Competenţe şi specializări

Publicat în Dilema Veche nr. 680 din 2-8 martie 2017
Competenţe şi specializări jpeg

– de la Homo universalis la Homo hiperspecialisatus –

De-a lungul istoriei, oamenii s-au specializat în mod continuu, dar marea schismă a specializării a venit poate doar în secolul al XVII-lea, cînd s-a născut ştiinţa modernă, cînd fizica s-a desprins de metafizică şi cînd oamenii au început să folosească în mod sistematic matematica pentru predicţii şi explicaţii. De atunci ştiinţele au explodat şi au tot continuat să crească domeniile de specializare, iar competenţele noastre s au mărit şi s-au diversificat. Dar sîntem noi cu adevărat mai competenţi azi decît eram în trecut? Gîndim mai bine? Sîntem mai buni? Ştim mai multe?

Cînd se vorbeşte astăzi de competenţe, se vorbeşte de două mari categorii de abilităţi şi cunoştinţe: avem, pe de o parte, competenţele specifice şi, pe de altă parte, le avem pe cele generale. Competenţele specifice sînt cele date de un anumit domeniu de specializare: să ştii să operezi un seamăn, să proiectezi o casă, să pilotezi un avion, să ţii un curs, să poți să aplici corect legea într-o sală de judecată sau să conduci o companie multinaţională. Nu oricine poate să facă toate astea. E nevoie de nişte cunoştinţe şi abilităţi specifice domeniului. Pe de altă parte, există şi competenţele generale sau transversale, cunoscute şi drept „competeţe-cheie“ sau soft skills. Acestea nu ţin de un domeniu anume, ele vizează o mai bună poziţionare în viaţă printr-o gîndire mai bună şi mai creativă, prin nişte capacităţi mai bune de autocunoaştere şi de comunicare interpersonală, printr-un coeficient îmbunătăţit de inteligenţă emoţională… etc.

Dacă, în ce priveşte competenţele specifice, inevitabil stăm mai bine faţă de trecut, în special în urma avansului ştiinţific şi tehnologic, în raport cu competenţele transversale nu m-aş hazarda să spun că stăm mai bine. Am sta poate mai bine dacă ele ar fi ţinta principală a sistemului nostru educativ, ceea ce, evident, nu este cazul. Nu este cazul deoarece, din păcate, la noi accentul este încă pus pe elementul informativ şi nu pe cel formativ, or, este evident că aceste competenţe ţin mai mult de cum îi învăţăm pe copiii noştri ceva decît de ceea ce îi învăţăm. Contează aici mai mult forma în care aceştia sînt prinşi în jocul paideic decît conţinutul educaţional. De exemplu, să luăm cazul gîndirii critice. Aceasta este atît o competenţă transversală necesară oricărui om educat, cît şi o disciplină academică de sine stătătoare, desprinsă din logică şi filozofie. În majoritatea universităţilor cu tradiţie, gîndirea critică este obiectul unui curs la care trebuie să fie expuşi toţi studenţii, indiferent de specializarea lor, deoarece le oferă competenţe generale de tipul gîndirii critice şi creative, de care au mare nevoie pentru a dobîndi şi a se raporta cum trebuie la orice alte cunoştinţe din oricare alt domeniu.

Gîndirea critică este unul dintre cursurile în care sîntem învăţaţi să învăţăm, deoarece ne oferă capacitatea de a reflecta critic asupra obiectului şi scopului învăţării, cum să ne raportăm la poziţiile şi argumentele celorlalţi, cum să analizăm un text şi cum să ne articulăm un discurs. Ne ajută să ne poziţionăm mai reflexiv atît faţă de ceilalţi, cît şi faţă de propriile noastre gînduri. Deci nevoia unui astfel de curs este evidentă la toate nivelurile şi pentru toate specialităţile. Problema este că el lipseşte aproape cu desăvîrşire din universităţile noastre, el făcîndu-se doar la facultăţile de filozofie şi la acele facultăţi care au parte de o conducere vizionară, care înţelege rostul adoptării unui astfel de curs în curriculum. Pe de altă parte, companiile au început şi ele să înţeleagă rostul şi lipsa acestui curs din pregătirea angajaţilor lor, şi încearcă să suplinească această nevoie printr-un curs, atelier sau seminar de tip „coaching“. Or, deşi gîndirea critică cultivă o anumită atitudine, ea nu se manifestă doar prin această atitudine de scepticism cognitiv în care totul trebuie să fie analizat şi judecat raţional şi nimic nu trebuie să fie luat ca atare. Este evident că acest lucru poate fi transmis cursanţilor şi de către un showman de tipul unui coach sau trainer, dar problema e ce facem mai departe, căci după faza aceasta critică trebuie să avem faza de analiză logică a raţionamentului, unde e nevoie de nişte competenţe specifice date de nişte cursuri prealabile de logică şi filozofie. Pe scurt, s-a ajuns ca în mediul corporatist aceste cursuri de gîndire critică să fie ţinute de persoane cu o pregătire logică superficială, care e adevărat că te motivează să ai o atitudine critică, dar care, avînd de cele mai multe ori un MBA unde au făcut şi ei tangențial un curs asemănător, nu au pregătirea necesară pentru a-ţi arăta cum se analizează şi se disecă efectiv un raţionament. E ca şi cînd cineva, în urma unui curs de medicină naturistă de la şcoala populară de artă şi meserii, s-ar apuca de chirurgie. Bineînţeles că pot fi şi cazuri fericite de astfel de buni chirurgi mentali născuţi în urma unei astfel de pregătiri precare, dar cu siguranţă că ele sînt izolate şi țin mai mult de hazard, căci nu poţi ţine un astfel de curs, cu succes, fără o temeinică pregătire de specialitate. Paradoxul aici este că pentru a „livra“ aceste competenţe generale e nevoie de clare competenţe specifice.

Pe de altă parte, gîndirea critică, privită ca atitudine mentală, se poate obţine cu precădere în şcoala generală şi la liceu, nu neapărat printr-o disciplină separată, ci printr-un mod mai reflexiv şi mai critic de predare. Ce vreau să spun este că degeaba avem în clasa a IX-a „Logică şi argumentare“, căci dacă lucrurile sînt predate tot punîndu-se accentul pe memorizare și repetiţie, nu vom obţine nimic. Mai degrabă ar trebui, poate, expuşi toţi profesorii de la toate materiile la astfel de cursuri, tocmai pentru a--şi îmbunătăţi stilul de predare şi a sădi în elevi o bună gîndire critică şi creativă. La limită, un elev poate deveni mai reflexiv în urma unui curs de muzică sau de pictură decît în urma unuia de logică sau matematică. Important este ce tip de întrebări şi atitudini mentale îi sădeşti ca profesor, iar lucrul acesta se poate întîmpla la orice materie, important fiind cum este predată aceasta şi nu atît ce se predă.

Competenţele specifice sînt rezultatul conţinutului informativ din cadrul unui proces educativ, cele transversale ţinînd cu precădere de forma de predare, de modul în care elevul este incitat şi provocat să gîndească cu mintea lui şi nu doar să memoreze fapte și date. Aceasta este şi marea hibă a învăţămîntului românesc, starea aceasta folclorică în care elevul trebuie în principal să memoreze şi să repete cît mai fidel ce a zis profesorul – cum s-ar spune, să nu iasă din cuvîntul profesorului nici la propriu, nici l-a figurat. Dacă face asta, e bine, va fi răsplătit cum se cuvine. Altfel, dacă vine cu întrebări şi provocări care ies din schemă, va fi pedepsit pentru a fi readus pe „calea cea bună“.

În mod interesant, această mentalitate explică cumva şi conservarea și perpetuarea mediocrităţii din mediul academic românesc şi, în genere, din şcoala românească. Nu vrem să avem colegi oameni năstruşnici, care să ne provoace şi să sară din schemă. Vrem colegi „cuminţi“, repetitivi şi predictibili. Şi, în genere, de ce am vrea, ca oameni politici, să avem parte de cetăţeni informaţi şi cu gîndire critică? Aceştia sînt mai greu de manipulat, mai greu de dirijat către urne ca să voteze „ce trebuie“. E mai bine aşa, e mai bine pentru partid doar să muncim, fără să gîndim. 

Sorin Costreie este conferențiar și prodecan la Facultatea de Filozofie a Universității din București, și a fost consilier al ministrului Educației. Cele mai recente publicații includ Early Analytic Philosophy – New Perspectives on the Tradition (Springer) și Șase studii fregeene (Editura Universității din București).

Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană jpeg
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană
Prima observaţie pe care aş face-o este că nu trebuie să căutăm noutatea cu orice preţ.
Sinuciderea celei de a treia Rome jpeg
Sinuciderea celei de-a treia Rome
În secolul al XVII-lea, în următoarele ocurenţe ale formulei „Moscova, a treia Romă”, sesizăm o inversare a raportului dintre Biserică și imperiu.
Kundera după Kundera  Tragedia Europei Centrale? jpeg
Kundera după Kundera. Tragedia Europei Centrale?
Cum ar suna azi, în Ungaria, acel strigăt din 1956? Vă puteţi închipui?
Europa politică vs Europa geopolitică jpeg
Europa politică vs Europa geopolitică
Încercarea Europei Centrale de a-și găsi o identitate politică undeva între Germania şi Rusia a fost şi continuă să fie sortită eşecului.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cum e azi, cum era odată
Regresul nu poate exista decît în condițiile în care credem că există și progres.
Există regres în istorie? jpeg
Există regres în istorie?
Nimeni nu ne poate garanta că mîine va fi mai bun decît azi sau decît ieri.
Cavalerismul desuet al războiului jpeg
Cavalerismul desuet al războiului
Așa cum, în plină fervoare creștină, occidentalii au fost capabili de masacre, în plin ev evoluționist au demonstrat că sînt în stare de regresiuni la fel de ample.
În urma tehnologiei jpeg
În urma tehnologiei
Regresul din educație se reflectă în succesul unor agresivi analfabeți funcțional, deveniți influencer-i pentru generațiile de mîine.
Evoluție, involuție, organodinamism jpeg
Evoluție, involuție, organodinamism
Conspiraționismul nu e altceva decît întoarcerea la gîndirea magică paranoidă, în care forțe dincolo de controlul nostru ne controlează și ne manipulează.
Vicisitudinile istoriei, fertilitatea crizelor și alte forme de psihoterapie culturală jpeg
Vicisitudinile istoriei, fertilitatea crizelor și alte forme de psihoterapie culturală
Potopul, cutremure, războaie și alte evenimente majore duc la dispariția dramatică a unor civilizații și culturi, după care lumea reîncepe din nou.
Histria jpeg
Histria
Încălzirea prin pardoseală, atît de utilizată în perioada romană, părea un mare pas înainte în ale instalațiilor anilor 1990.
Arhitectura: aveți puțintică răbdare! jpeg
Arhitectura: aveți puțintică răbdare!
Arhitectural vorbind, ai fi în stare să trimiţi mesaje în viitor.
Economia de război jpeg
Economia de război
Este destulă frică în lume, pentru că nimeni nu se aștepta să trăiască în același timp o pandemie și un război pe care un nebun se chinuie să-l transforme într-unul planetar.
Viețile netrăite jpeg
O după-amiază de vară
Neputința, anxietatea, moartea celor dragi, boala, deznădejdea, felul în care îi protejăm pe copii, despre toate au scris invitații mei.

Adevarul.ro

image
Colosul cenuşiu. Ce ascunde muntele de zgură, una dintre cele mai mari halde din România VIDEO
În vecinătatea combinatului siderurgic din Hunedoara, se află una dintre cele mai mari halde de zgură din România.
image
Un şofer a rămas fără permis şi a fost amendat după ce a sunat la 112 ca să anunţe că este şicanat în trafic
Un apel la 112 a luat o turnură neaşteptată pentru un bărbat de 37 de ani. Acesta apelase serviciul de urgenţă ca să anunţe că un şofer îl şicanează în trafic, pe raza comunei brăilene Viziru.
image
Afacere de milioane de euro lângă un radar ce comunică direct cu baza Deveselu. „Nu s-a cerut avizul MApN”
MApN a dat in judecată Consiliul Judeţean Dolj după ce a autorizat construirea unui depozit in zona radarului din localitatea Cârcea. Instalaţia militară este importantă pentru apărarea aeriană a României. În spatele afacerii stă chiar primarul din Cârcea.