Concurenţă sau cooperare?

Publicat în Dilema Veche nr. 410 din 22-28 decembrie 2011
Concurenţă sau cooperare? jpeg

Piaţa evenimentelor culturale funcţionează într-un regim diferit faţă de economia bunurilor şi a serviciilor. Între institutele culturale străine prezente în România există simultan relaţii de concurenţă şi cooperare. Am întrebat trei directori de institute care sînt obiectivele în „afaceri”.

1) Care sînt „produsele” culturale pe care institutul dvs. le exportă în România?

2) În ce măsură este imaginea pe care o prezentaţi în România reprezentativă pentru producţia culturală contemporană din ţara dvs.?

3) Ce programe/iniţiative sînt susţinute de institutul dvs. în cadrul EUNIC (şi cum sînt promovate interesele particulare, naţionale, în cadrul acestei organizaţii)?


René Kubásek

„Istoria noastră modernă comună...“

1) Paleta e foarte largă – de la evenimente culturale tradiţionale pînă la cele contemporane. Totuşi, majoritatea produselor culturale pe care le prezentăm în România sînt destinate unui grup-ţintă foarte precis: e vorba de oameni tineri, educaţi, curioşi şi activi – s-ar putea spune generaţia postcomunistă. În mod logic, acest lucru se reflectă şi în imagine, şi în programul nostru, care se concentrează pe evenimente inteligente, proaspete, contemporane, adesea destul de experimentale şi tăioase. Însă niciodată nu ne-am înţeles misiunea ca pe un „export“ de cultură cehă în România; mai ales că tot timpul căutăm interacţiunea cu publicul local (organizînd workshop-uri), bazîndu-ne în special pe istoria noastră modernă comună şi pe transformările societăţii. Multe dintre evenimentele culturale organizate de Centrul Ceh au, prin urmare, o „valoare adăugată“, de pildă cînd ating problematici sociale, economice, politice. Organizăm adesea evenimente care au de-a face cu probleme legate de drepturile omului, de minorităţi, de mediu, de urbanism şi de sprijinul societăţii civile în general. Cred că aceasta e abordarea cea mai charismatică pentru Centrul Ceh de la Bucureşti.

2) Încercăm să aducem mostre reprezentative pentru cultura contemporană din Cehia şi să prezentăm noile tendinţe. S-a întîmplat chiar să aducem în premieră în România artişti şi evenimente care au devenit apoi renumite şi în alte locuri din lume. Poate că aţi observat că atît imaginea vizuală a Centrului Ceh din Bucureşti cît şi programul său încearcă să exploreze puncte de vedere şi tendinţe alternative sau tratează fenomenul clasic într-un mod novator; de pildă, celebrăm aniversarea marelui compozitor Dvo˘rák, lansînd, luna aceasta, un concurs pentru remixurile lui.

3) Principiul cooperării în cadrul EUNIC porneşte de la ideea că fiecare membru îşi minimizează propriul profil naţional în beneficiul unui interes mai larg, european. Rezultatul este bogat şi benefic pentru toţi, deoarece evidenţiază marea diversitate europeană. Sîntem membri activi şi mîndri ai EUNIC şi ne alăturăm acelor evenimente la care credem că o contribuţie a Cehiei e relevantă şi acolo unde credem că participarea Cehiei ar îmbogăţi întregul. Îndrăznesc să spun că se întîmplă aşa mai tot timpul :-)

René Kubásek este directorul Centrului Ceh din Bucureşti. 


Didier Dutour

„Parteneriate şi pasarele“

1) Există tendinţa de a extinde reflecţia lui Malraux despre cinema – care ar fi „o artă şi, pe de altă parte, o industrie“ – asupra ansamblului sectorului cultural. Este evident că sectorul cultural este şi comercial, iar acţiunea noastră are ca scop susţinerea difuzării comerciale a bunurilor culturale. Dar Institutul nu „exportă“ produse în sine, aceasta ar fi treaba societăţilor comerciale – a editurilor, a librăriilor, a difuzorilor de film, a organizatorilor de spectacole. Împreună cu Ministerul de Externe şi cu Ministerul Culturii am pus la punct programe menite să-i încurajeze pe antreprenorii culturali – de pildă, un program de susţinere a publicării, care acordă editorilor un sprijin pentru traducerea unor opere literare mai puţin comerciale. Pe de altă parte, găzduim, la Institutul Francez din Bucureşti, o librărie franceză care face parte din reţeaua Cărtureşti şi vom redeschide, pe 26 ianuarie, sala de cinema „Elvira Popescu“, total modernizată. În paralel cu această acţiune, misiunea Institutului Francez ar fi mai degrabă să „exporte“ o reflecţie şi să difuzeze creaţia. De exemplu, la Bucureşti, ca şi în alte locuri, întrebarea „Ce fel de oraş al viitorului construim?“ e fundamentală; iată de ce am pus la punct o serie de ateliere şi conferinţe cu cei mai mari arhitecţi, urbanişti, peisagişti (cum ar fi Odile Decq, Marc Barani etc.). E un schimb de reflecţii în jurul proiectelor de amenajare a oraşului Bucureşti, a Lyonului sau a Parisului metropolitane. Acesta este un exemplu care pare departe de noţiunea obişnuită pe care o avem despre cultură, de aceea l-am şi ales. Creaţia e căutarea unui nou mod de a explica lumea din jur şi de a transmite trecutul generaţiilor viitoare. Cînd programăm spectacole precum Boxe, boxe de Mourad Merzouki sau Nya de Abou Lagraa, e vorba întîi de toate de un spectacol adevărat, dar şi de o încercare de integrare a tinerilor prin intermediul culturii şi de o reflecţie asupra limbajelor culturale recente. Coregraful organizează o întîlnire cu Ravel şi limbajul străzii, cu boxul, cu hip-hop-ul, cu capoeira. Acesta e demersul pe care îl prezintă Institutul Francez prin evenimentele de mare calitate aduse în faţa publicului din România.

2) Aceasta se află în centrul atenţiei Ambasadei Franţei şi a Institutului Francez din Bucureşti; trebuie subliniat că ambasadorul Franţei, care este un om de cultură – şi încă al culturii contemporane –, acordă o atenţie deosebită mai ales creaţiei contemporane. Evident, bogăţia vieţii culturale din Franţa nu ne permite să fim exhaustivi, dar, de cîţiva ani, cred că, între Sombrero de Decouflé, Raoul de James Thiérrée, corul Accentus al lui Laurence Equilbey, evenimentele dedicate modei din cadrul Pasarela, sau La Voix humaine, evenimentul programat în februarie, publicul poate aprecia o paletă foarte largă a diversităţii şi a talentului creatorilor francezi. Subliniez însă că această imagine nu e „iconică“, nu e definitivă. Ea este în mişcare şi se însufleţeşte din parteneriatele şi pasarelele create între artiştii şi instituţiile ţărilor noastre. S-a întîmplat, de pildă, cu concursul de modă Pasarela, al cărui laureat din 2008 lucrează acum la Louis Vuitton; cu „Grădinile efemere“ din „Artă şi peisaj“ sau cu proiectul „Cioran în stradă“ al lui Dan Perjovschi.

3) Grupul institutelor culturale europene EUNIC din România, pe care îl prezidez, are un rol fundamental. El permite punerea în comun a mijloacelor şi a talentelor pentru a scoate în faţă diversitatea europeană în unele domenii care încă mai rămîn de descoperit în România. Institutul Francez a participat la crearea Nopţii Institutelor, a Salonului European al Benzii Desenate, şi se va asocia şi altor iniţiative: „Ziua Europeană a Limbilor“, „Marile conferinţe“, „Întîlnirile cărţii“. Nu există interese particulare. Poziţia mă obligă la o neutralitate care oricum e spre binele tuturor. Prin asta e şi atît de preţios principiul grupurilor EUNIC – el permite să cumulăm mijloacele, încurajează emulaţia între institutele culturale, dă naştere unor idei noi, dă evenimentelor o vizibilitate mai mare. Cultura este doar un element din identitatea naţională. Arta şi creaţia nu evoluează într-un spaţiu geografic, ci într-un spaţiu mental în care frontierele – dacă există – sînt diferite de cele teritoriale. Am fost uimit să constat, atunci cînd pregăteam marea expoziţie dublă „Les Manufactures des Gobelins: quatre siècles de création“, prezentată la MNAC şi la MNAR, că acest atelier care pare „tipic francez“ e de fapt fructul colaborării între artizani francezi, flamanzi, italieni. Era deja un fel de grup EUNIC, fără să se ştie.

Didier Dutour este ataşat cultural al Ambasadei Franţei şi director adjunct al Institutului Francez din Bucureşti. 


Maja Wawrzyk

„Valorile europene comune şi bogăţia culturilor noastre“

1) Cred că această categorie – import-export – este artificială în domeniul culturii. Aici nu există contacte într-o singură direcţie, dimpotrivă, există schimburi. Cînd pregătim programul anual al Institutului Polonez, încercăm să prezentăm proiecte din domenii diferite, precum şi curente care se dezvoltă în Polonia şi care ar putea constitui o sursă de inspiraţie pentru români – cum ar fi, de pildă, teatrul de stradă, artele vizuale în spaţiul public sau reportajul literar. E important să spun că Institutul Polonez nu-şi propune să facă doar un simplu „export de produse“, ci să integreze cultura poloneză în viaţa culturală din România. Acesta e şi motivul pentru care ne organizăm toate activităţile în strînsă colaborare cu parteneri locali.

2) Tot ceea ce prezentăm în România şi ce nu se referă la istorie provine din viaţa culturală contemporană poloneză: în cadrul festivalurilor de teatru de aici, spectatorii români pot vedea cele mai polemice spectacole din Polonia; în cadrul Zilelor Filmului Polonez, sînt prezentate cele mai recente producţii; pe scenele de concert, românii pot asculta ceea ce ascultă şi polonezii. Obiectivul muncii noastre e să prezentăm Polonia de azi, fără însă să uităm că prezentul e influenţat de istorie.

3) Institutul Polonez e foarte deschis cooperării în cadrul EUNIC şi participă la mai toate evenimentele organizate astfel (cum ar fi, de pildă, Noaptea Institutelor sau Salonul European al Benzii Desenate). Din punctul meu de vedere, nu se pune problema promovării intereselor particulare, căci tocmai lucrînd împreună putem să prezentăm valorile europene comune şi bogăţia culturilor noastre diverse.

Maja Wawrzyk este directoarea Institutului Polonez din Bucureşti.

a consemnat Matei MARTIN

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Furtuni cu grindină și vânt puternic în mai multe zone din țară. La Tulcea, ISU a emis mesaje RO-ALERT VIDEO
ISU Delta Tulcea a emis un mesaj RO-Alert pentru atenționarea locuitorilor, din Tulcea, Nufărul, Murighiol, Sarichioi, Babadag, Kogălniceanu, Frecăței, Somova și toate localitățile din Deltă Dunării.
image
Se află omenirea în pragul celui de-al Treilea Război Mondial? Ce spun specialiștii
Preocupările legate de izbucnirea unui al Treilea Război Mondial sunt crescânde, având în vedere recentele evenimente petrecute în Orientul Mijlociu, dar și situația din Ucraina.
image
Cum a fost aleasă Dobrogea ca loc de construcție al Centralei nucleare. Proiectul demarat de Nicolae Ceaușescu și inaugurat de Ion Iliescu VIDEO
Specialiștii au identificat și studiat mai mult de 120 de posibile amplasamente pentru centrală şi au fost luate în calcul mai multe bazine: Dunărea, Vişeul de Sus, Someşul Cald, Crişul Negru, Mureşul, Oltul, Siretul, Suceava, Moldova, Prutul Superior. În cele din urmă, a fost aleasă Dobrogea.

HIstoria.ro

image
Femeile din viața lui Lucrețiu Pătrășcanu
Lucrețiu Pătrășcanu a fost un personaj al deceniilor 4 și 5, controversat în timpul vieții, cat și după asasinarea sa în 1954.
image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.
image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.