Cerul peste noi: cade sau nu?

Publicat în Dilema Veche nr. 726 din 18-24 ianuarie 2018
Cerul peste noi: cade sau nu? jpeg

„Ce cade peste noi și nu mai cade?“(Cerul cu stelele – ghicitoare din Maramureș) 

Am acceptat invitația Iaromirei, am de scris „ceva despre cer în 6000 de semne“, și – de-a lungul unei întregi săptămîni de școală – de fiecare dată cînd cred că am găsit timpul de scris asta, intervine ceva și mi-l ia. O urgență, o trebșoară de făcut pe ieri, pe alaltăieri, o spaimă de placat, o isterie de calmat, o decizie proastă de îndreptat. Sau de protestat – la cum merg lucrurile prin dulcea țărișoară, mai ales de astea avem parte, și atunci stăm, scriem și discutăm, și protestăm, și rămînem cu protestul nostru, căci ascultarea opiniei universitarilor în deciziile ministeriale despre universități este exclusiv „cu rol consultativ“. Degeaba, de cîte ori un nebun aruncă o piatră în fîntînă avem de explicat (cui NU vrea să ne asculte) că 1) nu e bine să arunci pietre în fîntîni, strici apa; 2) nu se poate scoate o piatră din fîntînă cu polonicul de supă al bunicii; 3) nu se poate înota în fîntîni ca pe țărmurile braziliene ale vreunui resort de lux…

…De cîte ori voisem să scriu despre cer pentru Dilema veche, îmi căzuse cerul în cap, vreau să spun. Pentru că limba română – cu bogăția ei de expresii idiomatice despre cer – mă ajută să nu las lucrurile nespuse. Și expresiile ei figurate despre cer primesc, în nebunia cotidiană, sensuri tot mai literale. Cerul ne cade în cap cu zgomot surd, lovitura doare și ne amețește – simțirea sensului e mai literală decît orice metaforă a cerului rupt din băierile care îl țin. Iar dacă lovitura cerului chiar ne omoară, urcăm la ceruri cuminți, înainte de vreme, întotdeauna înainte de vreme, cazaniile vechi ne-au învățat că crăparea de inimă și urcarea la cer sînt niște mișcări iuți ale sufletului…

Există în literatura română o poveste, istorisită de Lucian Blaga în minunatul său Hronicul și cîntecul vîrstelor, despre cum expresiile figurate despre cer ale limbii române pot genera experiențe de cunoaștere foarte concrete: copil fiind, micul Lulu plănuiește cu un prieten să meargă unul în sus pe ulița Lancrămului, altul în jos, astfel ca, urmați fiecare de cer (căci dacă se uitau la cer, cerul venea după fiecare), să determine spargerea cerului și vederea îngerilor. Experiența iconografică a unui catolicism din bisericile ardelene, unde cerurile crapă precum pereții sau se dau la o parte ca grele catifele, pentru epifaniile obligatorii ale scenariului sacru, plantase rădăcini nenumite în mințile celor doi copii. Care merg și merg pe ulița satului, și cerurile tot nu crapă. Visez uneori un film despre copilărie care să reia scena, cu grația unui ochi de înger privind din cer către copii – și întîlnindu-le privirile, în așteptarea lor spăimoasă: crapă cerurile? Cu zgomot? Și Dumnezeu coboară…?

…Și iar amîn să scriu despre cer, pentru că am de corectat niște lucrări studențești. Care tot spre cer mă duc. Mai întîi, pentru că sînt bine scrise și asta, pentru profesoara din mine, înseamnă „să fiu în al nouălea cer“: bucuria studentului inteligent și pasionat de literatură nu se compară, pentru mine, cu nimic în lumea asta. Și nici, cred, în cerurile lumii de-apoi. Dar una din lucrări îmi pune dinainte un fragment din ultima carte a Ioanei Bradea, Înalt este numele Tău (apărută anul trecut; n-o citisem, iar analiza studentului mă convinge să o trec pe lista lecturilor viitoare obligatorii); scrie acolo așa: „înalt este doar numele celui care a întins cerul ca un cort deasupra noastră și a întărit pămîntul peste ape și a îngrădit marea cu nisip și a revărsat aerul pe care îl răsuflăm în această cetate uitată de rege și de sfinți…“ E o rescriere a Psalmului 103, cu ale sale „Cel ce întinzi cerul ca un cort; cel ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale lui (…) / Cel ce ai întemeiat pământul pe întărirea lui și nu se va clătina în veacul veacului…“ Dar, în cultura românească în care ironia divină are dintotdeauna parte de teme speciale, fragmentul Ioanei Bradea mă întoarce, pe repede înapoi, la amarul cu care Miron Costin ne învăța, în poemul său „Viața lumii“ (încheiat pe la 1673), despre cum „Cerul de gîndurile noastre bate jocurie…“ Cînd nu cade peste noi, cerul își bate joc de gîndurile noastre. Pentru că, știm, „Vacul nostru cu-mprumut dat (e-)n datorie…“.

Ghicitoarea maramureșeană cu care deschideam aceste rînduri are parte de unul din cele mai frumoase răspunsuri din partea lui Eminescu. Să fi cunoscut poetul o variantă a ei? Foarte posibil – și apoi, el era convins că expresiile idiomatice, proverbele și ghicitorile tezaurizează în figurile limbii însuși spiritul unui neam. Așa că, în „Memento mori“, acolo unde universul moare, odată cu Grecia, căzînd în mare după harfa lui Orfeu, poetul vizionar întrerupe logica tablourilor cu nașterea-creșterea-decăderea-moartea civilizațiilor, pentru a prezentifica experiența acestei căderi, a ne trage în ea și a ne lăsa să cădem la infinit. Poemul rostește „noi“, ceea ce citim ni se întîmplă nouă, sîntem prizonierii fără scăpare ai unui univers în cădere și ai unei imaginații de poet: „Dar, mai știi? N-auzim, noapte, armonia din Pleiade? / Știm de nu trăim pe-o lume ce pe nesimțite cade? / Oceanele-infinirei o cîntare-mi par c-ascult / Nu simțim lumea pătrunsă de-o durere lungă, vană (…) / Poate că în văi de caos ne-am pierdut de mult, de mult…“ Pentru mine, e unul din textele fondatoare ale înțelegerii lumii – o lume pătrunsă de o lungă, zadarnică durere, o lume în care cădem în cer, la nesfîrșit, agonizînd de conștiința limitelor noastre. Cădem în cer, cerul cade peste noi și nu mai cade, se întinde deasupra noastră și, refuzînd să ni se deschidă, își rîde de noi. Dar cîtă literatură minunată se naște din asta! Cum să nu îți salte sufletul pînă la cer de bucurie, citind? 

Ioana Bot este profesor de literatură română la Universitatea „Babeș-Bolyai“ din Cluj-Napoca.

(Foto: flickr)

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.