Cît trebuie să hrănim Leviathanul

Publicat în Dilema Veche nr. 490 din 4-10 iulie 2013
Cît trebuie să hrănim Leviathanul jpeg

- sau de ce evaziunea fiscală nu este atît de imorală pe cît pare -

De la Thomas Hobbes încoace, metafora statului ca Leviathan nu şi-a pierdut deloc din popularitate. Ba mai mult, începînd cu criza care a debutat în 2008, ea a devenit – cel puţin pentru cei care se declară a fi liberali ori libertarieni – din ce în ce mai relevantă: aflat într-o stare avansată de obezitate după ani de huzur şi de bani aruncaţi pe proiecte inutile sau jonglerii fiscale, Leviathanul modern are nevoie de o nouă infuzie de capital. Tocmai de aceea, faptul că, în ultimul timp, citim tot mai des atît despre ofensiva împotriva „paradisurilor fiscale“ de tipul Ciprului ori Elveţiei, cît şi despre giumbuşlucuri de dosit bani marca Uli HoeneB, nu mă surprinde deloc. Ba chiar din contră: cum ar spune un cantautor român, „e foame de bani, băieţi!“ Iar cînd statului îi e foame, caută bani oriunde: în băncile elveţiene, în piatră seacă sau chiar în miez de nucă.

Înainte să trecem la lucruri mai serioase, să ne descreţim (cel puţin aparent) frunţile. În luna noiembrie a anului trecut, poliţiştii clujeni au reuşit să prindă un infractor deosebit de periculos: un cetăţean, evazionist fiscal, care comercializa – fără nici un fel de autorizaţie şi, evident, fără a plăti vreun fel de taxă autorităţilor locale – miez de nucă. Flagelul evazioniştilor traficanţi de miez de nucă nu a fost însă oprit, deoarece, la doar patru luni distanţă, cei de la DIICOT au destructurat o adevărată caracatiţă mafiotă de traficanţi, cu epicentrul la Buzău şi ale cărei tentacule se întindeau pînă în Botoşani ori Ilfov. Dacă aceste două poveşti v-au amuzat, să ştiţi că ele au şi o povaţă tristă: statul român i-a privat pe mulţi consumatori de miez de nucă stabilind un preţ mult mai mic decît cel al pieţei. Dar la partea aceasta voi reveni în curînd.

Frédéric Bastiat ne îndemna, în 1850, să ne gîndim la următoarea situaţie: fiul proprietarului unui magazin îi sparge acestuia un geam. Nervos, el e consolat – deoarece, nu-i aşa, va trebui să-şi repare geamul şi, drept consecinţă, va stimula economia prin angajarea unui geamgiu care să repare stricăciunile. Dar aceasta este, după cum spune şi Bastiat, doar ceea ce se vede. Partea nevăzută este aceea că, în lipsa unui asemenea eveniment, proprietarul ar fi putut să întreprindă mai multe acţiuni: să-şi cumpere o pereche de pantofi sau, de ce nu, să-i cumpere o îngheţată fiului său care, într-un asemenea scenariu, ar fi meritat să fie premiat astfel pentru cuminţenie.

Modul în care tratăm problema evaziunii fiscale e similar cu cazul anterior. La suprafaţă, vedem doar faptul că statul pierde nişte bani din care, să zicem, ar putea finanţa noi investiţii în educaţie ori sănătate, fapt pentru care îi vom blama, astfel, pe evazionişti, ca fiind nişte persoane imorale. Ceva nu se vede, totuşi. Să luăm România drept exemplu. Evaziunea fiscală nu este nimic altceva decît un fenomen natural, corelat cu creşterile nivelului de fiscalitate, iar evazioniştii, departe de a fi nişte persoane imorale, acţionează pe cît se poate de raţional pe piaţă. Cresc accizele la ţigări? A doua zi, au şi apărut nişte antreprenori care fac naveta în Moldova ori Serbia. Majorează statul TVA-ul de la 19% la 24%? Patronatele din industria alimentară semnalează imediat că evaziunea fiscală în domeniul panificaţiei a sărit la 60%, deşi media pe ţară e undeva la 30%. Cel puţin pentru consumatori, fie că vorbim despre ţigări, fie că ne referim la covrigi, evaziunea fiscală are, de multe ori, un efect pozitiv: ei au parte de produse la preţuri sensibil mai mici. La rîndul lor, evazioniştii nu vor rămîne cu banii la ciorap ori într-un cont elveţian, ci îi vor repune în circulaţie: fie cumpărîndu-şi maşini şi case la care plătesc TVA, fie deschizîndu-şi afaceri legale. Aşadar, banii curg şi nu rămîn blocaţi în proiecte inutile administrate de către stat, precum Autostrada Transilvania – o risipă de 1,4 miliarde de euro pentru 50 de km de şosea între două localităţi obscure. Adăugaţi la acest peisaj o taxare medie a muncii mai mare în România decît în Suedia (la fiecare leu pe care îl produceţi, îi daţi statului cam 41 de bani) şi o birocraţie demnă de romanele lui Kafka, şi veţi înţelege de ce evaziunea fiscală devine un tip de nesupunere civică întemeiat moral.

Argumentele anterioare trebuie citite şi într-o cheie liberală, care presupune un stat minimal şi respect pentru proprietatea privată a individului, coroborate cu un nivel cît mai mic de taxare, pentru, spre exemplu, securitate. Alte servicii sociale pot fi, însă, externalizate către piaţă. Şi dacă nu mă credeţi, uitaţi-vă mai atent la ce se întîmplă în domeniul sănătăţii, unde sistemul de stat, cu contribuţiile la sănătate şi peşcheşurile de rigoare, devine aproape la fel de scump ca cel privat. Carevasăzică, e clar că există ceva putred în România: piaţa se mişcă, iar statul, mult prea obez, nu poate să o prindă din urmă şi încearcă să-i mai pună piedici.

Radu Uszkai este doctorand la Facultatea de Filozofie, Universitatea Bucureşti, şi cercetător în filozofie morală şi politică, în cadrul Centrului de Cercetare în Etică Aplicată (www.ccea.ro). Publică articole în Academia Caţavencu.

Foto: L. Muntean

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.