Computerul a şi stricat - interviu cu Vladimir DANILOV, secretar general al Federaţiei Române de Şah

Publicat în Dilema Veche nr. 639 din 19-25 mai 2016
Computerul a şi stricat   interviu cu Vladimir DANILOV, secretar general al Federaţiei Române de Şah jpeg

Care-i starea șahului la ora actuală în România?

E un reviriment clar, se joacă mult acum. Scăderea din anii ’90 a fost oarecum logică pentru că înainte erau peste zece de cluburi de șah în fiecare județ, unde oamenii erau și angajați prin întreprinderi. Chiar și unii jucători care aveau categoria de candidat de maestru erau angajați doar pentru simplul fapt că erau jucători în cadrul echipei fabricii. După anii ’90, peste tot în sport s-a terminat cu această practică și reculul a fost puternic. Inițial au rămas foarte puține cluburi. S-a mai mers așa, din inerție. Prin 1997-1998 rămăseseră foarte puține cluburi care-și mai permiteau să plătească ceva bani jucătorilor. După asta însă, șahul a început să intre în școli, mai în­tîi prin cercuri și after school-uri. De doi ani este și materie opțională. Există un protocol semnat cu Ministerul Educației. Federația de Șah a făcut un efort și a dotat 500 de școli cu toate cele necesare pentru predarea șahului: table demonstrative, manuale, table și piese de șah. Iar la ora actuală, de exemplu, abia s-a terminat campionatul de copii și juniori, unde am avut peste 600 de participanți, care au stat la această competiție vreo douăsprezece zile. Numărul cluburilor e în creștere, sînt peste 250 active. Avem și cel puțin 16.000 de sportivi legitimați. Înainte de recul, în ’90, erau 50-60.000 de carnete. Dar atunci nu era o evidență strictă pentru că nu era nimic electronic, așa că era neclar și cîți jucau efectiv. Acum, din cei 16.000 de jucători înregistrați, peste patru mii sînt activi, joacă în turnee. Comparînd cu ceea ce se întîmplă în gimnastică, unde, în urma recentului scandal, a reieșit că mai sînt doar cîteva sute de practicanți, la noi, baza de selecție s‑a mărit. Am ajuns ca în echipa națională de seniori, care deja a participat anul trecut la campionatul european, să avem un titular de 15 ani, ceea ce nu ar fi fost posibil fără o dezvoltare serioasă a șahului juvenil. Se numește Bogdan Deac, are  ELO 2501 și două norme de mare maestru internațional. La băieți avem foarte mulți juniori de perspectivă și am și ­luat trei medalii la campionatul european de juniori. La feminin stăm ceva mai rău, dar noi încercăm să creștem numărul de practicante. Din 27 mai organizăm, la Constanța, campionatul european feminin de senioare. În fiecare an organizăm și un turneu internațional (memorialul Maria Albuleț) pentru senioare.

Vă pun o întrebare clasică, dacă nu chiar un clișeu. Cît e antrenament și cît e talent în jocul de șah? Cît de departe poți ajunge cu un antrenament serios și fără talent și cît de departe poți ajunge doar cu talent și fără antrenament?

Fără antrenament nu se poate, poți să fii tu oricît de talentat. Și, cu siguranță, au fost șahiști foarte talentați care însă n-au jucat niciodată șah, decît la nivel de amatori. Dintre cei vechi, Mihai Șubă este un exemplu de șahist foarte talentat, dar care a început șahul relativ tîrziu, adică la 18 ani. Constantin Ionescu, mare maestru, de asemenea, a început să joace abia la 14 ani. Iar în general, pentru marea performanță, vîrsta de începere a șahului este astăzi în jur de 4-5 ani. Deci, doar cu talent nu poți sub nici o formă să faci ceva. Un jucător talentat din parc nu va bate niciodată nici măcar ­vreun candidat de maestru. Pe de altă parte, fără talent, degeaba muncești, fiindcă n-o să atingi niciodată o performanță notabilă, pentru că șahul, din punct de vedere uman (deși calculatoarele încearcă să ne demonstreze altceva), este infinit, iar pentru a reuși mereu ca dintr-o sumedenie de variante să o alegi pe cea corectă e clar că, pe lîngă antrenament, trebuie să ai și intuiție. Nu poți calcula totul, cum face computerul. Bine, la șah problema nu este rezolvată complet, încă, de către computer și noi sperăm ca acest moment să fie cît mai îndepărtat. Și chiar dacă o să fie vreodată rezolvată, asta va fi doar pentru computer, pentru că între oameni n-ai cum să reții atîtea variante.

Ce a schimbat computerul în jocul de șah al oamenilor? Nu a evoluat și șahul dintre oameni pe baza computerului?

Computerul e și cu bune, și cu rele la noi, la șah. A influențat decisiv pregătirea jucătorilor, pentru că astăzi cu orice calculator poți găsi peste șase milioane de partide jucate încă de pe vremea lui Napoleon și pînă ieri. Partidele jucate la turneele cele mai puternice sînt salvate și publicate săptămînal. Deodată, eu, ca jucător, pot căpăta niște informații importante despre adversari pe care nu i-am cunoscut. Înainte, să spunem, dacă știam că jucăm cu Rusia, de exemplu, era OK. Cine e în echipa lor? Karpov, Kasparov etc. Deschideai informatoarele și-i găseai acolo. Dar, dacă jucai cu echipa Finlandei sau a unei țări mai puțin cunoscute, deja erau probleme de informare. Unde să le cauți partidele? Astăzi, ajungi la ele cu un click. Trebuie să știi doar numele adversarilor și-ți poți face o idee despre ce deschideri joacă, fie ei și din Papua Noua Guinee.

Pe de altă parte însă, computerul a și stricat șahul. Înainte șahul se juca conform unui plan de joc, era ideea să înveți șahul, să citești cărți. În ziua de astăzi, cînd îi întreb pe juniori care e idealul în acest joc, ei spun că trebuie tot timpul să faci cea mai bună mutare. Or, asta e o concepție total greșită. Ei se uită pe computer și acesta face într-adevăr cea mai bună mutare. Dar nu-și pun problema cum poți ajunge, ca om, la cea mai bună mutare. Încerc să le explic de ce eu găsesc în cinci secunde o mutare la care ei ajung după ce se gîndesc o oră. Pentru că ei se iau după computer și încearcă să calculeze cît mai bine și cît mai mult. Asta este fals. Trebuie să înțelegi jocul de șah, să știi ce e acela un plan, ce e aceea o strategie. Asta e ce au stricat computerele la tînăra generație. Computerul face uneori niște mutări foarte ciudate, pentru că el pur și simplu numără și, dacă te iei după el, riști să nu mai înțelegi nimic din jocul acesta.

Dar, în general, șahul uman a evoluat în timp? Adică un mare jucător actual e superior unui  Capablanca sau Alehin?

Sincer, nu cred. Mă gîndesc ce partide ar fi făcut jucători ca Alehin, Capablanca, Keres sau Morphy dacă ar fi avut la dispoziție programele și informațiile de astăzi. Pînă la urmă, noi și astăzi jucăm deschiderile Reti, Alehin, varianta Najdorf. Acei oameni au lăsat ceva în urma lor, deschideri care le poartă numele, finaluri celebre. Au dus o muncă titanică de dezvoltare a șahului, fără computere și fără informații.

Computerul a omorît și șahul prin corespondență?

Mai avem vreo douăzeci de pasionați care încă sînt supărați că Poșta Română nu vrea să le facă reduceri la timbre, la cărțile poștale și așa mai departe. Există o federație a șahului prin corespondență și care și-a creat, bineînțeles, un server. Oamenii intră acolo și spun mutarea. Metoda clasică a fost desființată. Pe de altă parte, în spatele fiecărui asemenea jucător de astăzi sînt unul, două sau trei computere. Bine, poate și înainte în spatele lor stătea un mare maestru care-i sfătuia. Sînt cunoscute asemenea situații. E și povestea cu individul care i-a provocat  pe doi mari jucători, cu niște oferte de nerefuzat, cu sume diferite în caz de pierdere sau înfrîngere, și care n-a făcut decît să le intermedieze mutările. I-a pus, de fapt, să joace între ei (ei neștiind asta), iar diferența de bani îi revenea întotdeauna lui.

La jucătorii amatori ce se mai întîmplă?

Mie mi se pare că și nivelul lor a mai scăzut, dar e oarecum normal, că acum mai au și alte treburi, viața e complicată. Noi avem un proiect european care are printre acțiuni un campionat european al jucătorilor de parc. Sînt convins că ar fi echipe frumoase. Vă dați seama, să-i aduci, de exemplu, pe cei care joacă în Cișmigiu, pe cei care joacă în Copou, la Iași, pe cei din parcul de la Aro din Brașov, pe cei din fața citadelei din Alba Iulia și așa mai departe… Acele echipe ar fi cu siguranță mult mai omogene decît echipele noastre de Superligă sau de Divizia A, pentru că ăia chiar sînt prieteni. Ei stau după-amieze și seri întregi în parc și își chibițează unul altuia partidele. Cred că un astfel de campionat ar avea un mare succes.

Cum privesc jucătorii de șah pro­fe­sio­niști jocul de table?

Dispreț e poate mult spus, dar, în orice caz, tratăm jocul de table cu oarecare ușurință. Nu-l considerăm un joc serios, noi fiind obișnuiți cu calculul și cu învățarea variantelor. La noi, la com­pe­tiții, nu există cutii din acelea cu șah pe o parte și table pe alta. Te-ai face de rîs să aduci așa ceva într-un concurs. Noi avem doar tabla de șah. Dar bineînțeles că este și o mare doză de ignoranță în afirmațiile mele. Sînt convins că, de fapt, și la table există combinații, strategii, deschideri, finaluri și cărți. Șahul mi se pare mai asemănător cu go. Și mai e o diferență. Șahul se joacă astăzi, extrem de mult, pe Internet. La table, dacă nu ai adversarul în față, parcă nu mai e nici un haz.

Pe Internet joacă oameni cu oameni, dar se  joacă și direct cu computerul?

Mai puțin. E neplăcut. Am jucat și eu cu computerul acum cîțiva ani. E frustrant și lasă urme. E ca și cum m-aș duce să boxez în fiecare după-amiază, așa, ca amator, cu Doroftei. Nu cred că vreau. Așa e și cu computerul. O încasezi urît de tot.

a consemnat Andrei MANOLESCU

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.