Concurenţă sau cooperare?

Piaţa evenimentelor culturale funcţionează într-un regim diferit faţă de economia bunurilor şi a serviciilor. Între institutele culturale străine prezente în România există simultan relaţii de concurenţă şi cooperare. Am întrebat trei directori de institute care sînt obiectivele în „afaceri”.

1) Care sînt „produsele” culturale pe care institutul dvs. le exportă în România?

2) În ce măsură este imaginea pe care o prezentaţi în România reprezentativă pentru producţia culturală contemporană din ţara dvs.?

3) Ce programe/iniţiative sînt susţinute de institutul dvs. în cadrul EUNIC (şi cum sînt promovate interesele particulare, naţionale, în cadrul acestei organizaţii)?


René Kubásek

„Istoria noastră modernă comună...“

1) Paleta e foarte largă – de la evenimente culturale tradiţionale pînă la cele contemporane. Totuşi, majoritatea produselor culturale pe care le prezentăm în România sînt destinate unui grup-ţintă foarte precis: e vorba de oameni tineri, educaţi, curioşi şi activi – s-ar putea spune generaţia postcomunistă. În mod logic, acest lucru se reflectă şi în imagine, şi în programul nostru, care se concentrează pe evenimente inteligente, proaspete, contemporane, adesea destul de experimentale şi tăioase. Însă niciodată nu ne-am înţeles misiunea ca pe un „export“ de cultură cehă în România; mai ales că tot timpul căutăm interacţiunea cu publicul local (organizînd workshop-uri), bazîndu-ne în special pe istoria noastră modernă comună şi pe transformările societăţii. Multe dintre evenimentele culturale organizate de Centrul Ceh au, prin urmare, o „valoare adăugată“, de pildă cînd ating problematici sociale, economice, politice. Organizăm adesea evenimente care au de-a face cu probleme legate de drepturile omului, de minorităţi, de mediu, de urbanism şi de sprijinul societăţii civile în general. Cred că aceasta e abordarea cea mai charismatică pentru Centrul Ceh de la Bucureşti.

2) Încercăm să aducem mostre reprezentative pentru cultura contemporană din Cehia şi să prezentăm noile tendinţe. S-a întîmplat chiar să aducem în premieră în România artişti şi evenimente care au devenit apoi renumite şi în alte locuri din lume. Poate că aţi observat că atît imaginea vizuală a Centrului Ceh din Bucureşti cît şi programul său încearcă să exploreze puncte de vedere şi tendinţe alternative sau tratează fenomenul clasic într-un mod novator; de pildă, celebrăm aniversarea marelui compozitor Dvo˘rák, lansînd, luna aceasta, un concurs pentru remixurile lui.

3) Principiul cooperării în cadrul EUNIC porneşte de la ideea că fiecare membru îşi minimizează propriul profil naţional în beneficiul unui interes mai larg, european. Rezultatul este bogat şi benefic pentru toţi, deoarece evidenţiază marea diversitate europeană. Sîntem membri activi şi mîndri ai EUNIC şi ne alăturăm acelor evenimente la care credem că o contribuţie a Cehiei e relevantă şi acolo unde credem că participarea Cehiei ar îmbogăţi întregul. Îndrăznesc să spun că se întîmplă aşa mai tot timpul :-)

René Kubásek este directorul Centrului Ceh din Bucureşti. 

Didier Dutour

„Parteneriate şi pasarele“

1) Există tendinţa de a extinde reflecţia lui Malraux despre cinema – care ar fi „o artă şi, pe de altă parte, o industrie“ – asupra ansamblului sectorului cultural. Este evident că sectorul cultural este şi comercial, iar acţiunea noastră are ca scop susţinerea difuzării comerciale a bunurilor culturale. Dar Institutul nu „exportă“ produse în sine, aceasta ar fi treaba societăţilor comerciale – a editurilor, a librăriilor, a difuzorilor de film, a organizatorilor de spectacole. Împreună cu Ministerul de Externe şi cu Ministerul Culturii am pus la punct programe menite să-i încurajeze pe antreprenorii culturali – de pildă, un program de susţinere a publicării, care acordă editorilor un sprijin pentru traducerea unor opere literare mai puţin comerciale. Pe de altă parte, găzduim, la Institutul Francez din Bucureşti, o librărie franceză care face parte din reţeaua Cărtureşti şi vom redeschide, pe 26 ianuarie, sala de cinema „Elvira Popescu“, total modernizată. În paralel cu această acţiune, misiunea Institutului Francez ar fi mai degrabă să „exporte“ o reflecţie şi să difuzeze creaţia. De exemplu, la Bucureşti, ca şi în alte locuri, întrebarea „Ce fel de oraş al viitorului construim?“ e fundamentală; iată de ce am pus la punct o serie de ateliere şi conferinţe cu cei mai mari arhitecţi, urbanişti, peisagişti (cum ar fi Odile Decq, Marc Barani etc.). E un schimb de reflecţii în jurul proiectelor de amenajare a oraşului Bucureşti, a Lyonului sau a Parisului metropolitane. Acesta este un exemplu care pare departe de noţiunea obişnuită pe care o avem despre cultură, de aceea l-am şi ales. Creaţia e căutarea unui nou mod de a explica lumea din jur şi de a transmite trecutul generaţiilor viitoare. Cînd programăm spectacole precum Boxe, boxe de Mourad Merzouki sau Nya de Abou Lagraa, e vorba întîi de toate de un spectacol adevărat, dar şi de o încercare de integrare a tinerilor prin intermediul culturii şi de o reflecţie asupra limbajelor culturale recente. Coregraful organizează o întîlnire cu Ravel şi limbajul străzii, cu boxul, cu hip-hop-ul, cu capoeira. Acesta e demersul pe care îl prezintă Institutul Francez prin evenimentele de mare calitate aduse în faţa publicului din România.

2) Aceasta se află în centrul atenţiei Ambasadei Franţei şi a Institutului Francez din Bucureşti; trebuie subliniat că ambasadorul Franţei, care este un om de cultură – şi încă al culturii contemporane –, acordă o atenţie deosebită mai ales creaţiei contemporane. Evident, bogăţia vieţii culturale din Franţa nu ne permite să fim exhaustivi, dar, de cîţiva ani, cred că, între Sombrero de Decouflé, Raoul de James Thiérrée, corul Accentus al lui Laurence Equilbey, evenimentele dedicate modei din cadrul Pasarela, sau La Voix humaine, evenimentul programat în februarie, publicul poate aprecia o paletă foarte largă a diversităţii şi a talentului creatorilor francezi. Subliniez însă că această imagine nu e „iconică“, nu e definitivă. Ea este în mişcare şi se însufleţeşte din parteneriatele şi pasarelele create între artiştii şi instituţiile ţărilor noastre. S-a întîmplat, de pildă, cu concursul de modă Pasarela, al cărui laureat din 2008 lucrează acum la Louis Vuitton; cu „Grădinile efemere“ din „Artă şi peisaj“ sau cu proiectul „Cioran în stradă“ al lui Dan Perjovschi.

3) Grupul institutelor culturale europene EUNIC din România, pe care îl prezidez, are un rol fundamental. El permite punerea în comun a mijloacelor şi a talentelor pentru a scoate în faţă diversitatea europeană în unele domenii care încă mai rămîn de descoperit în România. Institutul Francez a participat la crearea Nopţii Institutelor, a Salonului European al Benzii Desenate, şi se va asocia şi altor iniţiative: „Ziua Europeană a Limbilor“, „Marile conferinţe“, „Întîlnirile cărţii“. Nu există interese particulare. Poziţia mă obligă la o neutralitate care oricum e spre binele tuturor. Prin asta e şi atît de preţios principiul grupurilor EUNIC – el permite să cumulăm mijloacele, încurajează emulaţia între institutele culturale, dă naştere unor idei noi, dă evenimentelor o vizibilitate mai mare. Cultura este doar un element din identitatea naţională. Arta şi creaţia nu evoluează într-un spaţiu geografic, ci într-un spaţiu mental în care frontierele – dacă există – sînt diferite de cele teritoriale. Am fost uimit să constat, atunci cînd pregăteam marea expoziţie dublă „Les Manufactures des Gobelins: quatre siècles de création“, prezentată la MNAC şi la MNAR, că acest atelier care pare „tipic francez“ e de fapt fructul colaborării între artizani francezi, flamanzi, italieni. Era deja un fel de grup EUNIC, fără să se ştie.

Didier Dutour este ataşat cultural al Ambasadei Franţei şi director adjunct al Institutului Francez din Bucureşti. 

Maja Wawrzyk

„Valorile europene comune şi bogăţia culturilor noastre“

1) Cred că această categorie – import-export – este artificială în domeniul culturii. Aici nu există contacte într-o singură direcţie, dimpotrivă, există schimburi. Cînd pregătim programul anual al Institutului Polonez, încercăm să prezentăm proiecte din domenii diferite, precum şi curente care se dezvoltă în Polonia şi care ar putea constitui o sursă de inspiraţie pentru români – cum ar fi, de pildă, teatrul de stradă, artele vizuale în spaţiul public sau reportajul literar. E important să spun că Institutul Polonez nu-şi propune să facă doar un simplu „export de produse“, ci să integreze cultura poloneză în viaţa culturală din România. Acesta e şi motivul pentru care ne organizăm toate activităţile în strînsă colaborare cu parteneri locali.

2) Tot ceea ce prezentăm în România şi ce nu se referă la istorie provine din viaţa culturală contemporană poloneză: în cadrul festivalurilor de teatru de aici, spectatorii români pot vedea cele mai polemice spectacole din Polonia; în cadrul Zilelor Filmului Polonez, sînt prezentate cele mai recente producţii; pe scenele de concert, românii pot asculta ceea ce ascultă şi polonezii. Obiectivul muncii noastre e să prezentăm Polonia de azi, fără însă să uităm că prezentul e influenţat de istorie.

3) Institutul Polonez e foarte deschis cooperării în cadrul EUNIC şi participă la mai toate evenimentele organizate astfel (cum ar fi, de pildă, Noaptea Institutelor sau Salonul European al Benzii Desenate). Din punctul meu de vedere, nu se pune problema promovării intereselor particulare, căci tocmai lucrînd împreună putem să prezentăm valorile europene comune şi bogăţia culturilor noastre diverse.

Maja Wawrzyk este directoarea Institutului Polonez din Bucureşti.

a consemnat Matei MARTIN