Consumism, bişniţă, trotuar

Publicat în Dilema Veche nr. 341 din 25 august - 1 septembrie 2010
Consumism, bişniţă, trotuar jpeg

„«E recesiune, iar cu un salariu minim pe economie, de 1000 de euro, trebuie să fiu foarte atent cu cheltuielile» – spune pe scurt Said Benamida, cap de familie, în timp ce îşi încarcă cumpărăturile în portbagajul maşinii sale, aflate în parcarea comună a două magazine alimentare din Argenteuille, o periferie din nordul Parisului.“ Articolul, publicat pe site-ul 20 Minutes On Line, este axat pe recentele obiceiuri consumiste ale francezilor şi prezintă noua modă de la Paris: alimente cu preţ redus, ieşite din termenul de garanţie, vîndute atît în raioane amenajate în supermarket, cît şi de către vînzători ambulanţi. De la fructe şi legume, pînă la produse lactate şi carne, francezii cumpără în draci pentru că, dacă preţul e scăzut, aroma nu mai contează. Data expirării devine în vremuri de criză un detaliu, un moft pe care nu ţi-l mai permiţi. Poate doar ouăle să mai facă o mică excepţie, fiind frica de mult mediatizata salmonela. Altfel, pui o mirodenie, asezonezi frumos, şi potenţialul iz de expirat e acoperit şi trecut cu vederea, atîta vreme cît e ieftin (http://www.20min.ch/ro/news/dosier/crise/story/30786887).

Iar dacă parizienii se bulucesc astfel la chilipiruri, noi, ca „mici parizieni“ de ce am fi mai prejos? Pentru că, nu-i aşa, avem şi noi buluceala noastră. Avem încă acel spirit de tarabe, cel apărut imediat după Revoluţie, care nu a pierit, doar a aşteptat momentul prielnic de a reveni, în forţă. Iar criza e acel moment.

Cu o mică excepţie, povestea arată cam la fel: tarabe improvizate, vînzători abili la forţele de ordine şi cumpărători naivi. Dar, dacă odinioară tarabele erau pline cu produse luate de la bulgari sau maghiari, aduse în portbagajul maşinilor, azi marfa provine direct de pe rafturile supermarket-urilor sau en gros-urilor autohtone. Şi nu doar că provine de acolo, dar preţurile sînt cam la fel, dacă nu, pe alocuri, uşor mărite.

Cu toate acestea, în ciuda lipsei vreunui avantaj real, se cumpără haotic, tarabele sînt mereu asaltate de cumpărători hămesiţi „să dea un ban, dar să facă“. Şi face – dacă nu la buzunar sau calitate, măcar la spiritul de frondă: marfa de tarabă este în continuare considerată, în mentalul consumatorului român, marfă de contrabandă, iar dacă încurajezi acest tip de comerţ, subminezi guvernul, cu alte cuvinte furi de la hoţi. Devii un mic haiduc, iar haiduceala este în sîngele nostru: de ce să dau bani la capitaliştii cu supermarket (de la care, nu-i aşa, ne vine şi criza) şi să nu încurajez pe unul de-al meu, pe vecinu’ meu, care şi-a încropit o tarabă, să aibă şi el ce mînca? Că doar oameni sîntem cu toţii...

Însă, dacă prin Paris bîntuie moda produselor expirate, dar mai ieftine, la noi e din nou în vogă nu întreprinzătorul, ci micul şmecheraş de cartier, cu conexiuni la marile supermarket-uri, care, contra unei şpăgi de la sine înţelese, primeşte produse aflate la promoţii ori la graniţa cu trecerea lor în nefiinţă, punîndu-le la vînzare pe tarabe, la preţuri deloc reduse sau, din contră şi paradoxal, mult mai scumpe.

Supermarket de trotuar

Curentul a prins însă rapid şi nu cred să mai existe piaţă bucureşteană fără un supermarket pe lăzi, spre periferie sau undeva dosit. Dacă îi întrebi de unde provine marfa, te asigură că e marfă „originală“, din Ungaria, unde Arielul e mai Ariel, iar L’Oréal-ul mai L’Oréal.

Un asemenea „supermarket“ pe lăzi există şi la periferia pieţei din Crîngaşi, chiar în faţa impunătoarei clădiri Itaoui Center. Marfa e aranjată pe categorii, ca în rafturile magazinelor. Pe lăzi acoperite cu pături, se lăfăie, în soare, ciocolată, cutii de brînză, iaurt cu fructe sau şarlote, vopseluri de păr, deodorante, pungi cu detergent sau pastă de dinţi. Uneori în termen de garanţie, alteori nu. Dar cui îi pasă? (Din nou, preţurile sînt identice cu cele dintr-un magazin cu pereţi, podea, tavan şi case de marcat.) Totuşi, zilnic, tarabele multicolore sînt invadate de cei dornici de chilipiruri. Întreb şi eu, într-o doară, de o vopsea de păr. „Directorul“, după ce încearcă să mă convingă să cumpăr o nuanţă asemănătoare (că pînă la urmă, ce atîtea mofturi, tot negru e), mă trimite, oftînd, la un văr de-al lui, la Piaţa Obor. Poate acolo să găsesc ce caut, că ei nu mai au „pe stoc“.

Franciza din Obor n-am găsit-o, am găsit doar un maldăr de lăzi goale şi cîţiva cîini. Ce e drept, era spre orele înserării şi, ca la orice supermarket ce se respectă, probabil că or fi închis.

Rămîne însă deschisă problema mentalităţii cumpărătorilor de produse de tarabă. Fiindcă nu se cumpără doar pentru că e mai ieftin, lucru oarecum justificabil (bineînţeles nu într-atît încît să-ţi periclitezi sănătatea) de faptul că orice economie în vremuri de criză e binevenită, se cumpără doar din naivitate sau pentru că există impresia că e o „luptă“ contra unui guvern de hoţi, impresia unei subversivităţi.

Se reuşeşte însă, ca în multe alte aspecte, şi în acest consumism de trotuar doar să se fure propria căciulă, iar bişniţa de odinioară, cea imediată zilelor de după Revoluţie, a devenit şi ea o mare păcăleală nocivă.

Foto: Vasile Dorolți

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Campania de recrutare a Kievului capătă ritm. Noile metode prin care sunt atrași voluntari pentru armata ucraineană
Campaniile menite să intensifice recrutarea voluntară, inclusiv campanii de relații publice au pus pe roate efortul de mobilizare a noi recruți pentru armata ucraineană, pe fondul entuziasmului scăzut al ucrainenilor de a se înrola, relatează Reuters și The Guardian.
image
Cum să folosești corect aerul condiționat de la mașină. Sfaturi pentru economia de combustibil: „nu mori, va fi rece mașina” VIDEO
Vara aceasta, temperaturile ridicate ne fac să apelăm din ce în ce mai des la aerul condiționat al mașinii. Însă, o utilizare incorectă a acestuia poate duce la un consum crescut de combustibil și chiar la probleme tehnice.
image
Seceta lovește România. Sute de localități rămân fără apă. Se face apel la rațiune
România se confruntă cu o criză acută a apei, zeci de localități rămânând fără această resursă vitală. Seceta prelungită a dus la scăderea semnificativă a nivelului în lacurile de acumulare, iar debitele râurilor sunt sub media multianuală.

HIstoria.ro

image
Destinul unui general uitat, în „Historia” de iulie
„Rareori un simț mai înalt al datoriei și al dreptății s-a împerecheat cu o mai desăvârșită simplicitate, cu o mai prietenească modestie,” spunea istoricul Gheorghe Brătianu despre Nicolae Dăscălescu – general decorat, apoi deținut politic și țăran sărac. Descoperiți un destin excepțional.
image
Pe vremea când nu exista cod roșu și aer condiționat: în 1911 canicula a făcut prăpad în Europa și SUA
Chiar dacă valurile de căldură devin din ce în ce mai intense și mai frecvente ca urmare a încălzirii globale, acestea nu reprezintă un fenomen nou în istorie. Un exemplu tragic este vara anului 1911, când Franța a fost lovită de un val de căldură devastator. În acea perioadă, peste 40.000 de oameni
image
De ce mergeau bogătașii ruși la Nisa?
Citirea romanului Fum, de Turgheniev, dar și reluarea prozei mele despre Rușii de la Baden Baden, au făcut să mă întreb: De ce mergeau rușii din lumea înaltă în Occident în proporție de masă? De ce nu dădeau năvală occidentalii în Rusia țaristă?