Concepţii despre familie în secolul al XIX-lea

Ionela BĂLUŢĂ
Publicat în Dilema Veche nr. 322 din 15-21 aprilie 2010
Concepţii despre familie în secolul al XIX lea jpeg

„Prefer familia înaintea mea, prefer patria înaintea familiei.“ („Patria“, Poporul suveran, I, 1848, nr. 3, 23 iunie)

Frămîntările şi transformările care au traversat societatea românească de-a lungul secolului al XIX-lea nu puteau ocoli familia. Dimpotrivă, înţeleasă ca o instituţie socială fundamentală pentru supravieţuirea „naţiei“ şi considerată drept un model de ordine şi organizare socio-politică, familia – şi împreună cu ea căsătoria, rolul bărbatului şi al femeii, raporturile cu copiii şi educaţia acestora – capătă un rol central în (re)definirea identităţilor şi a ierarhiilor sociale în epoca amintită.

Încă de la începutul veacului, diverse mărturii ale unor călători străini sau consideraţiile unor reprezentanţi ai micii burghezii vorbesc despre dezordinea familială provocată între altele de influenţa occidentală, despre decăderea moravurilor boierilor, despre înmulţirea „frondelor în cuplu“, etc. Toate acestea ar duce la degradarea moralei sociale şi la decăderea poporului român. Observaţii critice la adresa felului în care este înţeleasă familia de către societatea vremii şi lamentaţii cu iz apocaliptic vor exista pînă la sfîrşitul secolului: paşoptişti, diverse personalităţi din rîndul intelectualilor sau al oamenilor politici, medici sau jurişti se îngrijorează, periodic, de starea acestei „molecule a societăţii“. Dar, începînd cu anii ’30, putem întîlni şi un altfel de discurs, care răspunde acestor critici propunînd noile reguli morale şi sociale care vor trebui introduse şi respectate de către societatea românească, pentru a evita pericolul dezordinii şi al decăderii.

Acest discurs de tip moralizator va fi, evident, unul polifonic: vor fi dezvoltate teme diverse şi vor fi adoptate tonalităţi diferite. Unul din punctele centrale ale noilor concepţii despre familie este asocierea acesteia cu ideea de patrie, patriotism, naţiune. Scrierile paşoptiştilor introduc această temă. Astfel, în Manualul bunului român, Nicolae Bălcescu pune în mod evident familia printre noile valori ce trebuie propovăduite de către comisarii de propagandă:
„Orăşanul: Ce trebuie ca omul să poată fi mai întreg în firea sa?

Comisarul: Trebuie ca iubirea lui să-şi poată găsi hrană în familie, în patrie şi în prietenie.“ (capitolul I „Menirea omului“)

Cîţiva ani mai tîrziu, în Prima epistolă către femeile claselor privilegiate (1852), C. A. Rosetti este şi mai tranşant: „Vezi că cei ce voiesc ca naţia română să fie toată un singur trup precum este un singur suflet, ştiu foarte bine că unirea nu va fi deplină şi temeinică, dacă familia va fi robită şi trunchiată precum este astăzi a voastră.“

Familia devine esenţială pentru introducerea şi întărirea noilor reguli şi valori: într-o armonie a rolurilor complementare dar diferite, bărbatul este însărcinat cu treburile exterioare, în timp ce femeia este „ministrul de interior“. În interiorul familiei, ea este însărcinată de acum cu primii paşi în educaţia copiilor, cărora trebuie să le sădească gustul pentru onoare, dreptate, dar şi să-i înveţe primele noţiuni de igienă, de istorie şi de literatură naţională; şi, mai ales, mama trebuie să „înscrie“ în inima copilului dragostea de patrie, să îi inspire sentimentul nobil al patriotismului.

Într-un tratat care se recomandă drept unul de igienă şi educaţie, dar care este mai degrabă unul de educaţie şi morală (Maternologia, 1880), doctorul I.C. Drăgescu oferă o sinteză grăitoare a acestei concepţii despre familie: „Femeia este ângerul păzitor al familiei, educătórea societăţii. Fiă-care naţiune atribue femeii mărirea séu decădinţa sa. Dacă bărbatul forméză legile, femeia forméză moravurile, dacă bărbatul guvernéză societatea, femeia o nobiléză.“ (p. 10)

Literatura ne oferă multe exemple de aventuri extraconjugale, de cupluri care nu respectă canoanele bunelor moravuri.

Importanţa familiei şi a rolului pe care femeia trebuie să îl joace în interiorul ei este unanim recunoscută. Pînă şi discursul primelor femei care simpatizează cu idei feministe (moderate) nu face decît să întărească viziunea despre familie ca nucleu al societăţii, loc al împlinirii armonioase al destinului femeii. Într-o conferinţă din 1871 „Femeia în familia“, Constanţa Dunca (o adeptă a „feminismului moderat“) spunea: „Fără famillia nu póte fi societate, spiritul familiei a urzit civilisaţiunea şi o menţine. Nu destrugerea, ci consolidarea familliei este uă necesitate fără de care legea perfectabilităţii nu se póte împlini, némul omenesc perpetua şi îmbunătăţi. [...] Perturbaţiunea s’a întrodus în societate nu pentru că avem familliă, ci pentru că ea să disolvă, s’a disolvat. Depravaţiunea, perversitatea s’a încuibat în animă, găsind deşert locul ce trebuia să occupe affecţiunele de familliă.“ 

Dincolo de discursul ideologic şi normativ, practicile sociale sînt însă, în mod evident, diverse şi adesea în discordanţă cu acesta. Literatura ne oferă multe exemple de aventuri extraconjugale, de cupluri care nu respectă canoanele bunelor moravuri. Dezvoltarea „prostituţiunii“, o adevărată plagă socială, este denunţată de multe discursuri medicale, fiind considerată o dovadă a moravurilor decăzute şi implicit a faptului că familia „ideală“ nu este „îmbrăţişată“ de toată populaţia. De asemenea, o serie de mărturii juridice şi medicale de la sfîrşitul secolului vorbesc despre practica prea răspîndită a divorţului şi a „concubinagiului“ în toate clasele sociale. Provocate de cauze diverse (necunoaşterea legilor, neconcordanţa între legile civile şi cele religioase, taxele prea mari, lejeritatea morală a claselor bogate, lipsa de educaţie a claselor sărace etc.) aceste fenomene sînt considerate de către toţi autorii drept alarmante, căci ameninţă „familia“, deci viitorul societăţii: „Prin concubinagiu mai întîiu se clatină viaţa familiară, care este fundamentul societăţei, pînă ce decîzînd cu totul, decade şi societatea“. (Emanoil Elefterescu, Despre reul concubinagiului în poporul nostru, 1904, p. 4)

Ionela Băluţă este conferenţiar la Facultatea de Ştiinţe Politice, Universitatea Bucureşti şi doctor în sociologie la EHESS, Paris. Ultimul volum publicat este La bourgeoise respectable (Editura Universităţii, 2008).

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.