Colecţia mea de muzici

Andrei BUCURECI
Publicat în Dilema Veche nr. 591 din 11-17 iunie 2015
Colecţia mea de muzici jpeg

Muzica înseamnă foarte mult pentru mine. Sînt ataşat emoţional de ea, precum un absolvent de Istoria Artei de arta vizuală. Numai că eu am absolvit Istoria Muzicii pe altă planetă. Planeta funk! 

Ascult muzică din „fragedă pruncie“; la trei ani fredonam „Purple Rain“ a lui Prince. Doi ani mai tîrziu adoram caseta cu „Thriller“. Partea mea favorită era cînd rîdea malefic Vincent Price pe pasajele de

Numai că atunci nu ştiam cine este el şi ce este

în muzică. Mama mi-a format gusturile muzicale în jurul preferinţelor ei: viniluri bulgăreşti piratate cu Dire Straits, Duran Duran, John Lennon, Kiss şi Iron Maiden. Mai tîrziu, după 1990, apăruseră, cu tonele, casetele pe tarabele din piaţă şi la combina noastră audio marca Aiwa (care avea compact disc, vinil şi casete), am tocit pînă la distorsiune AC/DC, Led Zeppelin, George Michael şi MC Hammer. Uşor-uşor, am făcut trecerea la muzica alternativă, tot MTV-ească, dar mai puţin ancorată în cultura pop

(cel puţin într-o anumită perioadă): The Offspring, Nirvana, Lenny Kravitz, Rammstein. Primul album primit pe CD a fost 5 al lui Lenny, primul CD cumpărat personal a fost

de la The Offspring, iar prima casetă a fost

de la Rammstein. Descoperisem prin ’96 jocurile video şi închiriam sau dădeam la schimb dischete pentru Sega-ul meu, al nostru, pentru că am şi un frate mai mic, Vlad. Ce tare era muzica din jocurile

şi

Încă îmi cumpăram casete şi în 2004, în paralel cu CD-uri şi DVD-uri: Gorillaz, Fleetwood Mac, Depeche Mode

şi Pulp

În liceu aveam o colecţie de vreo 200 de CD-uri şi cam 150 de casete. Gusturile mele evoluaseră datorită profesorului de filozofie, care îmi tot recomanda prog-rock, dar şi datorită clăparului meu Răzvănescu, care era fan Radiohead, Muse, Blur şi brit-pop. Cînd am avut o gagică goth am ascultat şi gotic o perioadă. Cînd mi-am luat carnet era epoca nu-metalului şi în Oltcitul meu roşu se ascultau compilaţii-

-uri făcute cu mînuţa mea sub influenţa celor mai sus menţionaţi. Erau cele mai eclectice şi nebune juxtapuneri: Korn, Deftones, Incubus, Godsmack şi 40 Below Summer lîngă Genesis, Jamiroquai, Air, Suede şi The Verve. Muzica reggae, dub şi ska am descoperit-o în facultate: Damian Marley, Skindred, Peter Tosh, Dub Spencer & Trance Hill, The Clash, Fat Freddy’s Drop şi Salmonella Dub. Tot în perioada aceea şi muzica alternativă rock românească a început să se contureze în

-urile mele cu mp3-uri: Firma, Omul cu Şobolani, Zdubii, OSGC, E.M.I.L, Kumm şi, mai ales, Blazzaj. 

Era casetelor, vinilurilor şi CD-urilor părea însă apusă, nu fără mici intruziuni de la Mars Volta, Sonic Youth, Nu şi Apa Neagră sau Norzeatic.

şi ajung la Radio Guerrilla, unde am devenit un fel de burete pe lîngă Mihai Dinu şi Bogdan Şerban, nu fără a-mi impune şi eu descoperiri precum Gonjasufi, Toddla T şi Gentlemen’s Dub Club. 

De la viniluri la digital 

Din 2009 cînt şi compun muzică cu diferite entităţi şi oameni din Bucureşti şi Rîmnicu Vîlcea, şi de atunci au apărut canalele de promovare muzicală în existenţa mea: YouTube, Soundcloud, Bandcamp şi tot felul de platforme şi site-uri de muzică sau case de discuri: Stereogum, Pitchfork, NinjaTune, Hyperhub, Warp, NME, Consequence of Sound, The Quietus etc. Nu a fost chiar simplu să le decodific pe toate pentru că era o explozie informaţională şi nu e deloc uşor să filtrezi din un milion de direcţii. Descopăr încă muzică prin prisma acestor site-uri şi recomandări, dar şi prin reţelele de socializare de acum. Pe Twitter, Tumblr, Facebook şi chiar LinkedIn sînt nenumărate grupuri şi infinitissime opţiuni. Şi radiourile online fac legea uneori: eclecticFM mă surprinde plăcut, la fel şi Radio Nova sau KEXP.

În acest context de bombardament cred că cel mai dificil este să găseşti timpul să dai

Încă îmi place să ascult un album şi să îl deţin fizic, fie că vorbesc de un mp3 la 320 kbps sau de un CD. Încurajez muzica autohtonă şi cumpăr sau primesc albumele pe CD: Harlequin_Jack, The Bridge Committee, Plurabelle, The Dream Diggers, Temple Invisible, The Noise, Kaleidonescu, Fierbinţeanu, Adrian Enescu.

Muzica trupei mele, Crowd Control, fiind electro, ar trebui să fie ascultată digital. Să fie

-uri digitale. Sînt, de fapt. Am făcut un singur CD pînă acum, primul şi ultimul. Ar fi tare fain să apară oportunitatea unor viniluri, dar toate la timpul lor. Lansăm momentan doar digital un nou album,

-ul

: 13 piese şi 5 remixuri. La False Flag Operation, subsidiara Dubkraft Records, sărbătorim al doilea

, primul

după EP-ul

cu care am ajuns în iTunes Alternative Releases Chart pe locul 1. Ca orice

contemporan, va fi un

gratis, mai ales că fiecare piesă are un producător diferit şi va fi dificil de urmărit treaba cu drepturile de autor. Pe acest material nou facem o juxtapunere între lumi, ce se întîmplă în indie-electro-ul românesc contemporan, plus omagiul adus maeştrilor Rodion GA, Adrian Enescu şi Mircea Florian prin trei reinterpretări, le zicem noi: „Reworks – Paradox“, „Autostrada“ şi „Întoarcerea în cerc“.

Că să revin la colecţia mea, ultimul CD, primit de Crăciun, este

de la Glass Animals. Superb! Din acest obicei nu mă pot opri. Şi nu mă voi opri. Ştiţi sondajul conform căruia ne oprim din ascultat muzică nouă la vîrsta de 33 de ani? Dacă ar fi să ţin cont de teoria asta, mai am trei ani. Adică 1095 de zile. Nu vor fi irosite.  

Andrei Bucureci este membru al trupei Crowd Control şi scrie pe blog.eclecticfm.ro

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.