Cine mai are nevoie de Studioul Sahia

Publicat în Dilema Veche nr. 188 din 13 Sep 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Studioul "Sahia", înfiinţat în anii ’50, avea, iniţial, drept scop principal producerea Jurnalului de actualităţi: cea mai importantă sursă de memorie vizuală a evenimentelor epocii, într-o perioadă în care, în România, televiziunea nu avea încă mare lucru de spus. Jurnalul se difuza în completarea filmelor artistice la cinematograf, aşa cum s-a întîmplat, în toată epoca ceauşistă, şi cu celelalte documentare. Sigur, că, în vremea respectivă, scopul informativ coincidea, în mare măsură, cu cel de propagandă: evenimentele epocii erau politizate. "Odată ce Dej sau Ceauşescu se vedea în fiecare săptămînă, de ce să nu-i mai lăsăm (pe angajaţii de la "Sahia" - n.r.) să facă şi altceva..", sintetizează Doru Segal, unul dintre cei mai vechi, dar şi mai talentaţi operatori ai studioului, raţiunea acestuia de funcţionare. "Odată ce secţia de protocol funcţiona, şi marile filme politice mergeau înainte, reflectînd congresele şi manifestările de 23 august, restul puteam Ťzburda» oarecum în voie. Am avut noroc de un director, Aristid Moldovan, şi de un secretar de partid, Virgil Calotescu, care gîndeau aşa: ei făceau politica şi noi puteam avea o viaţă mai bună", continuă dl Segal. "A avea o viaţă mai bună" nu însemna, nicidecum, să nu te supui cenzurii, ci să fii liber să evadezi în alte genuri de documentare decît cele politice: "Mulţi regizori buni, care visau să facă filme sociale, s-au refugiat în cele de artă sau de istorie. Noi am făcut filme despre copii". "Noi" o include şi pe soţia sa, Paula Segal, regizoare, tot la "Sahia", alături de care dl Segal a format una din echipele celebre ale studioului. Nici filmele despre copii nu te scuteau de cenzură: de pildă, în primul film al lui Doru Segal, Marile emoţii mici, despre o grădiniţă, cenzura i-a reproşat că unei fetiţe de 4 ani i se văd chiloţii. Acest tip de necazuri se înscriu însă în categoria celor minore. Existau situaţii în care filmele erau chiar oprite: aşa s-a întîmplat cu un film al lui Mirel Ilieşiu, unul dintre cei mai buni regizori de film documentar, cîştigător al unei Palme D’Or pentru Cîntecele Renaşterii; un alt film al său, unde exista o scenă în care membrii corului Madrigal se tăvăleau în noroi, îmbrăcaţi în pînză de sac, la Vulcanii noroioşi, drept ilustrare a unui cîntec ritual care chema ploaia, a fost interzis, ba chiar i s-au imputat costurile. Dumitru Popescu, zis Dumnezeu, i-a reproşat că nu este un film românesc, ci unul "biblic". "În contextul de atunci, mulţi regizori şi-au găsit domenii de evadare, renunţînd la oglindirea vieţii sociale propriu-zise. Au mai fost regizori care au încercat - Alexandru Boiangiu, Florica Holban, Felicia Cernăianu. Exista şi secţiunea ŤLetopiseţ», care filma diverse lucruri din realitate, dar în special şedinţe, nici aici nu aveai voie orice", îşi amintesc Paula şi Doru Segal. De pildă, Sergiu Huzum şi Paul Constantinescu, trimişi să facă un film despre minerii din Hunedoara, au descoperit un cartier, Catanga, în care muncitorii trăiau în condiţii îngrozitoare. Evident că filmul a fost interzis. Laurenţiu Damian, regizor, profesor la Universitatea de Teatru şi Film şi director al Editurii Video, îşi aminteşte cum generaţia din care el face parte, sosită la "Sahia" în 1980, a încercat să facă filme mai implicate, într-o formulă nouă: "Aveam elemente de realitate, dar mijloacele cinematografice erau elaborate ca într-o structură de lungmetraj. Am anticipat, în 1980, fără să avem informaţii, docudrama. Ne interesa ca interviul să fie adevărat, subiectul - social, dar mijloacele cinematografice - ca într-o structură de lungmetraj. Campionul era Ovidiu Bose Paştina". Astfel s-a conturat o întreagă generaţie, din care, pe lîngă Ovidiu Bose Paştina, Laurenţiu Damian însuşi, fac parte Adrian Sîrbu, Teresa Barta, Copel Moscu, Sabina Pop... Era vorba de "producţii protestatare pentru perioada aceea, adevărate, sincere", care - continuă Laurenţiu Damian - "i-au trezit" şi pe o parte din maeştrii documentarului, care au făcut o serie de filme în acelaşi spirit: "A început odiseea unei experienţe irepetabile, în care oamenii maturi, marii artişti ai studioului, Mirel Ilieşiu, Slavomir Popovici, Titus Mezaroş, Paula şi Doru Segal, Florica şi Paul Holban, Alexandru Boiangiu se uitau la noi cu un aer de bucurie şi curiozitate". Concluzia lui Laurenţiu Damian despre generaţia lui nu este, în final, una foarte optimistă: "rămîne o generaţie frumoasă, exuberantă, dar care nu a făcut mai mult de 3-4 filme în 10 ani". A trecut şi generaţia marilor maeştri, a trecut şi generaţia optzeciştilor novatori. După Revoluţie, Studioul "Sahia" a mai supravieţuit un timp, în cele două sedii ale sale (cel din Calderon şi din Aviatorilor) şi s-au mai produs filme. În momentul de faţă, sediul din Calderon este închiriat Universităţii Media şi Colegiului Pro, iar cel din Aviatorilor încă mai funcţionează, sub forma unui studio de producţie. Din dialogul cu actualul său director, Marius Iuraşcu, absolvent de regie de film TV şi membru PD, aflăm că interesele autorităţilor se îndreaptă, în momentul de faţă, mai curînd asupra sediilor şi terenurilor studioului, decît asupra obiectului său de activitate. Marius Iuraşcu consideră că ar putea face studioul să renască, ca producător de filmuleţe pentru televiziune pe suport video: "În doi ani am făcut 12 filme, mai sîntem în producţie cu încă vreo două, şi am virat spre televiziune, unde am început emisiuni. Sînt foarte mîndru că, pentru prima dată în existenţa lui, ŤSahia» a făcut şi un film de ficţiune: un mediumetraj, de 29 de minute, coproducţie cu Moldova film. Se numeşte PamPararam şi e o comedie. Bugetul lui a fost de 15.000 de euro, cam 2% din cît costă în general un asemenea film. De ce? Pentru că, de pildă, dacă vedeţi personajul Naşu mare din film, mă veţi vedea pe mine... Pentru personajul Banderas, e angajatul nostru, Banderas. Evident, nu am luat nici un ban pentru asta... Celelalte au fost filmuleţe documentare. De pildă, s-au împlinit 30 de ani de la cutremurul din ’77: am făcut 3 filmuleţe pe această temă. Acum se lucrează la un film despre ultimul ţar rus, am realizat un film cu ultimele 5 minute ale lui Toma Caragiu. Pe toate le-am lucrat cu angajaţii noştri. Am încercat să transform ŤSahia» într-o mare familie, să-i ajut pe toţi, inclusiv în probleme financiare. În momentul acesta avem 34 de angajaţi. Transmitem, zilnic, o emisiune sportivă pentru Boom TV şi mă pregătesc să semnez cu TVR un contract pentru două producţii: Tip-top Minitop şi o emisiune socială despre copiii rămaşi în România, cu părinţii plecaţi la muncă în străinătate, precum şi un alt contract cu B1 TV pentru o emisiune ce va trata indiferenţa autorităţilor faţă de cetăţean. Toate acestea vor creşte bugetul studioului cu peste 30.000 de euro lunar. Filmul documentar trebuie să beneficieze de o finanţare. Am încercat pe la toate ministerele şi mi-au închis uşile. Problema e că, eu fiind membru PD, mă asimilează mai curînd cu apartenenţa mea politică decît cu studioul. În viitor? Mă aştept să mă mute cît mai repede de aici, pentru că sînt pe ultima sută de metri, şi ei trebuie să privatizeze cît mai au de privatizat. Iar ŤSahia film» stă pe nişte terenuri interesante, pe nişte clădiri interesante. Credeţi că interesează pe cineva actul artistic în sine? Se va privatiza, cu obligaţia celui care cumpără acţiunile de a păstra 5 ani profilul societăţii. Dacă cineva îşi doreşte ca ŤSahia» să moară, îşi doreşte datorită valorii sale imobiliare". Doru Segal consideră că studioul şi-ar mai putea găsi rostul dacă filmele produse acolo ar mai fi difuzate ca pe vremuri, în completarea celor din cinematografe, lucru care se mai întîmplă şi în alte părţi ale lumii. Altfel, majoritatea interlocutorilor mei sînt cu totul de acord, viitorul este al caselor de producţie independente şi al difuzării pe posturile de televiziune. Studioul "Sahia" rămîne o şcoală de film, nu doar documentar, şi o nostalgie a unei instituţii mai libere într-o epocă totalitară.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.
Agnès Varda (Guadalajara) 18 cropped jpg
Cum tratăm mitocanii
Într-o lume a asertivității, a agresiunii și-a violenței, tandrețea și compasiunea și-au pierdut întrucîtva din valoare.
p 11 jpg
Zigzag despre bun-simț
Deformația profesională mă face să fiu un observator sensibil la manifestările bunului-simț sau ale absenței acestuia.
p 12 jpg
p 13 sus jpg
Bunul-simț al bunelor simțuri
Bunul-simț apare astfel, în această lumină, ca avînd și o dimensiune politică.
p 14 WC jpg
O masă cu bune maniere
Obiceiul însă ar merita să fie menționat în codul bunelor maniere din întreaga lume: conexiunile reale nu se cronometrează.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Trecutul a ajuns la destinație
De cîte ori lăsăm ceva în urmă ne dorim, precum Bolaño, să cîștigăm un vis.
Charles de Gaulle International Airport in France jpg
„Hoarding” emoțional
Strîng și împachetez discuții, situații, gesturi și chipuri.
Vegetarian Sushi Maki roll jpg
Dropii, zimbri sau bouri. I-am mîncat
Poate îmbucurarea papilelor gustative o să fie o apucătură desuetă.
969 11 VladStroescu jpg

Adevarul.ro

1669494557875057 1XMKigNP jpg
Argentina-Mexic. Foștii campioni mondiali au jucat prost, dar au avut un jucător Messianic
Selecţionata Argentinei rămâne în cursă pentru optimile de finală ale Cupei Mondiale de fotbal din Qatar, după ce a învins echipa Mexicului cu scorul de 2-0 (0-0), sâmbătă seara, pe Lusail Stadium din Al Daayen, în Grupa C.
Bataie intre suporteri jpg
Bătaie între fanii englezi și cei galezi. Pumni, picioare și scaune folosite în ciocnire VIDEO
Două grupuri de fani, unul din Anglia, celălalt din Țara Galilor, după cum arată tricourilor pe care le purtau, s-au luat la bătaie în stațiunea spaniolă Tenerife. Meciul dintre cele două naționale va avea loc marți.
smurd masina foto shutterstock
Un șofer de 82 de ani a omorât doi pietoni, după ce, în urmă cu puțin timp, accidentase un biciclist
Un grav accident rutier a avut loc sâmbătă seara în Argeș. Doi pietoni accidentați pe DN7 au murit. Tragedia a fost provocată de un șofer în vârstă de 82 de ani, la scurt timp după ce mai provocase un accident.

HIstoria.ro

image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.
image
Cucerirea Vidinului, cea mai puternică fortăreaţă otomană de pe Dunăre
La începutul lunii mai 1877, Armata Română s-a concentrat în Oltenia pentru a împiedica manevrele otomane și a ține sub control cetatea Vidin, cea mai puternică fortăreață turcească de pe Dunăre.
image
Războiul Fotbalului: Meciul care a declanșat conflictul armat dintre El Salvador și Honduras / VIDEO
În istorie sunt consemnate tot felul de conflicte, pornind de la motive mai mult sau mai puțin întemeiate: pentru teritorii, pentru bogății, pentru glorie, pentru onoare, pentru amor... Iată însă că atunci când două națiuni sud-americane, Salvador și Honduras, au ajuns să se războiască, printre motivele conflictului s-au regăsit și niște partide de... fotbal.