Cititorii de pe Facebook au cuvîntul despre... Facebook

Pagina de Facebook a Dilemei vechi are peste 6500 de fani, şi tot creşte, ceea ce înseamnă mai mult decît ziare şi site-uri de ştiri cu audienţă mai mare şi cu mai multă vechime acolo. Această comunitate din jurul revistei citeşte articolele, reacţionează la ele, reacţionează la reacţii, se dezvoltă natural şi separat atît de comunitatea cititorilor în print, cît şi de comunitatea celor care ne citesc pe site, dar nu prin Facebook. Încercăm azi un experiment, să aducem comunitatea de pe Facebook în revista propriu-zisă, şi ce temă mai bună decît cea despre viaţa privată pe Internet? Le-am adresat deci dilematicilor de pe Facebook cîteva întrebări, iar mai jos am făcut o selecţie a răspunsurilor.

1) Cînd aţi intrat pe Facebook aţi citit atent detaliile legate de datele  personale şi expunerea lor?

2) Vi se par relevante îngrijorările unora legate de acest subiect?

Adina Goriţă

1) Da, şi verific periodic setările privind datele personale. 2) Relevante sînt oricînd – dar în ultima vreme grija este justificată, pentru că FB a schimbat aceste setări în mod iresponsabil. Pînă la urmă însă tot de noi depinde: să ne informăm, să înţelegem exact ce avantaje şi dezavantaje avem într-o astfel de interacţiune, ce ne dorim de la ea, iar apoi să verificăm că „dăm din casă“ numai atît cît ne dorim.

Deanna St

Cine vrea viaţă „privată“ nu are ce căuta pe Internet ca membru al nici unui site/blog. Vrei privat? Foloseşte e-mail-ul personal sau telefonul.

Vrei foarte privat? Foloseşte serviciul poştal şi scrisoarea clasică.

Vrei să rămîi anonim? Nu scrie nimic, doar navighează şi citeşte.

Claudia Postelnicescu

1) Da, le-am citit şi îmi schimb frecvent setările în funcţie de ceea ce postez pe Facebook. De exemplu, nu dau acces „everyone“, atunci cînd consider că nu este cazul şi, viceversa, cînd vreau să promovez un eveniment apelez din nou la setări… Deci, în funcţie de context. 2) Facebook a schimbat recent regulile şi se pare că nu joacă fair; din această cauză, fenomenul Facebook generează alte fenomene, unele nu dintre cele dorite (accesul neîngrădit al molestatorilor de copii, violatorilor, criminalilor la informaţii expuse pe Facebook fără discernămînt; folosirea informaţiilor personale de către firme de recrutare şi angajatori; transformarea informaţiilor de pe Facebook în probe incriminatoare în procese de divorţ şi de custodie; compromiterea unor vieţi/cariere prin accesul spre contul tău a unor aplicaţii care au dreptul să-ţi modifice profilul, etc. Pe scurt, e nevoie de o dezbatere serioasă.

Cristina Ionescu

Eu le-am citit la vreun an, poate chiar doi, după ce mi-am creat contul. Le-am citit de curiozitate, pentru că mi-e foarte clar la ce mă expun de fiecare dată cînd „pun piciorul“ în orice pagină de socializare sau chiar de Internet.

Radu Ghelmez

Da, împărtăşesc îngrijorarea privind nu atît securitatea, cît confidenţialitatea informaţiilor de pe Facebook, dar asta e, de fapt, continuarea în virtual a unor isterii mai vechi. Nici înainte de Facebook nu mă simţeam foarte confortabil cînd prietenii mei se întîlneau cu colegii de muncă, cînd colegii de facultate se întîlneau cu părinţii mei şi tot aşa. Riscul unor scurgeri de informaţie cu efecte ruşinoase m-a făcut totdeauna să încerc să împiedic tangenţa cîtorva sfere sociale distincte: părinţi-rude, colegi de servici, prieteni de pahar. Facebook nu face decît să crească oarecum riscul ca oamenii care cred că ştiu cum eşti să afle mai mult decît ai vrea despre tine, dar există două soluţii mari care, utilizate în conjuncţie, rezolvă această problemă. Prima este o soluţie corectivă şi constă în a fi atent la ceea ce se publică şi a interveni cînd ceva nu îţi convine. De exemplu, să ştergi pozele în care eşti „tăguit“ cu bikini pe post de pălărie sau dormind sub masă. A doua este o soluţie preventivă şi constă în a evita să faci lucruri pe care nu eşti în stare să ţi le asumi. E mai greu în studenţie, dar cum treci de perioada aia confuză, ar trebui să începi să poţi.


Sînt momente în care vă pare rău că aţi intrat pe Facebook? Cînd? De ce?

Claudia Postelnicescu

Nu îmi pare rău. Facebook este, pentru mine, un cinema privat :), un amuzament al dimineţilor, o posibilitate – unică! – de a mă reconecta cu vechi prieteni împrăştiaţi în toate colţurile lumii, de a accesa cu uşurinţă oameni pe care îi admir, elite din varii domenii (scriitori, artişti, chiar politicieni – deşi România nu prea are elită aici... :) Facebook este singura platformă care, de altfel, a permis democratizarea elitelor, aducîndu-le aproape de oamenii obişnuiţi. Pînă la Facebook, acest lucru nu era posibil decît prin circumstanţe personale.

Radu Ghelmez

Ete, da! Ce întrebare! Da’ că ţi-ai luat mobil îţi pare rău? Sigur, uneori te enervezi cînd sună şeful nepotrivit în momentul nepotrivit, dar aşa, per ansamblu, ţi-a părut rău vreodată că ţi-ai luat mobil? Facebook face parte din timpul şi din lumea noastră, nu poate să îţi pară rău că există decît aşa, filozofînd à la Pleşu, şi, odată ce există, evident că trebuie să fii acolo cu toată lumea, nu?


Cîţi prieteni poate avea un om?

Ioana Ramona Rusu

Legat de „prieteniile“ de pe Facebook, ele rămîn superficiale, pînă în momentul în care acestea se materializează în viaţa de zi cu zi. Şi vă spun, pot fi teribil de frumoase, unele!:)

Cornelia Macsiniuc

În viaţa reală, depinde de structura fiecăruia – nu se poate stabili o limită sau o cifră medie. Pe FB, the sky’s the limit. Internetul a lărgit foarte mult (diluînd, bineînţeles) sensul cuvîntului „prieten“. Poţi fi Facebook friends cu cineva pe care îl cunoşti şi în viaţa reală, dar cu care nici măcar nu te saluţi... Iar pentru unii, numărul de FB friends pare să confere „status“. Un articol interesant pe această temă, aici.

Claudia Postelnicescu

Puţini. Aceia nu sînt neapărat pe Facebook.

Nona Şerbănescu

Nu există reguli generale cu privire la cîţi prieteni apropiaţi sau îndepărtaţi avem, şi fiecare îşi creează propriile reguli cu privire la Facebook; chiar ieri mă chestiona cineva cu privire la cei 800 de oameni din lista mea. I-am răspuns, pe mai mult de 600 îi cunosc personal, cu aproximativ 300 dintre ei interacţionez sau am interacţionat direct în viaţa reală, cu pînă la 50 dintre ei interacţionez cu o frecvenţă mare. Pe lîngă aceşti să zicem 600, cam 150 sînt doar cunoscuţi ai cunoscuţilor, iar vreo 50 sînt total necunoscuţi (adică nu am reuşit să îmi dau seama de unde i-aş putea şti) şi probabil o să îi şterg la un moment dat. Facebook mă ajută să cunosc oameni noi foarte frumoşi şi să ţin legătura cu cei cu care altfel nu aş vorbi cu anii.

Carol Varga

Am văzut o caricatură. Reprezenta un preot, în cimitir, în faţa unei gropi deschise în care se vedea un coşciug. În afară de preot nu mai era nimeni pe-acolo. În bula de text se puteau citi următoarele: „Şi a avut o mulţime de prieteni... Pe Facebook“.

Corina Grigorof

Atîta timp cît nu există Dislike button, toţi de pe Facebook nu pot fi decît „friends“. Pe cei enervanţi îi „unfriend“ imediat doar cu un „click“, scap de ei instantaneu. Atmosfera pe Facebook e de un roz artificial, aş zice.

Se vede că întrebările astea sînt făcute de cineva enervat de Facebook?  Atunci spuneţi-ne la liber trei lucruri indiscutabil bune despre Facebook.

Mela Mihaela

1) E bun cînd vrei să organizezi o întîlnire de 20 de ani de la terminarea liceului. :) Mai ţineţi minte anunţurile din România Liberă de pe vremuri? „Promoţia 19... anunţă întîlnirea... bla-bla...“, ei bine, FB-ul ăsta e un fel de „mică publicitate’“. 2) E un fel de mare Jurnal, cu milioane de notiţe, dacă-ţi place genul e perfect. 3)...de completat;)

Alexandra Noemi-Oana Niţoiu

1) Poţi să te lauzi cu ce copii frumoşi ai şi ce ţări ai mai vizitat fără să-ţi spună cineva că te dai mare... Doar toţi o facem atunci cînd postăm poze! :) 2) Afli ultimele ştiri de bun simţ şi scapi de chinul de-a trebui să treci prin toate violurile, crimele şi porcăriile pe care le dau canalele româneşti de ştiri pînă să ajungă la ceva interesant. 3) Facebook e foarte bun în cazuri de urgenţe de genul „am pierdut un căţel“, „donaţi sînge pentru...“ etc. Postezi şi văd o grămadă de oameni, dacă ai trimite un e-mail mulţi nu l-ar deschide doar văzînd subiectul, însă aşa...

Elena Teodora

1) Afli despre zilele de naştere ale prietenilor, pe care de obicei nu le ţii minte, te conformezi şi eviţi supărări. :) 2) Chiar dacă nu ţii legătura constant cu prietenii tăi, ştii că îi poţi oricînd aborda pe Facebook, printr-un mesaj sau pe chat, dacă sînt online. 3) E prin definiţie o chestie informală – chiar dacă uneori poate fi şi oficială, şi comunicarea devine uşoară şi eficientă. De exemplu, cînd cineva e indecis dacă să-şi facă un cont pe Facebook, aruncă o întrebare şi primeşte o groază de răspunsuri.

Ioana Maria Rusu

1) Dilema e pe Fbk. :) 2) Un fel de ziar cu noutăţi, găsit dimineaţa pe preş. 3) Multă pierdere de timp... care poate fi cîteodată şi bună.

Monica Neaţu

Un bun instrument de publicitate culturală. Oferă vizibilitate şi permite specialiştilor din domenii de nişă să comunice între ei, să îşi împărtăşească ideile, articolele, cărţile. Aflu rapid ce idei fantastice, penibile sau stupide mai au contemporanii mei, şi, credeţi-mă, FB face uneori cît un tratat de antropologie urbană şi de istorie a mentalităţilor. 

Legendă:  :) – zîmbet; :P – scoate limba; :D – rînjet  .