Codru-i frate cu străinul

Lucian BRANEA
Publicat în Dilema Veche nr. 510 din 21-27 noiembrie 2013
Codru i frate cu străinul jpeg

„(...) înainte, dacă aveam mulţi călători, ei veneau nu de hatîrul nostru, ci pentru că pe pămîntul nostru se petreceau anumite lucruri de istorie universală, anumite evenimente care priveau naţiunile mai mari şi le făceau să fie în relaţii cu teritoriul românesc.“ Aşa scria Iorga, cu referire la o perioadă consistentă, de la începutul secolului al XVIII-lea, aşa mergeau treburile şi în primii ani ai începutului de secol XXI.

Ceva mai încolo de aceşti primi ani, am în permanenţă la mine, pe tot parcursul celor trei-patru zile, laptop-ul şi telefonul-aproape-inteligent, dar şi cîte două cărţi (un roman şi un volum de ştiinţă „popularizată“ – antropologie media sau neurologie cognitivă!) şi o publicaţie săptămînală care apare miercurea. Asta pentru că e posibil să am mulţi timpi morţi: căci nu se ştie niciodată cînd le trece prin cap partenerilor mei străini, aflaţi în România, să vrea să intre într-un muzeu sau în vreo biserică ortodoxă mai veche, sau în Casa Poporului, timp în care eu rămîn afară, ca o gazdă grijulie cu spaţiul personal al oaspeţilor şi precaută cu propriu-i timp, fumînd şi citind. Dintr-o varietate de motive, însă, puţini, foarte puţini dintre ei, odată ajunşi în Bucureşti, vor să intre într-un muzeu, într-o biserică de patrimoniu sau în cea mare clădire din lume după Pentagon (deşi întreabă sigur despre ea), ci vor să umble pe străzi, să zacă la o terasă, privind trecătorii, sau, în cel mai rău caz, să meargă la un spectacol care are loc într-o clădire care este orice altceva decît un teatru. Foarte bine, zic, aproape în oricare din locurile astea sigur se fumează...

Asamblez şi administrez proiecte educaţionale cu parteneri europeni încă din anul 2000 şi, deşi am călătorit prin mai toată Europa în acest context (de fapt, tocmai din cauza asta), mi-am convocat, reticent, prima întîlnire de proiect în România de-abia în 2004. Nu-i vorbă, încă nu generasem cine ştie ce lucruri de istorie universală, dar nici spaniolii şi irlandezii care au venit atunci în Bucureşti nu erau pregătiţi să facă istorie. Doar ceva mitologie – şi asta numai şi numai în cazul în care spiriduşul irlandez şi zîna spaniolă reuşeau să aranjeze o întîlnire cu vampirul românesc. Căci asta trebuie să vă fie clar: aşteptările vizitatorilor (mei) străini privind România se înscriu, ca regulă de aur, în paradigma „exotismului“. Bucureştiul (Bucureştii?), Orşova, Zalăul, Piatra Neamţ sînt, în primul rînd, „exotice“ pentru vizitatorul din Europa occidentală, şi o combinaţie foarte fină de exotism şi „acasă“ pentru cei din „Balcanii apropiaţi“.  

Astfel încît, spre stupefacţia gazdelor din România, prea puţini dintre ceea ce am numit „parteneri în proiecte europene“ (deci, cu o doză consistentă de curiozitate deja prezentă în ADN) erau tentaţi să vadă, în România, corupţie şi şpagă pe toţi pereţii – eventual grăbindu-se să invoce, prompt, peisaje similare din tot sudul Europei, dacă venea vorba de asta. Cei mai mulţi încearcă să descopere, prin praful şi gunoaiele urbane, ca şi printre verdeaţa şi gunoaiele rurale, cam care-i treaba cu românii, „ce-i face să ticăie“... M-am întîlnit cu un prim val de curioşi care voiau să cunoască vampiri – urmat, la doar cîţiva ani distanţă, de un val masiv de alţi curioşi (preponderent britanici, ce-i drept!) care n-aveau pic de chef de vampiri, dar nu înţelegeau şi pace de ce nu exploatăm tema asta la maximum, deşi era cît se poate de limpede că ne-am umple de business! După cum m-am conversat, în repetate rînduri (inclusiv cu experţi din zona specifică a branding-ului turistic), „grădina“, cu roşiile şi ceapa şi castraveţii ei, dar şi cu „grădinarii“ ei încruntaţi şi meticuloşi, nici n-au treabă cu realitatea din România şi nici nu au cum să stimuleze vreo brumă de interes real; pe cînd „codrul“ (cu sau fără vampiri) – eheeei (respectiv yeeey, în cazul participanţilor la proiecte de tineret)!...

Da, asta păţesc eu cu „partenerii mei în proiecte europene“... „La oraş“, nu vor să vadă muzee, monumente şi alte asemenea, ci intră, în cel mai rău caz, într-o biserică ortodoxă, cît să-i identifice specificul; după care umblă pe străduţe pînă pică – evident, fie la o terasă cu multă lume şi bere ultraieftină, fie la un spectacol urmat (fireşte!) de o dezbatere la o terasă etc. etc. Iar „la ţară“, dar şi în oraşe mici, se înfrăţesc cu codrul, în doze halucinante. Căci au şi ei castele (mai vechi ca ale noastre) şi biserici (mai impozante şi monumentale decît ale noastre), deci nu prea au chef de patrimoniu imobil(iar). Ceea ce n-au, cel puţin majoritatea lor zdrobitoare, sînt români – din aceia cei care zburdă pe dealuri, scene şi la terase, cu spray-uri pentru graffiti sau cu pancarte şi PET-uri...  

Lucian Branea este manager şi evaluator de proiecte europene.

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Tatăl care și-a violat fiul cu retard mental: „Trebuie să aibă și el viaţă sexuală. Nu poate rămâne virgin”
Motivarea hotărârii prin care bărbatul din Zlatna a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru două infracţiuni de viol, victima fiind fiul său cu retard mental, arată o situație cutremurătoare
image
image
Când au elevii vacanță în februarie, în funcție de județ. Harta cu toate informațiile
La decizia inspectoratelor şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, următoarea vacanţă a elevilor, de o săptămână, va fi programată undeva în perioada 6 - 26 februarie, dar nu pentru toată lumea la fel.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.