Clicktivismul

Publicat în Dilema Veche nr. 503 din 3-9 octombrie 2013
Clicktivismul jpeg

Noile tehnologii de comunicare virtuală au schimbat profund faţa planetei. Relaţiile dintre oameni şi dintre instituţii s-a schimbat fundamental. Activismul a fost şi el afectat de această euforie a abordării tehnocratice a comunicării. Clicktivismul (termen introdus de jurnalistul Micah White în 2010, într-un articol din The Guardian) este astăzi la mare modă. Nu eşti activist cu adevărat dacă nu semnezi petiţii online, nu participi la discuţii pe grupuri online, create special, nu protestezi virtual faţă de tot felul de trăsnăi care se petrec la tot pasul în România sau în Europa ultimilor ani.

Astăzi, o nouă generaţie de activişti tineri, nu doar familiarizaţi, ci familiari şi titraţi în ale Internetului, îşi dedică energie şi creativitate pentru a face vizibile problemele care îi preocupă şi pentru a crea solidaritate în jurul lor, în spaţiul virtual. Activismul online românesc arată foarte bine online. Impactul offline al societăţii civile este, însă, în continuare redus. Semnarea de proteste sau petiţii online este deja ceva obişnuit – cea mai recentă pe care eu am semnat-o fiind o scrisoare deschisă către Antonescu, legată de afirmaţia lui că detestă feminismul, dar iubeşte şi stimează femeile.

Efectele benefice ale activismului online sînt evidente: şansa de a plasa şi de a avea acces la informaţie aproape instantaneu, în timp real; anonimitatea oferită de acest spaţiu virtual care creează un spaţiu sigur, în care indivizii se pot simţi eliberaţi de o serie de constrîngeri sociale şi fizice şi unde este încurajat un dialog deschis; facilitarea unui dialog transnaţional, care permite împărtăşirea de experienţe; transferul rapid de „bune practici“. Fără doar şi poate că, prin intermediul noilor mijloace de comunicare, a fost reinventat activismul social, s-au schimbat profund relaţiile tradiţionale dintre oameni, dintre autorităţile politice şi publicul larg, au fost rupte bariere naţionale de comunicare. Desigur că multe dintre evenimentele recente în carne şi oase care au schimbat lumea (alegerea lui Obama, mişcarea „Occupy Wall Street“, Piaţa Universităţii din ianuarie 2012 etc.) pot fi considerate urmarea unor solidarităţi sociale, iniţial virtuale, fără precedent. Multe vieţi şi destine au fost salvate prin mobilizarea online a cetăţenilor. Posibil ca anumite iniţiative legislative să fi fost stopate sau amînate datorită lobby-ului online al societăţii civile. Accesul nelimitat, tot mai răspîndit şi mai ieftin, la Internet, facilitează, cu siguranţă, accesul la democraţie şi îl împuterniceşte pe cetăţean mai mult ca oricînd în exprimarea părerilor şi sancţionarea deciziilor instituţiilor publice.

Mai este oare loc şi de altceva dincolo de entuziasm? Există doar avantaje legate de faptul de a fi nu doar consumatori de media, dar şi producători de media? Nu sînt de acord cu tehnofobia lui Virilio, care consideră că „netul oferă o viziune dialectică asupra realităţii“ (Paul Virilio, Polar Inertia, London, Sage Publications, 2000), dar sînt de acord cu alţii, care consideră că traficul intens pe Internet reprezintă un fel de cameră-ecou a activismului virtual şi mai puţin proteste în adevăratul sens al cuvîntului. Web-ul facilitează, în mod fundamental, dialogul între oameni deztrupaţi, care au aceeaşi părere, lăsîndu-le iluzia unei solidarităţi, impresia că fac parte dintr-o reţea mult mai amplă decît e cazul de cele mai multe ori.

Se poate, totuşi, ca rolul şi puterea mediei sociale să fie supraestimate, aceasta fiind considerată un instrument de macrosocializare cînd, de fapt, este un instrument de microsocializare? Este posibil ca activiştii online să aibă senzaţia că sînt mai mulţi decît sînt cu adevărat? Cît de implicaţi şi dedicaţi cauzei expuse online sînt follower-ii sau cei care dau like-uri? Este oare posibil ca Internetul să funcţioneze ca o lupă care dă activiştilor iluzia că sînt mai mulţi, mai uniţi, creînd, astfel, şi anumite frustrări prin comparaţie cu realitatea nevirtuală a eforturilor lor virtuale? Dînd doar click pe nişte link-uri faci activism?

Cyberactivismul ajută, cu siguranţă, schimbările, dar acoperirea, dimensiunile sau impactul acestei abordări tehnocratice ale activismului trebuie analizate cu realism. Coroborat cu un soi de activism de profesie, şi nu de vocaţie, această nouă competenţă a tînărului activist al zilelor noastre, dacă nu este dublată de o implicare întrupată în viaţa Cetăţii, poate deveni sterilă, neproductivă, iluzorie.

Desigur, este o pledoarie ce poate fi uşor intepretată ca fiind conservatoare şi prăfuită… a unui om reticient la schimbare. Sînt o activistă cu state vechi. Am existat în offline şi acum experimentez şi offline-ul civic. În cunoştinţă de cauză – subiectiv, desigur –, spun că este nevoie de echilibru. Cred în nevoia de activism în carne şi oase. Văd clicktivismul ca un instrument complementar excelent, adaptat vremurilor şi ritmurilor de azi, dar nu cred în puterea miraculoasă şi singulară a lui. Să nu uităm şi un alt aspect. Prăpastia digitală – în termeni de acces diferenţiat la aceste tehnologii (între regiuni şi ţări, în interiorul unor ţări, între zonele urbane şi rurale sau între indivizii aparţinînd unor grupuri sociale diferite, între tineri vs vîrstnici sau între români vs romi) este o realitate măsurabilă. Clicktiviştilor exclusivişti le-aş spune doar: cu un click nu se face primăvară. Clicktiviştilor moderaţi, cărora mă alătur, le doresc cît mai multe „cereri de prietenie“ offline! 

Laura Grünberg este sociolog la Universitatea Bucureşti, preşedinte al Societăţii de Analize Feministe AnA, autoare a volumului BiONGrafia. Istoria trăită a unui ONG de femei, Polirom, 2008.

Foto Lucian Muntean

Cumpărături la ușa ta, ajutor în lupta cu COVID 19, învățare online jpeg
Educația între două crize
Pandemia a fost, pentru sistemele de educație, un adevărat cataclism care a scos la iveală, fără cosmetizare, situația dramatică a educației.
E cool să postești jpeg
Starea firească a lucrurilor
Nu doar cei doi ani de pandemie au erodat relațiile de încredere, ci, mai nou, și războiul din Ucraina, dezbinarea ideologică împărțind lumea în două tabere.
p 10 Alexis de Tocqueville WC jpg
O necesară, dar dificilă „înrădăcinare“ democratică
Istoricismul democratic este unul dintre cei mai redutabili inamici interni ai democrației.
p 1 jpg
E normal să fim normali?
Tinerilor de azi trebuie să le spunem „Zîmbiți – mîine va fi mai rău!“.
Construction workers in Iran 04 jpg
Diviziunea anomică
Viața socială nu înseamnă doar armonie perfectă, iar rolul solidarității nu este de a suprima competiția, ci doar de a o modera.
p 12 sus jpg jpg
Normalitatea și tulburarea
Traumă este orice eveniment pe care eul nostru îl gestionează cu dificultate sau pe care pur și simplu nu îl poate gestiona.
p 13 sus jpg
Cine mai vrea să meargă la birou?
Pînă la începutul pandemiei, îmi petreceam cam trei ore pe zi făcînd naveta. Asta însemna cam 16 ore pe săptămînă, cît încă două zile de muncă.
646x404 jpg
Impactul pandemiei asupra educației
Închiderea școlilor și pandemia de COVID-19 au avut consecințe negative atît asupra progresului educațional al copiilor, cît și asupra sănătății emoționale a acestora și, mai mult, asupra siguranței lor online.
Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană jpeg
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană
Prima observaţie pe care aş face-o este că nu trebuie să căutăm noutatea cu orice preţ.
Sinuciderea celei de a treia Rome jpeg
Sinuciderea celei de-a treia Rome
În secolul al XVII-lea, în următoarele ocurenţe ale formulei „Moscova, a treia Romă”, sesizăm o inversare a raportului dintre Biserică și imperiu.
Kundera după Kundera  Tragedia Europei Centrale? jpeg
Kundera după Kundera. Tragedia Europei Centrale?
Cum ar suna azi, în Ungaria, acel strigăt din 1956? Vă puteţi închipui?
Europa politică vs Europa geopolitică jpeg
Europa politică vs Europa geopolitică
Încercarea Europei Centrale de a-și găsi o identitate politică undeva între Germania şi Rusia a fost şi continuă să fie sortită eşecului.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cum e azi, cum era odată
Regresul nu poate exista decît în condițiile în care credem că există și progres.
Există regres în istorie? jpeg
Există regres în istorie?
Nimeni nu ne poate garanta că mîine va fi mai bun decît azi sau decît ieri.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.