Cîteva ipostaze ale solidarității

Publicat în Dilema Veche nr. 940 din 14 – 20 aprilie 2022
Cîteva ipostaze ale solidarității jpeg

În zilele astea, cuvîntul „solidaritate” se asociază automat cu Ucraina, cu refugiații de acolo. Într‑adevăr, a fost impresionantă promptitudinea și vigoarea cu care societatea civilă a reacționat la drama șuvoiului de femei fugite din calea războiului cu copii de mînă. Și n-a fost doar o reacție emoțională, de moment; la mai mult de o lună de la începutul agresiunii ruse, românii s-au organizat și acordă un sprijin substanțial refugiaților ucraineni.

Dacă simțiți nevoia de energie pozitivă, recomand o vizită în grupul de Facebook UNIȚI PENTRU UCRAINA – Об’εднанi за Украiну – United for Ukraine, care are peste un sfert de milion de membri: apar anunțuri dintre cele mai diverse, de la solicitări sau oferte de locuință, locuri de muncă, donații de tot felul, transport... Ei bine, e spectaculos de văzut cum, în cel mult o oră, fiecare solicitare își găsește cel puțin o rezolvare. (Nu pot să nu menționez numele europarlamentarului Vlad Gheorghe, inițiatorul și organizatorul grupului.)

Riguros vorbind, reacția românilor față de suferința refugiaților ucraineni nu se înscrie în definiția solidarității. De la Durkheim încoace, solidaritatea – fie ea mecanică sau organică – se manifestă între membrii aceluiași grup. Avem de-a face, mai degrabă, cu manifestări de empatie, de altruism. Pe de altă parte, putem explica reacția fată de suferințele vecinilor noștri (și) prin teama că și noi am putea deveni victimele unei agresiuni similare. În memoria colectivă se păstrează imaginea „soldatului sovietic eliberator” transmisă de părinții și bunicii noștri. Așadar, identificarea cu victimele actualului război e extrem de ușoară – femeile acelea care trec granița cu copii de mînă sînt ușor de confundat cu surorile și soțiile noastre –, ceea ce nu se poate spune despre refugiații sirieni veniți în anii trecuți. (Oricum, comparația cu reacția față de alte fluxuri de migranți nu poate merge prea departe, date fiind dimensiunile atît de diferite ale impactului celor două fenomene în România.)

În fața unei asemenea risipe de solidaritate, nu putem să nu ne întrebăm de unde a apărut ea, la un popor care ar putea fi mai degrabă caracterizat drept individualist: la noi, ajutoarele sociale sînt percepute drept un îndemn la lene, voluntariatul e un obicei exotic, implicarea în viața comunității e socotită din start drept zadarnică, îmbulzelile pentru o drujbă „la ofertă” au proporții epice. Ca să înțelegem, propun un excurs în istoria mai mult sau mai puțin recentă.

4 martie 1977, cutremur de 7,2 grade. În cîteva minute, mii de oameni au fost îngropați sub dărîmături, zeci de mii au rămas fără locuință. Pe măsură ce s-a răspîndit (din om în om, radioul și televiziunea au fost mute cîteva ore bune) știrea despre locurile dezastrelor, cohorte de oameni s-au adunat în zonele calamitate pentru a-i salva pe cei blocați sub dărîmături. Și au muncit toată noaptea și în zilele următoare, fără să-i organizeze nimeni. Au urmat valuri de gesturi prin care oameni simpli făceau ce puteau ca să-i ajute pe „sinistrați” (ăsta era cuvîntul folosit): de la primirea în locuințele proprii pînă la ajutor pentru repararea caselor și donații în bani.

În sine, asemenea manifestări de solidaritate ne-ar putea părea banale. Dar în contextul totalei absențe a unor forme de structurare a societății civile și al unui sistem în care orice inițiativă „fără voie” era din start subversivă, această explozie de solidaritate spontană a fost semnificativă. Ca prin minune, cîteva zile după cutremur, Radio Europa Liberă nu numai că nu a mai fost bruiat, dar a și putut fi apelat telefonic din țară – cu justificarea transmiterii de informații despre persoane care ar fi putut fi victime ale seismului (un fel de „marked safe” avant la lettre). Aș zice că românii au folosit solidaritatea ca pe o formă de manifestare a libertății interzise. Poate că nu e întîmplător că importante disidențe față de regimul comunist au apărut în preajma anului 1977: Paul Goma, Vasile Paraschiv.

Un alt episod, mai recent. Martie 2020. Lockdown în toată Europa și o angoasă generalizată. În țările occidentale se moare pe capete. O parte din conaționalii plecați la muncă în străinătate se află în situații incerte: fie că nu aveau un loc de muncă legal, fie că cel pe care îl aveau a dispărut. De departe, situația din România pare mult mai bună (și așa a fost, pe parcursul primului val), îmbolnăvirile se numără cu zecile, nu cu miile, decesele sînt încă rare. În condițiile astea, mulți români aflați în străinătate au decis să se întoarcă. S-au suit în mașini și, înainte să se închidă granițele, au pornit spre Est, spre acasă. Au fost cozi de zeci de kilometri la granițele țării. Numai că aici i-a așteptat, din partea unei bune părți a societății, o reacție gregară de respingere: Ce căutați aici, să ne aduceți boala? (Ca și cum nu de aici erau ei.) Voi sînteți vinovați de răspîndirea virusului ucigaș. (Veșnica nevoie de țapi ispășitori.) Nu, se pare că gena solidarității nu e prea clar înscrisă în ADN-ul poporului nostru. Sau, dacă e, e dotată cu abilitatea de a se ascunde foarte eficient.

Tot în 2020 a venit cel mai de preț (pentru mine) exemplu de solidaritate. Este legat de sociologul și profesorul Vintilă Mihăilescu, cel care ne-a bucurat ani la rînd cu „Socio-hai-hui“, rubrica sa din Dilema veche. În 2019 se aflase că, suferind de o boală cruntă, avea nevoie urgentă de o operație în străinătate. Trebuia adunată o sumă imensă (parcă 300.000 de euro). Era nevoie ca oamenii să se solidarizeze cu mai mult decît un „like” sau o semnătură pe o petiție care cere o demisie – astea știam că sînt ușor de realizat. Ei bine, miracolul s-a produs. Într-un timp foarte scurt, au fost peste 5.000 de oameni care au donat bani. Și nu era vorba „decît” de un universitar, nu o vedetă de televiziune sau vreun fotbalist celebru. Operația a fost efectuată, Vintilă a mai primit un an de viață alături de cei dragi; noi am primit în dar cartea minunată pe care a scris-o în acel răgaz – În căutarea corpului regăsit. O ego-analiză a spitalului. Marele dar pe care l-am primit noi toți atunci – în același martie 2020 – a fost dovada că încă mai avem resurse de solidaritate, că ne putem strînge împreună și din iubire, nu doar din ură. E bine că știm asta.

Mircea Kivu este sociolog.

Foto: adevarul.ro

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Concept teroristi musulmani siluete talibani FOTO Shutterstock
Iranul l-a amenințat pe Trump cu atacuri teroriste de răzbunare, comise de celule adormite pe teritoriul SUA, cu doar câteva zile înainte să fie atacat
Iranul a transmis un comunicat președintelui Donald Trump, cu câteva zile înainte de atacurile aeriene asupra facilităților nucleare iraniene, avertizând că va activa celule teroriste adormite în interiorul Statelor Unite în cazul unui atac împotriva sa, au declarat mai multe surse.
evaluare nationala 2024 olt   foto alina mitran (1) jpg
Evaluare Națională 2025. Subiectele la Română. Timpul alocat probei, marea provocare
Elevii care vor merge din toamnă la liceu susțin astăzi prima probă a Evaluării Naționale, cea la Limba și literatura română. Timpul alocat probei este de două ore, ceea ce îi va pune pe elevi la mare încercare.
Calcule, impozite, taxe, avere FOTO shutterstock
Firmele care au avut pierdere mare în trecut vor trebui să plătească cel puțin 30% din profit în 2025
Se apropie termenul limită pentru declarația anuală de impozit pe profit în cazul multor contribuabili, respectiv 25 iunie. Există o modificare fiscală (introdusă prin OUG 115/2023) care este trecută cu vederea de multă lume, ori nu este citită cu atenție.
padure tropicala jpg
Singurul animal din lume care se ghidează după stele! Acum 8 ani a fost la un pas să dispară de pe fața pământului
În lumea fascinantă a migrațiilor animale, există o excepție uimitoare: molia Agrotis infusa, singura nevertebrată cunoscută care se ghidează după stele în drumul său anual.
Şofer carbonizat în Ialomiţa în urma unui accident rutier Foto News ro jpg
Un bărbat a murit carbonizat în urma unui accident între un TIR şi un autoturism, pe DN2, în Ialomița
Un bărbat a murit carbonizat, iar altul a fost rănit în urma unui accident soldat cu incendiu, produs luni dimineaţă, pe DN2, în județul Ialomița, în care au fost implicate un TIR şi un autoturism.
lego 2714098 1280 jpg
S-a aflat! Acesta e orașul în care toți vor să trăiască în 2025: Viena a fost detronată!
Surpriză în topul celor mai locuibile orașe din lume în 2025! După trei ani la rând în fruntea clasamentului realizat de Economist Intelligence Unit (EIU), Viena, capitala Austriei, a fost detronată. Cine i-a luat locul?
Autocar răsturnat Foto ISU Călărași jpg
Starea copiilor răniți care se aflau în autocarul răsturnat pe A2. Un băiat de 9 ani este în continuare în stare foarte gravă
Un adult a murit și mai mulți copii au fost răniți duminică seară pe Autostrada A2, în zona localității Nicolae Bălcescu din județul Călărași, după ce un autocar cu 28 de persoane s-a răsturnat în șanț.
mihai petre elwira colaj instagram jpg
Care este desertul delicios cu care l-a cucerit soția poloneză pe Mihai Petre?! „E foarte bună”
Elwira și Mihai Petre formează unul dintre cele mai sudate și mai îndrăgite cupluri din showbizul românesc. Dacă Mihai Petre este as la dans, soția lui Elwira e as în bucătărie. Juratul de la „Te cunosc de undeva” ne-a dezvăluit că cu ce rețete poloneze l-a cucerit consoarta sa. Care este desertul d
ALRichter image credit c Jessy Lee webp
Super-recital de canto la Wigmore Hall din Londra
Renumita sală, care anul viitor va împlini 125 de ani de existență, a găzduit recent un program de lieduri de Felix Mendelssohn și Franz Liszt, susținut de mezzosoprana germană Anna Lucia Richter și tenorul britanic-scoțian Nicky Spence.