Cînd o fetiţă vrea să fie doamnă

Publicat în Dilema Veche nr. 611 din 29 octombrie - 4 noiembrie 2015
Cînd o fetiţă vrea să fie doamnă jpeg

De la clădirea unde sînt şcoala şi grădiniţa, o luaserăm în linie dreaptă, către două case pe care educatoarea ni le arătase pe coama dealului. 

Urcăm printr-un loc unde pasc vitele satului. Există şi drum, dar e bun numai pentru căruţe şi tractoare.

„Şi, dacă oamenii ăştia au nevoie de Salvare, ce fac?“, o întreb pe educatoare. 

„Păi, n-au ce face… Trebuie să iasă pe-aici, la drumul asfaltat. Şi-acu’ încă e bine. Da’ să vedeţi iarna, cînd sînt nămeţii mari!… Da’ nici atunci nu se lasă săraca femeie! Îşi cară copiii în spate, prin nămeţi, şi tot îi aduce la grădiniţă.“

„Ea-i aduce?“

„Păi, ea-i aduce, că bărbatu-său zice că ce le trebuie grădiniţă…“

„În general, am observat că femeile sînt cele care trag să-i aducă pe ăia mici la grădiniţă. Bărbaţii se cam opun“, intervine tipa de la Asociaţia OvidiuRo.

Educatoarea se scuză că trebuie să mergem pe jos aşa de mult, dar alte familii mai de-aproape n-au vrut să ne primească. Şi tot bărbaţii au fost cei care s-au opus. 

Sîntem în judeţul Braşov, în satul Buzăiel. Cei de la OvidiuRo m-au invitat să particip la programul „Teacher for a Day“, pe care-l realizează, împreună cu Raiffeisen Bank, în judeţele Braşov şi Covasna. Am fost educator la grupa mare a grădiniţei din Vama Buzăului, apoi m-am întîlnit şi cu puştii de la grădiniţa din Buzăiel, iar la sfîrşit cei de la OvidiuRo au zis să mergem acasă la cîteva familii care beneficiază de programul lor „Fiecare copil în grădiniţă“. E vorba de familii sărace, cărora li se dă cîte un tichet social în valoare de 50 de lei pe lună, dacă-şi aduc copiii la grădiniţă. Mi se spune că în toată comuna Vama Buzăului (din care face parte şi satul Buzăiel) sînt 50 de copii prinşi în acest program.

„Pe tichetul ăla pot să ia numai mîncare, nu?“

„Teoretic, da“, îmi zice tipa de la OvidiuRo.

„Şi practic?“

„Practic, sîntem în România…“

„Se înţeleg cu vînzătorul şi le dă şi băutură. Dacă femeia vine fără băutură acasă, vede ea ce păţeşte!“, mă lămureşte educatoarea.

Din vorbă-n vorbă, ajungem la cele două case de pe coama dealului. O femeie în vîrstă stă în poartă şi, cînd ne vede, se bucură: „Ce bine că ne mai caută şi pe noi cineva!“. Aflăm că ea e mama bărbatului, că stă într-una dintre case, iar în cealaltă locuieşte familia cu trei copii. În curte, apare şi mama copiilor, stropită cu var pe haine şi pe păr. Ştia că vom veni şi voise să mai spoiască pe ici, pe colo. E bandajată la mînă cu o cîrpă murdară. O întrebăm ce-a păţit şi ne spune că s-a tăiat cu un şpaclu, că s-ar fi dus la dispensar să o coasă, dar a trebuit să ne aştepte pe noi. La scurt timp, apare şi bărbatul. Nu e deloc stropit cu var. 

Femeia ne invită în casă. De fapt, în singura cameră unde dorm cu toţii – ea, bărbatu-său şi cei trei copii. Casa mai are încă o încăpere – grajdul, unde ţin cei doi cai. Bărbatul, care se exprimă mai bolovănos, ne spune că un cal e al lui, celălalt al maică-sii. Femeia, în schimb, are un discurs destul de articulat. Ne povesteşte cum nu pot beneficia ei de diferite ajutoare, pentru că nu sînt căsătoriţi. „Nu avem două milioane să dăm pe acte.“ 

Are 29 de ani, dar faţa, cu trăsături cîndva plăcute, e obosită şi îmbătrînită. Bărbatu-său pare mai tînăr. Ea e gravidă şi ne spune că va naşte în februarie. 

În cameră, în loc de bec, e atîrnat un felinar, iar în el e un fel de lanternă cu leduri. Femeia mă vede cum mă uit la el şi-mi spune:

„Cînd avem baterii, avem lumină, cînd nu – nu.“

„Nu v-au tras curent?“

„Primarul ne-a cerut 70 de milioane să ne tragă curent…“

Cu primarul ne întîlniserăm înainte, în Vama Buzăului, unde e sediul Primăriei. Grădiniţa de acolo, unde am predat, fusese dată în folosinţă în septembrie şi arăta mai bine decît multe grădiniţe din Bucureşti. Făcută cu banii Primăriei. În Vama Buzăului, oamenii cu care am vorbit ziceau că e un primar activ, că a făcut multe lucruri bune pentru comună. Inclusiv le-a asigurat femeilor testul Papanicolau gratuit.

Cînd am discutat cu el, l-am întrebat ce culoare politică are.

„Eu dintotdeauna am fost roşu“, mi-a zis.

Pe de altă parte, cînd a venit vorba de tichetele sociale, a strîmbat din nas:

„Asta-i mită. Omul trebuie să-şi dea copilul la grădiniţă din convingere că învăţătura e bună, nu că-i dai ceva.“

„Şi dacă nu are convingerea asta?“

„Dacă nu are, îşi merită soarta!“, m-a lămurit primarul, care pînă la sfîrşitul discuţiei noastre mi-a mai băgat şi ceva cu „ăştia se mai şi înmulţesc ceva de speriat!“.

Cu alte cuvinte, teoretic, este un primar de stînga. Practic, sîntem în România.

Cînd i-am întrebat pe copiii sărmani la care am fost acasă ce vor să se facă atunci cînd vor fi mari, un băieţel mi-a zis că vrea să fie poliţist, iar o fetiţă că vrea să se facă doamnă. Singura doamnă pe care-o ştie e, desigur, doamna educatoare.

Programul „Fiecare copil în grădiniţă“ al Asociaţiei OvidiuRo funcţionează din 2010 şi, pînă în 2014, mulţumită lui, 2600 de copii foarte săraci („cu nivel ridicat de risc“) au mers la grădiniţă. Ideea a fost preluată şi de cei care ne conduc şi, pe 7 octombrie 2015, a fost votat în Camera Deputaţilor proiectul care prevede acordarea de tichete în valoare de 50 de lei, din bugetul de stat, pentru copiii din familiile defavorizate, pentru a se stimula participarea la învăţămîntul preşcolar.

Cezar Paul-Bădescu, Marius Chivu şi Cristian Ghinea sînt doar cîţiva dintre cei care au fost învăţători pentru o zi în diferite sate în care acest program funcţionează.

Foto: N. Lungu

Mîntuirea biogeografică jpeg
Azi, cu gîndul la mîine
Preocuparea pentru sustenabilitate are, în tot cazul, o natură problematizantă, interogativă, deschisă, care nu poate decît să placă „omului cu dileme”.
Green office space jpg
Despre sustenabilitate, azi
Consumul sustenabil nu presupune, implicit, o renunțare la consum, ci presupune, mai degrabă, o schimbare a comportamentului consumatorilor
p 14 Uzina electrica Filaret WC jpg
Electrificarea Bucureștiului
Orașul București a fost iluminat succesiv cu: lumînări de seu, păcură, uleiuri grele, petrol și electricitate.
Construction workers raising power lines   DPLA   fd565d9aa7d12ccb81f4f2000982d48a jpg
Uzina de Lumină – o istorie de peste un secol
Drept urmare, Uzina de Lumină a continuat să funcționeze doar ocazional, în caz de avarii în sistem, pînă în 1973, cînd, după 74 ani, și-a încheiat definitiv funcționarea.
p 10 jpg
În numele generațiilor viitoare
Cum privim spre generațiile viitoare?
p 12 WC jpg
Monahismul. Sustenabilitatea perenă
Tensiunile legate de ceea ce numim acum sustenabilitate și reziliență au existat dintotdeauna, fără îndoială.
p 11 BW jpg
Sfîrșitul războiului cu natura
Tăiem păduri în timp ce aducem în țară și îngropăm sau ardem mii și mii de tone de deșeuri.
marius jpg
Ecranul vieții noastre
Era anul 1923 cînd un imigrant rus, pe nume Vladimir K. Zworykin (1888-1982), angajat al unui centru de cercetare american din Pittsburg, a patentat iconoscopul, prima cameră de televiziune electronică.
p 10 Truta WC jpg
Mica/marea istorie a TVR
Un tezaur fabulos, aș zice, o adevărată mină de aur pentru cineva care s-ar încumeta să scrie o istorie extinsă a televiziunii din România.
p 11 Preutu jpg
„Televiziunea nu trebuie concurată, trebuie folosită”
Cultul personalității liderului se resimțea și în cele două ore de program TV difuzate zilnic.
Family watching television 1958 cropped2 jpg
p 13 Negrici jpg
Ecranism și ecranoză
Din nou, patologia ecranozei. Se întrevede oare vreun leac pentru această psihoză de masă?
p 14 Ofrim jpg
Cutia cu spirite
La începuturile cinematografiei, spectatorii nu suportau să vadă prim-planuri cu fețe de oameni, cu mîini sau picioare.
p 15 Wikimedia Commons jpg
Artă cu telecomandă sau jocurile imaginii
Arta strînge în jurul ei, dar o face pe teritoriul ei, în condițiile ei. Pentru lucrarea de artă fundalul e muzeul, galeria, biserica, cerul liber; pentru televizor, e propria ta amprentă, intimă și unică.
E cool să postești jpeg
O oglindă, niște cioburi
Pe de altă parte, blamînd lipsa de valori și societatea pervertită, nu vorbim și despre o comoditate a pesimismului?
p 10 WC jpg
Pe vremea mea, valoarea n-avea număr!
Valoarea mea s-a redus deodată la impactul asupra „bateriei“ corpului unui om.
p 11 jpg
„Privatizarea” valorilor: o narațiune despre falșii campioni ai bunului-simț
Mulți cred că generația mea e anomică. Nu e adevărat, și pe noi ne ajută istoria, în felul nostru.
p 12 Ofelia Popii in Faust adevarul ro jpg
„Nu mai avem actorii de altădată.” Avem alții!
O să ajungeți la concluzia mea: nu mai avem actorii de altădată, avem alții!
Photograph of young people working inside of an office, Clarkesville, Habersham County, Georgia, 1950   DPLA   0bad432e7cd39b19c5d20e318441d7f2 004 jpeg
Despre aparenta lipsă a valorilor
Nu (prea) știm cum va arăta sistemul de valori al lumii de mîine. E însă bine de știut că va fi altfel.
p 14 WC jpg
Privește cerul!
Acolo, în cerul inimii, merită să fie rînduiți eroii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Dorințe, vocații, voințe și realități
În orice caz, una dintre concluzii ar fi și că întotdeauna e bine să fii foarte atent la ceea ce-ți dorești.
p 10 Facultatea de Drept WC jpg
Vocație
Uneori, așa e, prea tîrziu. Dar este vorba, pînă la urmă, de misterul vieții, de farmecul ei, ar zice unii, de pariul care este ea însăși, ar zice alții. E viața.
p 11 Cabana Podragu WC jpg
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare?
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? Gunoier. Trebuie să recunosc că rima cu rentier.
p 12 sus jpg
Apele care dorm. Despre conversie-reconversie profesională şi nu numai
Evident, mi-am pus ȋntrebarea ce s-ar fi ȋntîmplat cu mine, cu cariera şi destinul meu dacă rămîneam inginer.

Adevarul.ro

image
Pericolele invizibile care se ascund într-o cameră de hotel
În mod obișnuit, evaluarea curățeniei camerei de hotel se bazează pe observații vizuale și olfactive - nu pe microbiologia invizibilă a spațiului, unde rezidă riscurile de infecție.
image
Misterul sinuciderii unei familii în Elveția, rezolvat după 1 an. Ce au descoperit anchetatorii
Cinci membri ai unei familii franceze, care locuiau în orașul Montreux, Elveția, s-au aruncat de la etajul șapte al blocului în care locuiau, în urmă cu un an. Anchetatorii spun acum că totul a fost planificat și că decizia ar putea avea legătură cu teoriile conspirației.
image
Cel mai misterios os din corpul uman. Nici astăzi specialiștii nu i-au înțeles rolul în organism
Corpul uman reprezintă, chiar și astăzi, din unele puncte de vedere, un mister pentru specialiști. Cel mai misterios os din corpul nostru se numește fabella. Specialiștii nu știu nici astăzi ce rol are în organism și când a apărut de fapt.

HIstoria.ro

image
Apogeul și căderea lui Ernest Urdăreanu, favoritul regelui Carol al II-lea
Odată cu sfârșitul domniei Regelui Carol al II-lea, și-au pierdut pozițiile de la Curte și marii săi demnitari. Urdăreanu însă a fost singurul dintre aceștia ales de fostul suveran pentru a-l însoți într-un exil care s-a dovedit definitiv.
image
Prosecco și Macarons, două produse care au cucerit întreaga lume și altele din bucătarie
Radio România Cultural și Revista Historia, prin vocea Danielei Ivanov, vă aduc un proiect cultural inediat „Povești parfumate”.
image
Mândria națională – arma Ucrainei în război
Războiul declanșat de Vladimir Putin a arătat și o componentă importantă a relațiilor internaționale în secolul al XXI-lea, una a cărei vizibilitate a fost, până acum, scăzută, deoarece nimeni nu se mai aștepta la existența vreunui conflict armat pe teritoriul european.