Cod portocaliu… spre roşu

Florin IONIŢĂ
Publicat în Dilema Veche nr. 522 din 13-19 februarie 2014
Cod portocaliu… spre roşu jpeg

„Crivăţul din miază-noapte vîjîie... gerul (e) aspru şi sălbatic... cumplita iarnă cerne norii de zăpadă... noaptea cade, lupii urlă... vai de cal şi călător“ (mă rog, de maşină şi şofer!)! E de rău. Şi totuşi, nori încă mai ameninţători se zăresc la orizont. Şi de unde vin? De acolo de unde ne-am fi aşteptat cel mai puţin: din lumea (aparent) atît de liniştită a cărţilor. E sigur. Absolut sigur. „Tinerii nu mai citesc aproape deloc.“ De unde am aflat? De la un post de televiziune care afirma îngrijorat: „Procent tragic: 25% dintre tineri nu citesc «niciodată» literatură!“ (Desigur, never say never again, da’ parcă mai poţi fi sigur azi de ceva?) Nu credeţi? „Răsfoiţi“ netul (că el ştie tot). N-aveţi timp? Atunci, dragi cititori (maturi, fără îndoială, fiindcă doar voi aţi mai rămas pe baricade), luaţi aminte măcar la părerile următoare. Nu-i cunosc pe autori, dar mă încred în competenţa şi sinceritatea lor. „Din păcate, tinerii şi adolescenţii de azi chiar nu citesc mai nimic“ – ştie Ovidiu. „Ba ei citesc chiar foarte mult... Cancan, Libertatea, Click, Pro Sport (că toţi iubesc sportul, nu?) şi... cam atît“ – îl contrazice un anonim. Roxana în schimb pune punctul pe „i“ şi, în plus, propune şi soluţii: „Copiii nu mai citesc deoarece sînt pur şi simplu îndoctrinaţi de şcoli, de profesori învechiţi şi veşnicii Eminescu, Goga, Blaga ş.a.m.d. Ia să bage în programa şcolară cărţi care să-i fascineze... care să le placă să le citească!“ Iar o expertă (tot anonimă) o susţine: „Se studiază romane vechi, cu teme deosebit de plictisitoare.“ Un alt Ovidiu este radical: „Programa este plină de cărţi deprimante, prost scrise. […] Luaţi toată literatura română şi părerile lui Călinescu despre ea şi daţi-le foc“, în timp ce Bogdan intervine împăciuitor: „«Studentul (elevul) recent» este un mare cititor, însă de ziare şi reviste. Dacă un elev află că lectura lui nu trebuie să se rezume la eternele Amintiri din copilărie, Ion sau Luceafărul, necesare pentru îndeplinirea feed-back-ului procesului educaţional în şcoală, iar paleta de opţiuni valoroase se poate întinde la nesfîrşit, incluzînd De veghe în lanul de secară sau Împăratul muştelor ş.a., cu siguranţă el va privi altfel «chinurile» lecturilor obligatorii.“

E adevărat, între atîţia nori negri se mai strecoară, timidă, şi o rază de soare. Fiul Liei (12 ani), „citeşte foarte mult. Cum? Întîi, a crescut înconjurat de cărţi, ne-a văzut pe noi citind. Apoi, televizorul a fost redus doar la două zile, în care, în loc să ne pierdem pe «cablu» închiriem cîte un film. În al treilea rînd, calculatorul şi alte ecrane nu au existat în casă decît pentru uzul strict necesar. Şi, în final, telefonul mobil nu îi aparţine, ci este folosit la nevoie.“ (Doamne!) Ba chiar două, dacă ţinem seama şi de următoare informaţie anonimă, dar sigură: „În urma multor cercetări, am ajuns la concluzia că tinerii sînt dornici să citească, şi unii dintre ei citesc chiar foarte mult.“ Cam puţine raze totuşi...    

Bine, bine – veţi zice –, am aflat destule. Dar părerea ta care este? Mai citesc tinerii azi?

Aici parcă nu m-aş amesteca. De altfel, unul dintre autorii aceia deprimanţi cu care sînt îndoctrinaţi copiii în şcoală chiar spunea cîndva că atunci „cînd mai toată lumea are o părere, eşti în primejdie să superi pe oricine... E mai bine aşadar să mă retrag discret într-un colţ şi să tac.“ Aşa voi face şi eu. Îi voi lăsa, în schimb, să vorbească pe cîţiva dintre elevii (adolescenţi, desigur) Colegiului Naţional „Iulia Hasdeu“ din Bucureşti. În fond, ei sînt cei mai în măsură să ne lămurească. Pentru cine nu-i cunoaşte, trebuie să fac de la început precizarea că sînt copii absolut normali: învaţă (cu mai multă sau mai puţină plăcere), au planuri de viitor (bacul, facultatea), folosesc telefonul mobil (oho, nu doar la nevoie!), uneori mai lipsesc de la ore (decent), fac sport (parcă nu atît cît ar trebui)... Dacă i-aţi întîlni pe stradă, nu cred că v-ar atrage atenţia în mai mare măsură decît ar face-o alţi adolescenţi.

Iată mai întîi cîteva dintre gîndurile lor despre cărţi.

„Plăcerea lecturii este cea care îmi îmbogăţeşte sufletul şi nu aş renunţa pentru nimic în lume la ea!“ (Eduard); „Nu îmi pot închipui o lume în care cărţile nu există.“ (Irina); „Îmi place să citesc pentru că o carte mă face să fiu fericită, îmi dă curaj, îmi dă putere, mă face să sper şi nu mă lasă niciodată să uit să visez.“ (Ally); „Citesc pentru că sentimentul pe care-l trăiesc în acele clipe nu-mi mai este oferit de nimic şi de nimeni.“ (Andreea); „Cititul nu ar trebui să reprezinte o barieră, ci dimpotrivă, o cale de trecere. Eu nu consider că trebuie să citesc ceva. Mie îmi place, vreau şi sînt deschisă la acest capitol. Singurul lucru care mă mai poate împiedica uneori este timpul, dar mă revanşez.“ (Bianca); „Nu sînt un cititor atît de înrăit pe cît aş vrea, dar sînt conştient că fără ajutorul cărţilor nu aş fi putut ajunge ceea ce sînt astăzi.“ (Andrei); „Cineva mi-a spus odată, cu destul de multă surprindere, că «eu chiar mă ataşez de cărţile pe care le citesc». E un lucru adevărat şi pe care îl constat întotdeauna abia la final. Tot ce vreau de la o carte e să simt că vorbeşte într-adevăr pentru mine.“ (Iulia); „Mama mi-a spus că oamenii se împart în două categorii: cei care au citit cărţi, şi cei care îi ascultă pe cei care au citit; şi m-a întrebat din ce categorie vreau eu să fac parte. Am ales să fac parte din categoria celor care citesc.“ (Andra); „Nu m-am gîndit că o să ajung vreodată la acel moment în care nu poţi lăsa o carte din mînă.“ (Florentina); „Prin intermediul cărţilor mă pot cunoaşte mai bine, îmi descopăr propria persoană şi uneori mă identific cu personajele romanelor citite. Pot spune că am învăţat să privesc lucrurile dintr-o altă perspectivă şi să nu mai judec oamenii după aparenţe.“ (Ruxandra)

Cam cîte cărţi citesc în medie pe lună? Între una-două şi şase (!).

Ce autori dintre cei studiaţi ori măcar amintiţi la şcoală (gimnaziu, liceu) au citit cu plăcere? Mircea Eliade (Maitreyi, Nuntă în cer) este pe locul întîi, apoi Călinescu (Cartea nunţii, Enigma Otiliei), Caragiale (O scrisoare pierdută, În vreme de război...), Slavici (Mara, Moara cu noroc), Rebreanu (Ion), Homer, Dante, Poe, Orwell, Stendhal, Dickens, Diderot (Călugăriţa), Mallot (Singur pe lume). Şi culmea, s-ar mira poate unii, în listă se mai află Creangă (Amintiri..., Harap-Alb), Sadoveanu (Baltagul, Hanu Ancuţei), Preda (Moromeţii), Negruzzi, Sorescu (Iona), Chiriţă (Cireşarii), Teodoreanu...

Ce nu le-a plăcut? Pe locul întîi, detaşat, Ciocoii… lui Filimon. Dar lista este lungă şi cuprinde şi cărţi pe care alţi colegi le-au plasat printre favorite: Ion, Pădurea spînzuraţilor, Mara, Ţiganiada, Viaţa la ţară, Legendele Olimpului, Amintiri…, Moromeţii, O scrisoare pierdută, Maitreyi, Enigma Otiliei, Cireşarii, plus, în bloc, Sadoveanu, Bacovia, Blaga.

Ce-au citit în ultimele luni? Jane Austin, Isabel Allende, Steinbeck (Oameni şi şoareci), Emily Brontë, Charlotte Brontë, Agatha Christie, John Fowles (Colecţionarul), Oscar Wilde (Portretul lui Dorian Gray), Markus Zusak (Hoţul de cărţi), Proust, Kafka, Márquez, Balzac, Stendhal, Flaubert, Sebastian (Accidentul). Mai vreţi să aflaţi? Iată: Dostoievski, Drumeş (Invitaţie la vals), Teodoreanu (Lorelei), Brian Selznick (Invenţia lui Hugo Cabret), Jules Verne, Tolstoi (Anna Karenina), Frank Herbert (Dune), Salinger (De veghe..., Nouă povestiri), S.E. Hinton (Proscrişii), Stephen King, Bradbury (Fahrenheit 451), Bulgakov (Maestrul şi Margareta), Fitzgerald, Hemingway, Amos Oz, Orhan Pamuk, Cella Serghi, Eric-Emmanuel Schmitt (Oscar şi tanti Roz), Simone de Beauvoir (Memoriile unei fete cuminţi), Borges, Ian Fleming, Sven Hassel, Arthur Conan Doyle, G. Băjenaru (Cişmigiu & Comp.), Mark Haddon (O întîmplare ciudată cu un cîine la miezul nopţii), Carlos Ruiz Zafón (Umbra vîntului)...

Să fie mult, să fie puţin? Nu ştiu, dar sigur nu-i alarmant.

Despre ce autori şi-ar dori să scrie la bac? Caragiale şi Eminescu sînt în frunte. Apoi Blaga, Ion Barbu (!), Rebreanu, Călinescu, Slavici, Arghezi, Camil Petrescu, Creangă. Cum observaţi, nu totdeauna plăcerea lecturii face casă bună cu examenele.

Ce nu şi-ar dori? Bacovia, Preda, Sorescu, Sadoveanu şi Nichita Stănescu. Dar pe listele unora se mai află şi Eminescu, Rebreanu, Ion Barbu, Camil Petrescu ori Slavici. Poate trage cu ochiul şi Ministerul Educaţiei?

Desigur, numai de aici nu se poate deduce că toţi adolescenţii de azi sînt nişte împătimiţi ai cititului. Cred însă că nu cititul este adevărata problemă, ci accesul la carte. Majoritatea bibliotecilor şcolare sînt mai degrabă modest înzestrate, iar cărţile sînt majoritar tipărite înainte de ’89. Literatură nouă sau măcar ediţii recente din literatura „clasică“ nu prea există, pentru că asta ar presupune bani pentru achiziţii, iar cînd a fost vorba de bani, primii care s-au tăiat au fost cei pentru dotarea bibliotecilor. Şi la fel cînd s-a pus problema reducerilor de personal. În fond, e logic: dacă nu-s cărţi, la ce-i bun bibliotecarul? Cît priveşte bibliotecile publice, ele sînt puţine şi se tot răresc. Din aceleaşi „raţiuni“ bugetare. Şi librăriile s-au împuţinat (Bucureştiul nu trebuie luat ca reper), iar în oraşele mici nici nu prea mai există. Noroc cu chioşcurile de ziare, însă aici găseşti mai ales ce crede vînzătorul că „se cere“. Dar a cumpăra o carte, chiar dacă preţul nu este neapărat exagerat, nu e la îndemîna oricui. Ce se întîmplă însă la sat, unde trăieşte cam jumătate din populaţia României? Acolo nici n-au existat vreodată librării şi chioşcuri de ziare. Iar de biblioteci, ce să mai vorbim. Aşa că preocuparea noastră, a maturilor, cred că ar trebui ţintită mai degrabă în această direcţie, a accesului facil la carte. Odată cu el, şi numărul cititorilor va creşte.

Deşi pînă în acest moment am stat discret într-un colţ şi i-am ascultat pe alţii, nu pot încheia totuşi fără a-mi spune părerea despre problema în discuţie, chiar cu riscul de a supăra pe oricine are una. Cred că adevărata întrebare a „experţilor“ în lectura adolescenţilor, deşi nerostită, ar fi putut suna mai degrabă aşa: „De ce nu mai citesc tinerii ce vrem noi?“ Iar, dacă aş fi unul dintre adolescenţii pe care i-aţi cunoscut citind rîndurile de mai sus, aş răspunde: „De ce-aş face-o?“

Florin Ioniţă este profesor de limba şi literatura română şi de literatură universală la Colegiul Naţional „Iulia Hasdeu“ din Bucureşti.

Mîntuirea biogeografică jpeg
Azi, cu gîndul la mîine
Preocuparea pentru sustenabilitate are, în tot cazul, o natură problematizantă, interogativă, deschisă, care nu poate decît să placă „omului cu dileme”.
Green office space jpg
Despre sustenabilitate, azi
Consumul sustenabil nu presupune, implicit, o renunțare la consum, ci presupune, mai degrabă, o schimbare a comportamentului consumatorilor
p 14 Uzina electrica Filaret WC jpg
Electrificarea Bucureștiului
Orașul București a fost iluminat succesiv cu: lumînări de seu, păcură, uleiuri grele, petrol și electricitate.
Construction workers raising power lines   DPLA   fd565d9aa7d12ccb81f4f2000982d48a jpg
Uzina de Lumină – o istorie de peste un secol
Drept urmare, Uzina de Lumină a continuat să funcționeze doar ocazional, în caz de avarii în sistem, pînă în 1973, cînd, după 74 ani, și-a încheiat definitiv funcționarea.
p 10 jpg
În numele generațiilor viitoare
Cum privim spre generațiile viitoare?
p 12 WC jpg
Monahismul. Sustenabilitatea perenă
Tensiunile legate de ceea ce numim acum sustenabilitate și reziliență au existat dintotdeauna, fără îndoială.
p 11 BW jpg
Sfîrșitul războiului cu natura
Tăiem păduri în timp ce aducem în țară și îngropăm sau ardem mii și mii de tone de deșeuri.
marius jpg
Ecranul vieții noastre
Era anul 1923 cînd un imigrant rus, pe nume Vladimir K. Zworykin (1888-1982), angajat al unui centru de cercetare american din Pittsburg, a patentat iconoscopul, prima cameră de televiziune electronică.
p 10 Truta WC jpg
Mica/marea istorie a TVR
Un tezaur fabulos, aș zice, o adevărată mină de aur pentru cineva care s-ar încumeta să scrie o istorie extinsă a televiziunii din România.
p 11 Preutu jpg
„Televiziunea nu trebuie concurată, trebuie folosită”
Cultul personalității liderului se resimțea și în cele două ore de program TV difuzate zilnic.
Family watching television 1958 cropped2 jpg
p 13 Negrici jpg
Ecranism și ecranoză
Din nou, patologia ecranozei. Se întrevede oare vreun leac pentru această psihoză de masă?
p 14 Ofrim jpg
Cutia cu spirite
La începuturile cinematografiei, spectatorii nu suportau să vadă prim-planuri cu fețe de oameni, cu mîini sau picioare.
p 15 Wikimedia Commons jpg
Artă cu telecomandă sau jocurile imaginii
Arta strînge în jurul ei, dar o face pe teritoriul ei, în condițiile ei. Pentru lucrarea de artă fundalul e muzeul, galeria, biserica, cerul liber; pentru televizor, e propria ta amprentă, intimă și unică.
E cool să postești jpeg
O oglindă, niște cioburi
Pe de altă parte, blamînd lipsa de valori și societatea pervertită, nu vorbim și despre o comoditate a pesimismului?
p 10 WC jpg
Pe vremea mea, valoarea n-avea număr!
Valoarea mea s-a redus deodată la impactul asupra „bateriei“ corpului unui om.
p 11 jpg
„Privatizarea” valorilor: o narațiune despre falșii campioni ai bunului-simț
Mulți cred că generația mea e anomică. Nu e adevărat, și pe noi ne ajută istoria, în felul nostru.
p 12 Ofelia Popii in Faust adevarul ro jpg
„Nu mai avem actorii de altădată.” Avem alții!
O să ajungeți la concluzia mea: nu mai avem actorii de altădată, avem alții!
Photograph of young people working inside of an office, Clarkesville, Habersham County, Georgia, 1950   DPLA   0bad432e7cd39b19c5d20e318441d7f2 004 jpeg
Despre aparenta lipsă a valorilor
Nu (prea) știm cum va arăta sistemul de valori al lumii de mîine. E însă bine de știut că va fi altfel.
p 14 WC jpg
Privește cerul!
Acolo, în cerul inimii, merită să fie rînduiți eroii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Dorințe, vocații, voințe și realități
În orice caz, una dintre concluzii ar fi și că întotdeauna e bine să fii foarte atent la ceea ce-ți dorești.
p 10 Facultatea de Drept WC jpg
Vocație
Uneori, așa e, prea tîrziu. Dar este vorba, pînă la urmă, de misterul vieții, de farmecul ei, ar zice unii, de pariul care este ea însăși, ar zice alții. E viața.
p 11 Cabana Podragu WC jpg
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare?
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? Gunoier. Trebuie să recunosc că rima cu rentier.
p 12 sus jpg
Apele care dorm. Despre conversie-reconversie profesională şi nu numai
Evident, mi-am pus ȋntrebarea ce s-ar fi ȋntîmplat cu mine, cu cariera şi destinul meu dacă rămîneam inginer.

Adevarul.ro

image
Fiul unui miliardar recunoaște implicarea în moartea unei studente: „un accident sexual“
Fiul unui miliardar yemenit și-a recunoscut implicarea în moartea unei studente norvegiene găsite violate și strangulate în Mayfair, dar nu se va întoarce în Marea Britanie pentru a compărea în fața justiției.
image
Două familii de romi din Timișoara, urmărire cu mașinile la Strasbourg: cinci morți și patru răniți VIDEO
Tragedie în două familii cunoscute de romi din Timișoara: Cârpaci și Stancu. Cinci persoane au murit, alte patru au fost rănite în urma unui accident petrecut marți, 27 martie 2023, în centrul Strasbourgului. Protagoniștii au filmat totul cu telefonul mobil.
image
Austrieci acuzați de discriminarea românilor pe aeroportul din Viena
Pasagerii români ar avea parte de „umilință” pe aeroportul din Viena, pe motiv că țara noastră nu face parte din spațiul Schengen. Afirmația vine din partea europarlamentarului Nicu Ștefănuță, care împreună cu fostul Ministru de Interne, Vasile Blaga, a transmis o cerere directorului aeroportului.

HIstoria.ro

image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.
image
Basarabia în anul 1917. Atunci când Unirea nu se întrevedea
Colapsul economic cauzat de starea de război, criza alimentară care a debutat în toamna anului 1916 și tensiunea politică crescândă au creat o situație explozivă în Imperiul Rus, care a culminat cu răsturnarea autocrației țariste, în urma Revoluției ruse din februarie 1917.
image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.