Competenţe şi specializări

Publicat în Dilema Veche nr. 680 din 2-8 martie 2017
Competenţe şi specializări jpeg

– de la Homo universalis la Homo hiperspecialisatus –

De-a lungul istoriei, oamenii s-au specializat în mod continuu, dar marea schismă a specializării a venit poate doar în secolul al XVII-lea, cînd s-a născut ştiinţa modernă, cînd fizica s-a desprins de metafizică şi cînd oamenii au început să folosească în mod sistematic matematica pentru predicţii şi explicaţii. De atunci ştiinţele au explodat şi au tot continuat să crească domeniile de specializare, iar competenţele noastre s au mărit şi s-au diversificat. Dar sîntem noi cu adevărat mai competenţi azi decît eram în trecut? Gîndim mai bine? Sîntem mai buni? Ştim mai multe?

Cînd se vorbeşte astăzi de competenţe, se vorbeşte de două mari categorii de abilităţi şi cunoştinţe: avem, pe de o parte, competenţele specifice şi, pe de altă parte, le avem pe cele generale. Competenţele specifice sînt cele date de un anumit domeniu de specializare: să ştii să operezi un seamăn, să proiectezi o casă, să pilotezi un avion, să ţii un curs, să poți să aplici corect legea într-o sală de judecată sau să conduci o companie multinaţională. Nu oricine poate să facă toate astea. E nevoie de nişte cunoştinţe şi abilităţi specifice domeniului. Pe de altă parte, există şi competenţele generale sau transversale, cunoscute şi drept „competeţe-cheie“ sau soft skills. Acestea nu ţin de un domeniu anume, ele vizează o mai bună poziţionare în viaţă printr-o gîndire mai bună şi mai creativă, prin nişte capacităţi mai bune de autocunoaştere şi de comunicare interpersonală, printr-un coeficient îmbunătăţit de inteligenţă emoţională… etc.

Dacă, în ce priveşte competenţele specifice, inevitabil stăm mai bine faţă de trecut, în special în urma avansului ştiinţific şi tehnologic, în raport cu competenţele transversale nu m-aş hazarda să spun că stăm mai bine. Am sta poate mai bine dacă ele ar fi ţinta principală a sistemului nostru educativ, ceea ce, evident, nu este cazul. Nu este cazul deoarece, din păcate, la noi accentul este încă pus pe elementul informativ şi nu pe cel formativ, or, este evident că aceste competenţe ţin mai mult de cum îi învăţăm pe copiii noştri ceva decît de ceea ce îi învăţăm. Contează aici mai mult forma în care aceştia sînt prinşi în jocul paideic decît conţinutul educaţional. De exemplu, să luăm cazul gîndirii critice. Aceasta este atît o competenţă transversală necesară oricărui om educat, cît şi o disciplină academică de sine stătătoare, desprinsă din logică şi filozofie. În majoritatea universităţilor cu tradiţie, gîndirea critică este obiectul unui curs la care trebuie să fie expuşi toţi studenţii, indiferent de specializarea lor, deoarece le oferă competenţe generale de tipul gîndirii critice şi creative, de care au mare nevoie pentru a dobîndi şi a se raporta cum trebuie la orice alte cunoştinţe din oricare alt domeniu.

Gîndirea critică este unul dintre cursurile în care sîntem învăţaţi să învăţăm, deoarece ne oferă capacitatea de a reflecta critic asupra obiectului şi scopului învăţării, cum să ne raportăm la poziţiile şi argumentele celorlalţi, cum să analizăm un text şi cum să ne articulăm un discurs. Ne ajută să ne poziţionăm mai reflexiv atît faţă de ceilalţi, cît şi faţă de propriile noastre gînduri. Deci nevoia unui astfel de curs este evidentă la toate nivelurile şi pentru toate specialităţile. Problema este că el lipseşte aproape cu desăvîrşire din universităţile noastre, el făcîndu-se doar la facultăţile de filozofie şi la acele facultăţi care au parte de o conducere vizionară, care înţelege rostul adoptării unui astfel de curs în curriculum. Pe de altă parte, companiile au început şi ele să înţeleagă rostul şi lipsa acestui curs din pregătirea angajaţilor lor, şi încearcă să suplinească această nevoie printr-un curs, atelier sau seminar de tip „coaching“. Or, deşi gîndirea critică cultivă o anumită atitudine, ea nu se manifestă doar prin această atitudine de scepticism cognitiv în care totul trebuie să fie analizat şi judecat raţional şi nimic nu trebuie să fie luat ca atare. Este evident că acest lucru poate fi transmis cursanţilor şi de către un showman de tipul unui coach sau trainer, dar problema e ce facem mai departe, căci după faza aceasta critică trebuie să avem faza de analiză logică a raţionamentului, unde e nevoie de nişte competenţe specifice date de nişte cursuri prealabile de logică şi filozofie. Pe scurt, s-a ajuns ca în mediul corporatist aceste cursuri de gîndire critică să fie ţinute de persoane cu o pregătire logică superficială, care e adevărat că te motivează să ai o atitudine critică, dar care, avînd de cele mai multe ori un MBA unde au făcut şi ei tangențial un curs asemănător, nu au pregătirea necesară pentru a-ţi arăta cum se analizează şi se disecă efectiv un raţionament. E ca şi cînd cineva, în urma unui curs de medicină naturistă de la şcoala populară de artă şi meserii, s-ar apuca de chirurgie. Bineînţeles că pot fi şi cazuri fericite de astfel de buni chirurgi mentali născuţi în urma unei astfel de pregătiri precare, dar cu siguranţă că ele sînt izolate şi țin mai mult de hazard, căci nu poţi ţine un astfel de curs, cu succes, fără o temeinică pregătire de specialitate. Paradoxul aici este că pentru a „livra“ aceste competenţe generale e nevoie de clare competenţe specifice.

Pe de altă parte, gîndirea critică, privită ca atitudine mentală, se poate obţine cu precădere în şcoala generală şi la liceu, nu neapărat printr-o disciplină separată, ci printr-un mod mai reflexiv şi mai critic de predare. Ce vreau să spun este că degeaba avem în clasa a IX-a „Logică şi argumentare“, căci dacă lucrurile sînt predate tot punîndu-se accentul pe memorizare și repetiţie, nu vom obţine nimic. Mai degrabă ar trebui, poate, expuşi toţi profesorii de la toate materiile la astfel de cursuri, tocmai pentru a--şi îmbunătăţi stilul de predare şi a sădi în elevi o bună gîndire critică şi creativă. La limită, un elev poate deveni mai reflexiv în urma unui curs de muzică sau de pictură decît în urma unuia de logică sau matematică. Important este ce tip de întrebări şi atitudini mentale îi sădeşti ca profesor, iar lucrul acesta se poate întîmpla la orice materie, important fiind cum este predată aceasta şi nu atît ce se predă.

Competenţele specifice sînt rezultatul conţinutului informativ din cadrul unui proces educativ, cele transversale ţinînd cu precădere de forma de predare, de modul în care elevul este incitat şi provocat să gîndească cu mintea lui şi nu doar să memoreze fapte și date. Aceasta este şi marea hibă a învăţămîntului românesc, starea aceasta folclorică în care elevul trebuie în principal să memoreze şi să repete cît mai fidel ce a zis profesorul – cum s-ar spune, să nu iasă din cuvîntul profesorului nici la propriu, nici l-a figurat. Dacă face asta, e bine, va fi răsplătit cum se cuvine. Altfel, dacă vine cu întrebări şi provocări care ies din schemă, va fi pedepsit pentru a fi readus pe „calea cea bună“.

În mod interesant, această mentalitate explică cumva şi conservarea și perpetuarea mediocrităţii din mediul academic românesc şi, în genere, din şcoala românească. Nu vrem să avem colegi oameni năstruşnici, care să ne provoace şi să sară din schemă. Vrem colegi „cuminţi“, repetitivi şi predictibili. Şi, în genere, de ce am vrea, ca oameni politici, să avem parte de cetăţeni informaţi şi cu gîndire critică? Aceştia sînt mai greu de manipulat, mai greu de dirijat către urne ca să voteze „ce trebuie“. E mai bine aşa, e mai bine pentru partid doar să muncim, fără să gîndim. 

Sorin Costreie este conferențiar și prodecan la Facultatea de Filozofie a Universității din București, și a fost consilier al ministrului Educației. Cele mai recente publicații includ Early Analytic Philosophy – New Perspectives on the Tradition (Springer) și Șase studii fregeene (Editura Universității din București).

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

supa de pui cu taietei jpg
Motivul pentru care supa de pui iese tulbure. Ce trebuie să faci pentru a salva preparatul
Indiferent de rețeta precisă pe care o veți folosi, supa rămâne un preparat foarte simplu de pregătit. Într-un timp foarte scurt puteți avea o mâncare delicioasă și sănătoasă, care nu numai că va avea un gust bun, dar va fi și foarte bună pentru dietă.
messiperu jpg
cuplu fericit jpg
Secretul unei relații de durată, dezvăluit de un profesor de la Harvard: „Nu e despre pasiune"
Un profesor de la Harvard care a studiat iubirea timp de peste 25 de ani a descoperit ce anume face o relație să reziste cu adevărat.
nicusor dan la finalul reuniunii 2 consiliului european foto captura vid FB png
Nicușor Dan a explicat reducerea burselor școlare: „Mi s-a spus că e anormal să numești de merit ceea ce iau 30% dintre elevi”
Nicușor Dan a declarat că statul român trebuie să recâștige încrederea cetățenilor, în special a celor care au devenit vulnerabili în fața dezinformării din mediul online, și a comentat recenta decizie privind reducerea sau eliminarea unor burse școlare.
pensie jpg
S-a schimbat formula de calcul a vechimii la pensie. Cine sunt pensionarii care câștigă de pe urma acestei modificări
Recent, un nou Ordin al președintelui Casei Naționale de Pensii Publice a schimbat modul în care se calculează vechimea în muncă, o componentă esențială în stabilirea drepturilor de pensie.
mamaia jpg
Perla litoralului românesc, „o zeamă adormită”. Cu ce impresie a rămas un turist care a revenit după 10 ani în Mamaia: „Dacă ăsta e luxul românesc..”
După o pauză de aproape zece ani, revenirea în Mamaia, „perla litoralului românesc”, poate aduce surprize mai puțin plăcute. În locul luxului și al vacanțelor perfecte la mare, turistul modern găsește un peisaj al contrastelor puternice: hoteluri luxoase alături de clădiri abandonate, prețuri ridica
nicusor dan fb jpg
Nicușor Dan a dezvăluit cât câștigă de când a devenit președintele României. “Am pierdut la salariu”
Nicușor Dan a comparat câștigurile încasate de când este președintele statului român cu salariul pe care îl avea pe vremea când era primarul general al Capitalei.
Primul Război Balcanic, în viziunea pictorului Joseph Koehler (© Ghetty Images)
Războiul în care armata română aproape s-a învins singură. „Nu lipseau decât vânzători de programe și lăutari”
Războiul este un moment dificil și haotic, pe care fiecare stat încearcă să îl navigheze cât mai bine. Iar în anumite situații, aceste momente devin de-a dreptul bizare și hilare, cum ar fi și cele în care armata română a fost implicată în anul 1913.
lalele cu perle provocarea jpg
Găsește colierul de perle ascuns printre lalele, în mai puțin de 30 de secunde!
Pare simplu să rezolvi acesta provocare? Ei bine, doar cei cu un IQ ridicat și ochi de șoim vor reuși să-l identifice în mai puțin de 30 de secunde.