Chinurile dintre ani

Publicat în Dilema Veche nr. 725 din 11-17 ianuarie 2018
Chinurile dintre ani jpeg

Pe calendarul meu multianual, între zilele de 31 decembrie și 2 ianuarie se întinde o pată neagră. Sînt zile fără de scăpare, pe care societatea a hotărît în cvasiunanimitate să le dedice distracției, mîncatului și nedormitului și în care tentativele de evadare către viața normală îmi sînt sortite eșecului. Mă neliniștesc cumpărăturile, rezervările, locurile străine și stranii, companiile ivite de nicăieri, ritualurile și pupăturile, mă sperie timpul mort de după și spațiile de odihnă în care mă simt prins ca în lanțuri.

În cele ce urmează, încerc să desprind cîteva tipuri de Revelioane care mi s-au întîmplat în ultimii ani, adică mai multe tipuri de eșec.

Într-un an m-am nimerit într-un șir de trenuri, microbuze și taxiuri către un hotel din Covasna, acolo unde urma să petrec de Anul Nou alături de sute de tineri, membri ai unor organizații studențești. Ajuns la locul faptei, am cotizat alături de ceilalți o sumă măricică pentru achiziționarea de mîncare și băuturi, ca să constat apoi că nu erau de nici unele: eram întîmpinați cu niște sărățele și cu cîteva bidoane de vin prost. Mai erau cîteva sticle de whisky, dar acelea circulau în grupuri restrînse, cu acces la informație: aleșii studenților păreau să fi inițiat un experiment cu privire la colectarea și alocarea resurselor, ca antrenament pentru viitoarele lor cariere politice. La un moment dat, cînd poșirca a început să-și facă efectul asupra restului participanților, o parte dintre aceștia au hotărît să intoneze „Noi sîntem români“, cît să le-audă jumătate de Covasna tresărirea patriotică. Eu am tresărit nepatriotic afară, în cel mai cumplit ger pe care l-am simțit vreodată.

La îndemnul conducerii unei redacții din care-am făcut parte, mi-am petrecut o bună bucată din Revelionul aderării la Uniunea Europeană în Aeroportul Otopeni, împreună cu alte sute de amărîți derutați prinși între lumi. Ideea era să prindem prima cursă aeriană spre Occident și să călătorim pe bază de buletin, ca să vedem dacă o să fim europeni pe bune. Fusesem înainte de asta la Piața Universității, să văd steluțele galbene ale Uniunii proiectate pe Teatrul Național și să beau fix o gură de șampanie alături de alte cîteva mii de noi cetățeni europeni. După cum aveam să constat la poartă, călătorii români nu se simțeau încă de-ai casei în Europa, așa că scoteau tot pașapoartele. La Frankfurt – destinația primului avion către UE din 2007 – am găsit un centru plin de rămășițe ale petrecerii de peste noapte, unul dintre cele mai triste peisaje pe care mi-a fost dat să le văd.

Însă cel mai nereușit Revelion de care-am avut parte a fost unul filmat în avans pentru TVR. Am vrut să văd cum e să fii figurant la un maraton cu artiști expirați și cu sclipici, așa că am pornit de dimineață spre poarta televiziunii, echipat – așa cum se ceruse de sus – la costum și pantofi. Trebuia să fie o noapte de epocă, așa că se impuneau niște standarde și pentru public. La intrare aveam să găsesc însă încolonați aplaudaci profesioniști, cu zeci sau sute de filmări în spate, în tricouri de fotbaliști sau în treninguri albe. Mai întîi, doamnele de la garderobă au oftat, apoi au început să le-mpartă cămăși și papioane, pantaloni de stofă și pantofi de lac, cu rugămintea „să le lăsați la cabine“. Eu am fost completat doar cu un melon și-un fular alb. Am fost așezați apoi la niște mese rotunde, în fața unei scene împodobite cu măști de bal, pe lîngă care se scurgea un fum gros. I-am ascultat pe Gabriel Dorobanțu, Dida Drăgan, Ovidiu Komornyik și pe cei doi prezentatori care își începeau frazele cu timpul care „trece implacabil pentru fiecare dintre noi“, cu nisipul din clepsidră, cu „emoţii strînse în buchetul timpului“; am văzut cabaret, am dansat printre mese cu a mea colegă de masă, o tipă cu un șal din pene verzi aruncat pe după gît. Am mîncat bucățile de parizer și am sorbit vinul prost de pe masă, care trebuia să ne țină dornici de distracție pînă spre seară. La sfîrșit am asistat la o simulare de numărătoare inversă pînă la miezul nopții, la fel de inutilă ca una reală. 

Vlad Odobescu este jurnalist. Îl puteți citi și pe www.scena9.ro.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Profesoara tipa la elev FOTO Shutterstock
Învățătoare din București, înregistrată țipând la elevi: „Analfabetă! Ești varză! Școală îți trebuie, nu înot!”
Mama unui copil de la Școala nr. 79 din București o acuză pe învățătoare că își umilește și jignește constant elevii. Aceasta a adunat și înregistrări audio în care dascălul ridică tonul la copii și îi face „analfabeți” sau „mincinoși”.
Martin Jordan sosie Gordon Ramsay foto Antena 1 jpg
„Chefi la cuțite“, vizitați de Gordon Ramsay. „Când îți demontează farfuriile de la amuletă, te gândești: «Îți e permis, maestre»“
În ediția de miercuri a show-ului culinar de la Antena 1, chefii au avut un șoc total când l-au văzut în platou pe celebrul Gordon Ramsay.
Un model OnlyFans din Myanmar a fost condamnat la șase ani de închisoare foto FACEBOOK jpg
O femeie din Myanmar a fost condamnată la închisoare după ce a pozat nud
Nang Mwe San, un model și fost medic, a fost acuzată în urmă cu două săptămâni pentru „afectarea culturii și demnității”, au declarat autoritățile militare.

HIstoria.ro

image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.