Cerul peste noi: cade sau nu?

Publicat în Dilema Veche nr. 726 din 18-24 ianuarie 2018
Cerul peste noi: cade sau nu? jpeg

„Ce cade peste noi și nu mai cade?“(Cerul cu stelele – ghicitoare din Maramureș) 

Am acceptat invitația Iaromirei, am de scris „ceva despre cer în 6000 de semne“, și – de-a lungul unei întregi săptămîni de școală – de fiecare dată cînd cred că am găsit timpul de scris asta, intervine ceva și mi-l ia. O urgență, o trebșoară de făcut pe ieri, pe alaltăieri, o spaimă de placat, o isterie de calmat, o decizie proastă de îndreptat. Sau de protestat – la cum merg lucrurile prin dulcea țărișoară, mai ales de astea avem parte, și atunci stăm, scriem și discutăm, și protestăm, și rămînem cu protestul nostru, căci ascultarea opiniei universitarilor în deciziile ministeriale despre universități este exclusiv „cu rol consultativ“. Degeaba, de cîte ori un nebun aruncă o piatră în fîntînă avem de explicat (cui NU vrea să ne asculte) că 1) nu e bine să arunci pietre în fîntîni, strici apa; 2) nu se poate scoate o piatră din fîntînă cu polonicul de supă al bunicii; 3) nu se poate înota în fîntîni ca pe țărmurile braziliene ale vreunui resort de lux…

…De cîte ori voisem să scriu despre cer pentru Dilema veche, îmi căzuse cerul în cap, vreau să spun. Pentru că limba română – cu bogăția ei de expresii idiomatice despre cer – mă ajută să nu las lucrurile nespuse. Și expresiile ei figurate despre cer primesc, în nebunia cotidiană, sensuri tot mai literale. Cerul ne cade în cap cu zgomot surd, lovitura doare și ne amețește – simțirea sensului e mai literală decît orice metaforă a cerului rupt din băierile care îl țin. Iar dacă lovitura cerului chiar ne omoară, urcăm la ceruri cuminți, înainte de vreme, întotdeauna înainte de vreme, cazaniile vechi ne-au învățat că crăparea de inimă și urcarea la cer sînt niște mișcări iuți ale sufletului…

Există în literatura română o poveste, istorisită de Lucian Blaga în minunatul său Hronicul și cîntecul vîrstelor, despre cum expresiile figurate despre cer ale limbii române pot genera experiențe de cunoaștere foarte concrete: copil fiind, micul Lulu plănuiește cu un prieten să meargă unul în sus pe ulița Lancrămului, altul în jos, astfel ca, urmați fiecare de cer (căci dacă se uitau la cer, cerul venea după fiecare), să determine spargerea cerului și vederea îngerilor. Experiența iconografică a unui catolicism din bisericile ardelene, unde cerurile crapă precum pereții sau se dau la o parte ca grele catifele, pentru epifaniile obligatorii ale scenariului sacru, plantase rădăcini nenumite în mințile celor doi copii. Care merg și merg pe ulița satului, și cerurile tot nu crapă. Visez uneori un film despre copilărie care să reia scena, cu grația unui ochi de înger privind din cer către copii – și întîlnindu-le privirile, în așteptarea lor spăimoasă: crapă cerurile? Cu zgomot? Și Dumnezeu coboară…?

…Și iar amîn să scriu despre cer, pentru că am de corectat niște lucrări studențești. Care tot spre cer mă duc. Mai întîi, pentru că sînt bine scrise și asta, pentru profesoara din mine, înseamnă „să fiu în al nouălea cer“: bucuria studentului inteligent și pasionat de literatură nu se compară, pentru mine, cu nimic în lumea asta. Și nici, cred, în cerurile lumii de-apoi. Dar una din lucrări îmi pune dinainte un fragment din ultima carte a Ioanei Bradea, Înalt este numele Tău (apărută anul trecut; n-o citisem, iar analiza studentului mă convinge să o trec pe lista lecturilor viitoare obligatorii); scrie acolo așa: „înalt este doar numele celui care a întins cerul ca un cort deasupra noastră și a întărit pămîntul peste ape și a îngrădit marea cu nisip și a revărsat aerul pe care îl răsuflăm în această cetate uitată de rege și de sfinți…“ E o rescriere a Psalmului 103, cu ale sale „Cel ce întinzi cerul ca un cort; cel ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale lui (…) / Cel ce ai întemeiat pământul pe întărirea lui și nu se va clătina în veacul veacului…“ Dar, în cultura românească în care ironia divină are dintotdeauna parte de teme speciale, fragmentul Ioanei Bradea mă întoarce, pe repede înapoi, la amarul cu care Miron Costin ne învăța, în poemul său „Viața lumii“ (încheiat pe la 1673), despre cum „Cerul de gîndurile noastre bate jocurie…“ Cînd nu cade peste noi, cerul își bate joc de gîndurile noastre. Pentru că, știm, „Vacul nostru cu-mprumut dat (e-)n datorie…“.

Ghicitoarea maramureșeană cu care deschideam aceste rînduri are parte de unul din cele mai frumoase răspunsuri din partea lui Eminescu. Să fi cunoscut poetul o variantă a ei? Foarte posibil – și apoi, el era convins că expresiile idiomatice, proverbele și ghicitorile tezaurizează în figurile limbii însuși spiritul unui neam. Așa că, în „Memento mori“, acolo unde universul moare, odată cu Grecia, căzînd în mare după harfa lui Orfeu, poetul vizionar întrerupe logica tablourilor cu nașterea-creșterea-decăderea-moartea civilizațiilor, pentru a prezentifica experiența acestei căderi, a ne trage în ea și a ne lăsa să cădem la infinit. Poemul rostește „noi“, ceea ce citim ni se întîmplă nouă, sîntem prizonierii fără scăpare ai unui univers în cădere și ai unei imaginații de poet: „Dar, mai știi? N-auzim, noapte, armonia din Pleiade? / Știm de nu trăim pe-o lume ce pe nesimțite cade? / Oceanele-infinirei o cîntare-mi par c-ascult / Nu simțim lumea pătrunsă de-o durere lungă, vană (…) / Poate că în văi de caos ne-am pierdut de mult, de mult…“ Pentru mine, e unul din textele fondatoare ale înțelegerii lumii – o lume pătrunsă de o lungă, zadarnică durere, o lume în care cădem în cer, la nesfîrșit, agonizînd de conștiința limitelor noastre. Cădem în cer, cerul cade peste noi și nu mai cade, se întinde deasupra noastră și, refuzînd să ni se deschidă, își rîde de noi. Dar cîtă literatură minunată se naște din asta! Cum să nu îți salte sufletul pînă la cer de bucurie, citind? 

Ioana Bot este profesor de literatură română la Universitatea „Babeș-Bolyai“ din Cluj-Napoca.

(Foto: flickr)

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Reacția Ministerului Finanțelor la datele Eurostat potrivit cărora România are cel mai mare deficit bugetar din UE: Ne vom încadra în ţinta asumată
România se va încadra în ținta de deficit asumată prin Planul Bugetar – Structural Național pe Termen Mediu agreat împreună cu Comisia Europeană, transmit reprezentanţii Ministerului Finanţelor, marți seara, în urma publicării datelor Eurostat privind deficitul guvernamental în statele membre UE.
Eugène Delacroix jpg
Eugene Delacroix, pictorul romantic care a introdus, prin tablourile sale, imaginea Orientului în Europa
Eugene Delacroix, pictorul romantic care a introdus, prin tablourile sale, imaginea Orientului în Europa Un portret al lui Delacroix din jurul vârstei de 60 de ani realizat de artistul francez Nadar, c.1857 (Sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Eug%C3%A8ne_Delacroix )
analiza-economica-proiectie-financiara-economist-calcule-grafice-evaluare-companii
De ce se organizează firmele în holding și care sunt avantajele
După majorarea impozitului pe dividende, dar și în contextul economic mai dificil, tot mai mulți antreprenori români aleg să își organizeze afacerile sub forma unor grupuri de firme de tip holding.
sua iran prizonieri relatii shutterstock jpg
Ministrul iranian a plecat în China, în contextul negocierilor nucleare cu SUA. Scopul „consultărilor strânse”
Ministrul iranian de externe Abbas Araqchi a plecat marţi în China, unde urmează să se întâlnească, miercuri, cu înalţi oficiali chinezi, în contextul în care Iranul şi Statele Unite negociază un nou acord nuclear, informează EFE.
Ucraina are motive întemeiate să fie sceptică față de acordurile de pace FOTO Shutterstock jpg
De ce nu mai crede Ucraina în acorduri?
SUA încearcă să impună un acord de resurse și un armistițiu cu Rusia, dar Kievul are motive istorice să se ferească de promisiunile marilor puteri
Trump decorat Arabia Saudita EPA
Anunțul făcut de purtătoarea de cuvânt a Casei Albe cu privire la vizita lui Donald Trump în Arabia Saudită, Qatar şi Emiratele Arabe Unite
Donald Trump va vizita Arabia Saudită, Qatarul şi Emiratele Arabe Unite în perioada 13 - 16 mai. Purtătoarea de cuvânt a Casei Albe a explicat care este obiectivul turneului.
SUA au anunțat planul de reorganizare a Departamentului de Stat FOTO Shutterstock jpg
Administraţia Trump reorganizează Departamentul de Stat
Departamentul de Stat a publicat marți planurile de restructurare a agenției, un prim pas către reducerea a ceea ce administrația Trump susține că este o operațiune de afaceri externe ineficientă, relatează Politico și Reuters.
Macron facebook jpg
Macron ia în calcul noi alegeri anticipate în Franța în toamna acestui an
Emmanuel Macron analizează posibilitatea dizolvării parlamentul și organizării de alegeri anticipate chiar din toamna acestui an, în contextul în care revenirea în centrul atenției internaționale contribuie la creșterea popularității președintelui francez pe plan intern, potrivit Bloomberg.
Vladmir Putin caută să și impună propria realitate în privința Ucrainei FOTO Shutterstock jpg
Putin și fantasmele puterii: între iluzie strategică și realitate militară
Războiul informațional dus de Kremlin pe frontul occidental, mai ales în cercurile de putere de la Washington, pare – cel puțin la suprafață – să încline balanța în favoarea Moscovei. Departe de a fi doar o bătălie a armelor, conflictul din Ucraina se dovedește a fi și un duel al percepțiilor.