărească gradul de conştientizare a societăţii civile, a organizaţiilor private şi a autorităţilor publice în ceea ce priveşte valoarea peisajelor şi rolul transformării lor.“

Este că sună frumos? Dar cîţi dintre dumneavoastră aţi avut de-a face cu aşa ceva? Asta înseamnă „normele de aplicare“: Cum se face? De către cine? Cu ce fel de metode şi instrumente? Cu ce termen?

Pînă cînd autorităţile se vor trezi să o facă (apropo: au trecut 11 ani de la ratificare, dar voi, cititorii, ştiţi cumva care autorităţi ar trebui să se ocupe de asta? Noi ştim, dar nu vă spunem, ca să rămîneţi curioşi), noi ne-am trezit acum cîţiva ani, trei organizaţii din trei colţuri de ţară (Asociaţia ARIN – www.arin.ro; Clubul Ecomontan „Origini Verzi“ –www.originiverzi.ro; Fundaţia ACTIVITY – www.activity-foundation.ro), să începem ceva şi... surpriză! Nimeni nu ştia că această Convenţie există şi... ce vrea ea.

Ne-am documentat, am făcut informare... parcă-parcă, ceva-ceva, mic-mic de tot, s-a mişcat... Dar tot nu credem că voi, majoritatea cititorilor, cunoaşteţi care autorităţi ar trebui (ele, nu noi!) să vă informeze sau să vă asigure educaţia în domeniu....

Apoi, am încercat să aflăm ce au făcut alţii, prin alte ţări: am încercat un proiect de parteneriat pentru învăţare. În proiect am făcut nişte „ghiduri“ accesibile pentru un public foarte larg, le găsiţi pe site-ul proiectului (www.grundtvig-landscape.eu), împreună cu alte informaţii (http://www.europeansharedtreasure.eu/detail.php?id_project_base=2010-1-IT2-GRU06-13884).

Fiecare dintre noi, cei trei, a făcut „pui de proiecte“ la el acasă. La mine, de Ziua Mediului (5 iunie), se va desfăşura a doua ediţie a concursului şcolar „Peisajul de pe strada mea“; anul viitor, sperăm să îl extindem la nivel regional.

Şi, ca o încununare a eforturilor noastre, deoarece orice cetăţean al României are dreptul să se bucure de peisajul care crede că îl reprezintă, încercăm să introducem într-o viitoare Constituţie (?) un alineat şi cîteva cuvinte-cheie referitoare la „peisaj“: Art. 35 (1) „Statul recunoaşte şi garantează dreptul oricărei persoane la un mediu natural sănătos şi ecologic funcţional, prin: (...) d) planificarea teritorială adecvată, avînd în vedere atît respectul faţă de mediu, peisaj şi patrimoniul cultural, cît şi dezvoltarea sustenabilă a comunităţilor.“

În felul acesta, poate, vom avea şi „verde“, şi mai multe cunoştinţe despre natură şi... mai mult interes pentru a ne planifica viitorul.

Codruţa Nedelcu este director executiv al Asociaţiei ARIN, geolog şi activist în domeniul protecţiei mediului.

Foto: L. Muntean

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Cea mai coruptă țară din UE. România, în top 3
Raportul Transparency International reflectă modul în care este percepută corupția din sectorul public din 180 de state și este făcut prin acordarea de puncte.
image
Un ieşean, obligat să plătească facturile unei case în care nu mai locuieşte de 8 ani
Un bărbat din Iaşi s-a trezit cu o surpriză neplăcută, când a aflat că trebuie să plătească facturile noilor proprietari ai casei în care nu mai locuieşte de opt anI. Acest lucru s-a întâmplat pentru că noii locatari nu au transferaT contractul pe numele lor.
image
Vietnamez filmat la Cluj cum jupoaie un șobolan. „Capturează ilegal și mănâncă tot ce mișcă” VIDEO
Un vietnamez a fost filmat în incinta unei fabrici din Cluj-Napoca pe când jupoaie șobolani. Clujeanul care a făcut publică filmarea susține că acesta face parte dintr-un grup de vietnamezi care vânează și mănâncă tot ce prinde: șobolani, păsări, iepuri.

HIstoria.ro

image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.