Cine a inventat adolescenţa?

Publicat în Dilema Veche nr. 504 din 10-16 octombrie 2013
Cine a inventat adolescenţa? jpeg

Sîntem obişnuiţi să credem că adolescenţa a existat dintotdeauna. Dacă ar fi să-i dăm crezare istoricului Philippe Ariès, nici copilăria n-a existat din toate timpurile, este o „invenţie“ a secolului al XVI-lea. În Evul Mediu, copilul era văzut ca un adult în miniatură. Copilăria dura foarte puţin, pînă ce micuţul dobîndea independenţa de mişcare şi de hrănire. După 6-7 ani era considerat adult şi tratat ca atare.

Istoricii şi antropologii care s-au ocupat cu studiul vîrstelor vieţii au constatat că, de la un timp la altul şi de la o cultură la alta, acestea sînt altfel definite, clasificate şi ierarhizate. Giovanni Levi şi Jean-Claude Schmittt, coordonatorii volumului Istoria tinerilor în Occident (trad. românească 2001) afirmă că adolescenţa reprezintă o „construcţie socială şi culturală“ proprie Occidentului. Potrivit acestei opinii, adolescenţa este în primul rînd un „produs cultural“ şi doar în subsidiar o etapă distinctă în procesul fiziologic al maturizării.

Antropologii au pus în discuţie teza universalităţii adolescenţei. Societăţile arhaice nu cunosc adolescenţa ca perioadă aparte a vieţii: trecerea are loc de la copilărie direct la vîrsta adultă, prin intermediul riturilor de iniţiere, ceremonii publice prin care băieţilor şi fetelor le era recunoscut statutul de adulţi. În controversata carte rezultată în urma cercetărilor efectuate de Margaret Mead în insula Samoa (1925), aceasta pretindea că fetele de acolo nu treceau prin criza adolescenţei precum „surorile“ lor occidentale (din cauza unei mai mari libertăţi sexuale şi a riturilor de iniţiere).

Termenul adolescenţă provine din latinescul adolescere, „a creşte“ – nu avem referinţă la o vîrstă anume. Adulescens erau denumiţi tinerii între 17-30 de ani. Societatea greacă antică a cunoscut şi ea elaborate rituri de iniţiere care marchează, simbolic, integrarea copiilor şi a tinerilor în rîndul bărbaţilor (iniţiere războinică, solidaritatea masculină etc.). Evul Mediu nu a recunoscut adolescenţa ca pe o clasă de vîrstă aparte.

În Renaştere, expansiunea burgheziei a însemnat, pe lîngă consecinţele economice, şi o treptată transformare a vieţii private, a relaţiilor între membrii familiei. Apare un nou tip de familie, în care există egalitarism între cei care o alcătuiesc (spre deosebire de relaţiile ierarhice, autoritare, de o anumită răceală, ce se manifestau în interiorul familiilor aristocratice). „Proto-adolescentul“ apare în mediile burgheze. Vom vedea că una din explicaţii ar fi faptul că, în mediile burgheze, copiii sînt trimişi la şcoală, unde sînt împreună în colegii şi licee, devin un grup omogen, în timp ce aristocraţii angajează preceptori, izolîndu-i pe tineri acasă, cu educatori particulari.

În secolul Luminilor, Rousseau sesizează apariţia acestei noi clase de vîrstă şi descrie, în Émile, manifestările „vîrstei ingrate“: adolescentul trece printr-o „revoluţie furtunoasă“, „izbucniri frecvente“, „e ca un leu în fierbere“. Portretul adolescentului se conturează acum, la finalul secolului al XVIII-lea. Cuvîntul nu apare decît la sfîrşitul secolului următor, cînd psihologul american Granville Stanley Hall preia ideile rousseau-iste ale vîrstei ingrate.

Sfîrşitul secolului al XIX-lea este momentul de apogeu al acestor reprezentări negative ale crizei juvenile, mai ales în cazul băieţilor: adolescentul rebel, aflat în criză morală, tulburat de frustrări sexuale, imprevizibil. În consecinţă – recomandau pedagogii –, acesta trebuia reprimat, supravegheat şi adus pe calea cea bună. Adolescentului trebuiau să-i fie controlate pînă şi lecturile, cu o atenţie specială în cazul fetelor. Tinerele fete burgheze erau ţinute în internate, nu numai pentru a fi educate, ci mai ales pentru a fi sever supravegheate. Tot acum se produce şi medicalizarea adolescenţei: medicii, psihologii, pedagogii îşi propun să-i observe cu ochi clinic pe tineri şi încep să teoretizeze conceptul de adolescenţă.

Atunci cînd frecventarea şcolii devine obligatorie, perioada adolescenţei devine tot mai bine conturată. Sistemul colegiilor şi al liceelor se deschide, la începutul secolului al XX-lea, şi pentru fete. Sînt admişi şi copiii muncitorilor. Are loc încă o lărgire a acestei clase de vîrstă (deşi fenomenul se va produce masiv abia la mijlocul secolului al XX-lea). Tocmai încadrarea tinerilor în învăţămîntul secundar a contribuit decisiv la „inventarea“ adolescentului!

Şi astăzi, trecerea de la adolescenţă la vîrsta adultă este marcată prin diverse rituri. Absolvirea liceului are loc în urma examenului de bacalaureat, tot un fel de rit de trecere. Îmi amintesc că, atunci cînd am terminat liceul, ne-am rupt unul altuia uniformele, sfîşiind cu năduf şi numerele matricole. Pentru băieţi urma serviciul militar, care era o ruptură brutală cu tot ceea ce fusese înainte. Se spunea că a fi „om cu armata făcută“ echivala cu un certificat de maturizare, erai bun de însurătoare. Cam pe cînd apărea albumul Am să mă întorc bărbat, a dispărut şi serviciul militar obligatoriu, acest rit de trecere masculin.

Deşi atenţia acordată astăzi adolescenţei ca vîrstă privilegiată, ca vîrstă fantasmată, atît pentru copii, cît şi pentru bătrîni, ne poate face să credem că adolescenţa este o invenţie recentă. Cei din vechime o cunoşteau, dar erau departe de a o percepe în regimul de obsesie în care este trăită astăzi. De fapt, există de foarte multă vreme diviziuni ale vîrstelor omului ce recunoşteau un interval distinct numit adolescenţă. De exemplu, Sf. Augustin şi Isidor din Sevilla distingeau şase vîrste ale lumii, puse în raport cu şase vîrste ale omului (sex aetatis mundi et hominis). Acestea erau infantia (pînă la 7 ani), pueritia (între 7 şi 14 ani), adolescentia (de la 14 la 28), juventus (între 28 şi 50), gravitas (de la 50 la 70) şi ultima, senectus, de la 70 pînă la sfîrşitul vieţii.

Şi în spaţiul românesc, în Îndreptarea legii (1652) găsim un decupaj asemănător al vîrstelor, „cătărîgul“ putînd fi asimilat adolescentului: „Cocon iaste deacă naşte pînă la 4 ani; băiat să cheamă de la 4 ani pînă la 14; cătărîg iaste de la 15 ani pînă la 22; voinic de la 23 la 42; bărbat iaste de la 42 la 56; bătrîn iaste de la 56 pînă la 69; iară mator de la 70 pînă la 80. De aicea mai multă neputinţă şi durere şi boale.“

Astăzi, nu mai avem ştiinţa de a trece senini prin toate vîrstele. Credem că putem să alegem, mulţi am dori să ne petrecem viaţa într-o perpetuă adolescenţă. Rimbaud ştie de ce: „La ani şaptesprezece, nu eşti prea serios, / Cînd ştii că sînt atîţia tei verzi pe promenadă.“ 

Alexandru Ofrim este conf. univ. dr., predă cursuri de istorie culturală la Facultatea de Litere, Universitatea Bucureşti. Cea mai recentă carte publicată: Străzi vechi din Bucureştiul de azi, Humanitas, 2011.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Singura specie care...
Ca în faimoasa metaforă a lui Walter Benjamin, în care angelus novus, împins de forțele progresului, zboară înainte cu spatele, privind înapoi...
p 10 YouYube jpg
p 12 WC jpg
În căutarea omului grec
Cine este „omul grec”, acela aflat la originea civilizaţiei europene?
p 13 WC jpg
Omul medieval în ipostaza îndrăgostitului
Putem privi și noi prin lentilele omului medieval? Cred că nu. Dar privirea noastră poate fi îmbogățită de acest om, născut la întîlnirea dintre realitate și ficțiune.
p 14 Hans Holbein, Ambasadorii WC jpg
Savantul umanist al Renașterii
Departe de a fi o ruptură cu tradiția și cultura Renașterii, putem vedea cum revoluția științifică se hrănește din ele.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.

Adevarul.ro

image
Caz șocant în Capitală: femeie închisă în portbagajul unei mașini incendiate. Cum a fost salvată de polițiști și de operatorii 112 VIDEO
Un caz șocant de sechestrare a fost înregistrat luni dimineață în Capitală. O femeie a fost salvată de polițiști din portbagajul unei mașini incendiate.
image
Experiența nefericită trăită de o turistă într-un hotel de 4 stele din Sinaia. „Și un WC public arăta mai bine decât camera”
O româncă s-a plâns de condițiile oferite de un hotel de 4 stele din Sinaia. Femeia susține că a stat într-o cameră care merita cel mult două stele și a postat pe internet fotografii care vin în sprijinul afirmațiilor sale
image
Există legătură între cutremurul din Turcia și cele cinci seisme din România? Ce spun experții
După cutremurul devastator din Turcia, în această dimineață, au avut loc mai multe cutremure și în România. Seismologul Gheorghe Mărmureanu e explicat dacă acestea au legătură.

HIstoria.ro

image
Consecințele bătăliei de la Stalingrad
După capitularea Corpului XI Armată, timp de câteva zile, avioane de recunoaștere germane au continuat să efectueze zboruri deasupra Stalingradului pentru a descoperi eventualele grupuri de militari germani care încercau să scape și de a le parașuta provizii.
image
Joseph Pulitzer, jurnalistul născut pe malul Mureşului, care a făcut istorie în Statele Unite
Premiile Pulitzer, cele mai prestigioase distincții ale jurnalismului american, au fost acordate pentru prima dată în 1917, la inițiativa jurnalistului de origine maghiară Joseph Pulitzer.
image
Apropierea Ungariei revizioniste de Germania nazistă
Propaganda revizionistă maghiară, extrem de activă și de agresivă, a prins în străinătate și pe fondul lipsei de reacție a României.