Consumatorii sugari

Deşi pare greu de crezut, încă înainte de primele clipe ale vieţii, un copil se învîrteşte într-un univers compus din branduri; acest univers inocent este alimentat permanent de sfaturile cele mai bine intenţionate din lume şi bîntuit periodic de spaime, zvonuri, fantome. În timp ce copilul doarme liniştit în burtica mamei sau în pătuţul capitonat cu perne şi apărători, pe saltea absolut naturală, din iarbă de mare, special comandată la "plăpumar" (o meserie altminteri pe cale de dispariţie) - pentru că se ştie, saltelele de la magazin din burete sau chiar din fibră de cocos sînt curată nenorocire -, mamele se dau de ceasul morţii, încercînd să se descurce cumva în aceste hăţişuri încîlcite de branduri. Cum să le deosebeşti pe alea bune şi cinstite, care-ţi vor face copilaşul mare şi sănătos, de alea rele şi periculoase care îl vor îmbolnăvi? Pentru asta s-au inventat bunicile, soacrele, mătuşile şi, mai ales, revistele specializate. Şi, să nu uităm, uneori doctorii! Cu denumiri angelice precum Super Ultra Bebelino, revistele te învaţă, cu vocea autorităţii absolute, ce e bine şi ce e rău pentru copilul tău. De ce trebuie să alegi un scaun de maşină de un anume fel, cum stă treaba cu tetinele (eterna dilema "latex vs silicon"), dacă e bine sau nu să ţii copilul pe burtă în timpul somnului (respiră mai bine vs se poate îneca). Bunicile au cu totul altă părere, de pe vremea lor cînd nu se inventase nici măcar cuvîntul "brand" şi se puteau considera fericite dacă găseau, cu greu, măcar un singur fel de lapte praf la farmacie. Doctorii îţi recomandă cu asemenea patos anumite mărci (de lapte, cereale, scutece sau creme) încît, dacă eşti niţel paranoic din fire, ajungi să te întrebi dacă nu cumva la mijloc o fi un fel de înţelegere tacită cu producătorul. Dacă vrei să cumperi un premergător, se găseşte imediat vreo mătuşă din străinătate care să te informeze cu oroare că aceste gingaşe obiecte, cu care am învăţat cu toţii să mergem, sînt cu desăvîrşire interzise în orice ţară civilizată, pe motiv că pot deforma mersul şi pot provoca grave accidente de circulaţie. În Europa au fost retrase de pe piaţă, iar în Canada, dacă insişti să-ţi ţii copilul în premergător, rişti chiar o pedeapsă destul de serioasă. La auzul acestor veşti, înghiţi în sec şi te hotărăşti să cumperi un "ham" (o chestie în care copilul stă semi-spînzurat în timp ce încearcă să facă primii paşi, cu care se pare că forurile europene sînt încă de acord, în ciuda faptului că practica asta ridică totuşi un soi de "probleme morale": e OK să ţii copilul într-o lesă, la fel cum ai ţine un căţel?). Încă dinainte de a ajunge la maternitate, afli de pe anumite site-uri, în care mămicile actuale şi viitoare discută şi dezbat probleme importante pentru viitorul omenirii, că s-ar putea ca scutecele absorbante (numite generic "pamperşi", la fel cum copiatoarele poartă denumirea de "xerox") să deformeze picioarele copilului. Există studii în acest sens (savanţii americani lucrează intens!), dar nu s-a ajuns încă la un rezultat concludent, pentru că, pînă una-alta, generaţii întregi de copii cu pamperşi o duc destul de bine. Iar mămicile se bucură în continuare de această invenţie care le uşurează considerabil munca... După ce te hotărăşti să naşti cu anestezie, deşi anumite voci de specialişti consideră că asta n-ar fi tocmai în regulă, nici pentru mamă, nici pentru copil, afli încă din maternitate, de la asistente, că trebuie să te fereşti ca dracul de tămîie de anumite mărci de şerveţele umede. Asistenta te priveşte înduioşată de neştiinţa şi inocenţa ta absolută şi se milostiveşte să-ţi lumineze calea: "Păi, cum, doamnă, aţi luat şerveţele Johnson? Păi, da’ nu ştiţi că astea irită funduleţu’? Doamne fereşte, să nu-mi spuneţi că aveţi de gînd să-i daţi acum şi iaurt Danone, d-ăla plin de E-uri?!". Îngrozită, arunci cît colo şerveţelele incriminate şi îţi trimiţi rudele la supermarket să ia şerveţele "dintr-alea bune". Încă de la prima plimbare în parc cu copilul în cărucior, afli de la mamele mai "avansate" (cu copii în ham) că o anume marcă de şampon face mătreaţă, în timp ce alta irită îngrozitor ochii; unele sînt gata să jure cu mîna pe inimă că borcănelele cu piure de pere marca X conţin nu ştiu ce substanţă nocivă, iar ceaiul anticolici marca Y provoacă angoase şi depresii. După o oră de discuţii cu ele, timp în care ajungi să ştii totul despre "scaunele" odoarelor lor, te întorci acasă năucă şi gata să arunci cam jumătate din produsele pe care le cumpăraseşi. Intri apoi pe Internet, ca să afli de pe forumuri ce marcă de pudră de talc ar trebui să foloseşti şi, imediat, afli de scandalul cu jucăriile chinezeşti cu vopsea toxică, precum şi de plaga iaurturilor cu fructe (şi doar îţi spusese asistenta aia!)... Nu mai vorbim de mesajele periodice care circulă pe mail-urile oamenilor muncii, în care săptămînal afli de o nouă ameninţare: mezeluri infestate cu bacterii necunoscute, cutii de băuturi răcoritoare "cu urme de urină de şoarece", diverse varietăţi de gripe de diverse provenienţe, E-uri ucigaşe din margarină, medicamente cu substanţe de mult interzise în Europa, restaurante care servesc în mod regulat sticlă pisată în salată, şapte ani de ghinion, dezastre ecologice, sfîrşitul lumii...