„Cerul, de fapt, nu există…“ - interviu cu Adrian ȘONKA

Publicat în Dilema Veche nr. 726 din 18-24 ianuarie 2018
Despre cerul filozofilor sau de ce este importantă fizica jpeg

Ce înseamnă profesia de astronom?

În țara noastră, într-adevăr, sînt puțini astronomi sau cercetători care lucrează în astronomie. Oficial sînt vreo douăzeci, mai sînt încă vreo șase-șapte pe Platforma Măgurele, la Institutul de Științe Spațiale. În rest, nu prea mai găsiți. Dar asta nu pentru că nu ar fi cerul frumos, că nu s-ar vedea din România bine, ci, pur și simplu, pentru că oamenii nu sînt educați să studieze și altceva decît economie și alte materii care sînt la modă acum.

alpha pegasi jpg jpeg

Ce trebuie să studiezi ca să poți fi astronom?

Ceva tehnic, științe exacte. În prezent, în România se pot face și masterul, și doctoratul în astronomie la Facultatea de Fizică, în București, la Măgurele, la Craoiva și la Cluj. Mulți din astronomii care acum se retrag au studiat la Matematică. Acum astronomia e mai mult astrofizică.

Astronomia în sens tradițional ce presupunea?

Însemna să stai să măsori poziții, ale stelelor, ale planetelor, din care poziții să scoți orbite. Să vezi cum sînt perturbate orbitele. Și acum se face lucrul ăsta, dar a cam fost înlocuit de chestii automate. Astrofizica înseamnă să înțelegem din ce sînt făcute, cum funcționează și cum evoluează obiectele. E important. Și chestia asta nu se face neapărat numai dacă ești astronom profesionist, ci și dacă ești pasio-nat de astronomie și ai anumite echipamente. Chiar și noi, de aici, de pe terasă, am putut să determinăm compoziția unei stele care a explodat acum mii de ani, dar lumina ei a fost văzută în 2013.

Pînă la urmă, ce-nseamnă să faci astronomie?

Înseamnă că-ți place să te uiți la cer, să‑l observi. Întîi să-l înveți și apoi să faci ceva mai mult, dacă vrei. Dacă nu, doar îl observi și te bucuri de frumusețea obiectelor de pe cer. Un astronom profesionist face cam același lucru, dar mai în detaliu. El nu se uită la tot cerul, ci doar la un obiect, un asteroid, de pildă. Și eu, cînd fac observații aici, stau o lună și observ un singur punct luminos.

Dar să-nveți cerul ce presupune?

Cînd te uiți pe cer, tinzi să vezi constelațiile. Să-nveți cerul înseamnă să înveți să recunoști constelațiile, formele acestea compuse din stele strălucitoare. Să-nveți să deosebești obiectele între ele. Sînt pe cer obiecte care se mișcă. Mulți zic că-s OZN-uri. Oamenii ies și-și pun dorințe la stele căzătoare. Dar majoritatea și le-au pus, de fapt, la sateliți artificiali. Să știi cum arată un satelit artificial, cum apare, cum dispare, cum arată un meteor, adică o stea căzătoare. Mai înseamnă să vezi cum se mișcă toate chestiile astea. Dacă stăm 20 de minute, putem vedea cum stelele s‑au ridicat, au coborît, s-au mișcat de la stînga la dreapta…

altair jpg jpeg

Cerul despre care vorbiți e cel de noapte?

Cerul de noapte, pentru că ziua cerul e plictisitor. E un albastru infinit, cum se zice, cu soarele la care nici măcar nu te poți uita pentru că e prea strălucitor. Uneori se mai vede luna și, dacă știi foarte bine, poți vedea planeta Venus. Norii nu sînt obiecte care se pot studia: e ca și cum ai studia aburul de la supa care tocmai fierbe. Cu toate că și observațiile meteorologice pot fi interesante.

Ce vedem, de fapt, cînd ne uităm la cer?

Vezi, practic, prin atmosferă, printr-un aer transparent. Cerul, de fapt, nu există. Vezi, prin atmosfera transparentă, universul. La un moment dat vezi un punct luminos. De fapt, capul tău, atunci, s-a rotit în așa fel încît ochii îți sînt îndreptați spre o direcție de unde vine lumină. Și lumina aia vine de la un alt soare. Fiecare punct luminos pe care-l vedem pe cer e de fapt un alt soare. Noi, de fapt, nu ne uităm pe cer, ci în univers.

Cerul, de fapt, nu există, decît prin corpurile cerești care sînt acolo?

Ele nu sînt acolo, nu sînt pe cer, pentru că cerul e nimic, nu există, e atmosferă transparentă. De fapt, obiectele sînt foarte îndepărtate de noi. Pentru că noi nu le putem vedea în funcție de depărtare, nu putem distinge depărtarea stelelor, ni se pare că sînt toate la aceeași distanță față de noi. Par pictate pe o sferă cerească, cum și-au imaginat unii și alții.

Cum e cînd te uiți printr-un telescop?

Dacă te uiți la nimereală printr-un telescop sau binoclu, o să vezi mai multe stele. Dar nu o să le vezi mari, pentru că ele sînt foarte îndepărtate de noi. De exemplu, steaua Vega este la 25 de ani-lumină depărtare de noi. Asta înseamnă că, pînă la ea, sînt de 25 de ori 9460 de miliarde de kilometri. Tu, cînd o apropii prin telescop de o sută de ori, împarți 25 înmulțit cu 9460 de miliarde la 100. Vei vedea că distanța pînă la ea tot mare e. Vezi mai multe stele, le vezi mai strălucitoare pe cele pe care oricum le vedeai strălucitoare, deoarece captezi mai multă lumină de la ele. Tot ce poți vedea în plus sînt niște galaxii, niște pete pe cer, sau planetele mai mari, ori asteroizii – care sînt ca niște punctulețe ce se mișcă printre stele în cîteva ore.

Cînd te uiți prin telescop, cînd vrei să faci observații astronomice, cînd faci știință, trebuie să înregistrezi imaginile, datele, să le prelucrezi. De obicei, se urmărește un obiect mai mult timp, sau prin telescoape din ce în ce mai mari. Fie măsori străluciri, fie poziții de obiecte, fie determini compoziția obiectelor – studiind lumina și descompunînd-o, ca și cum ai face un curcubeu. Noi, oamenii, facem asta de o sută și ceva de ani cu stelele: se descompune lumina stelei, prin telescop, și vezi din ce e compusă steaua – spectroscopie.

m34 jpg jpeg

La ce rezultate se poate ajunge?

Studiem anumite obiecte. Aflăm mai multe despre ele. Depinde de ce fel de astronomie discutăm: de una de top sau de una de țări est europene. Una e să construiești telescoape spațiale cu care să vezi ce s-a întîmplat în univers acum 15 miliarde de ani. Și alta e să studiezi un asteroid fiindcă doar atît îți permiți. Folosește și asta cînd se întîmplă ceva pe planetă. S-a descoperit, de pildă, că sînt vreo trei feluri de asteroizi, unii din gheață, unii din rocă, unii metalici. E bine să știi despre ce fel de asteroid e vorba, pentru că una e să-ți cadă unul din gheață, alta unul metalic…

Care e teoria viabilă privind universul, formarea și evoluția lui?

Cea cu Big Bang-ul, care a apărut prin 1920. E cea mai bună și singura care a putut fi verificată prin observații. De fapt, galaxiile (care sînt niște zone în Univers cu foarte multe stele), cu cît sînt mai îndepărtate de noi, cu atît fug mai repede de noi. Cu toate că unele vin înspre noi, universul le ia cu el și le face să se îndepărteze. Și tu vezi și că vin, și că se îndepărtează. Nouă asta ne arată că Universul se mărește. Ca și cum am avea niște stafide într-o brioșă și, cînd am pune brioșa la copt, ar începe să se mărească și stafidele s-ar îndepărta una de alta. Dar ele nu se  mișcă în brioșă, ci merg cu brioșa. Dînd totul înapoi, am observat că acum vreo 14 miliarde de ani, totul era într-un singur loc: ăla‑i Big Bang-ul – atunci cînd Universul dintr-un singur loc s-a făcut mai mare.

Cum își are locul Dumnezeu în toate aceste ecuații?

Noi nu știm cum a apărut universul sau ce era înainte de Big Bang. Orice explicație poate să includă și Divinitatea care a făcut Universul. Oricum, chestia asta nu se potrivește cu Dumnezeul vîndut de religie – pentru că acesta a făcut pînă și omul, și pisica, și tot. Nu se vorbește că a făcut Universul și după aia l-a lăsat în liniște pentru ca acolo să se desfășoare fenomenele naturale. Poate există ceva la care ei nu s-au gîndit: un Dumnezeu care a făcut Universul și după aia și-a văzut de treabă. Nu înseamnă că-i adevărat, sînt niște idei pe care ni le facem noi. Oamenii de știință nu se aruncă în tot soiul de explicații. Dimpotrivă, ceilalți folosesc știința pentru a explica anumite lucruri pe care nu ar trebui să le explice în felul acesta, pentru că nu e corect.

Ce credeți despre viața pe alte planete?

În sistemul solar nu prea am avea unde să ne mutăm ca să trăim bine. Am trăi în condiții extraordinar de grele pe Marte, și cam atît. Dar costă foarte mult să trimiți oameni pe Marte. Ca să trimiți o mașină teleghidată acolo, te costă 800 de milioane de dolari. Dacă e să trimiți un om, te costă atîta pentru un deget de-al lui…

În ce privește civilizațiile extraterestre, cred că în Univers sînt miliarde de planete în care, acum, extratereștrii stau și se uită la cer. Nu știu despre asta mai mult decît știe oricine care citește cîteva cărți și se uită pe Internet. Deci dacă zic eu, nu înseamnă că așa și este, e doar părerea mea… Pentru că sînt foarte multe stele, foarte multe planete, statistica ne arată că o stea are în medie două planete, și în galaxia noastră sînt între 200 și 400 de miliarde de stele. Colcăie Universul de viață, dar sîntem cam izolați din cauza distanțelor mari. Iar civilizațiile care‑și permit să călătorească într-un fel anume printre stele, practic, nu ar fi atît de multe. Pot fi cîteva zeci sau sute, în galaxia noastră. 

Adrian Șonka este astronom la Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu“.

a consemnat Iaromira POPOVICI

(Foto: Institutul Astronomic al Academiei Române)

Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.
962 t 14 VArsene jpeg
Mîntuirea biogeografică jpeg
La dolce vita vs La deutsche vita
O recentă zicală germană evocă, plastic și concis, „relația” dintre Germania și Italia – țările care ilustrează îndeobște șablonul nord-sud la nivel european: „Italienii îi respectă pe nemți, dar nu-i iubesc; nemții îi iubesc pe italieni, dar nu-i respectă”.
Crédit Suisse Zermatt JPG
Calitatea ce-am poftit, dar și tihna ce-am tihnit
Elveția, spre exemplu, este pe primul loc în topul Numbeo, pe locul 5 în cel al US News și pe locul secund, la egalitate cu Irlanda, în indexul UNDP. Alți „suspecți de serviciu” sînt Islanda, Danemarca, Suedia, Olanda, Germania, Finlanda sau Norvegia.
Left Former Movie Theater Balkan Right Hotel Bulgaria (158046439) jpeg
Geografia relativă a bunăstării
Diferențele dintre un Nord bogat, în ultimele decenii asociat de cercetătorii științelor sociale capitalismului în expansiune, și un Sud sărac, aflat sub dominația totală (pernicioasă poate?) a celui dintîi, au intrat în limbajul profesional al reprezentanților științelor sociale.
p 10 sus jpg
Greierele sobru și furnica hedonistă, sau despre noul clivaj Nord/Sud
Autenticitatea nu presupune mari sacrificii, iar „societatea singularităților” se regăsește în noul Pămînt al Făgăduinței: diferită, dar nu brutală, accesibilă, dar nu mizeră, simplă, dar nu banală.
p 12 WC jpg
De-a lungul și de-a latul vieții
Percepem viața ca pe o datorie sau ca pe o plăcere? În ce domenii e datorie și în care e plăcere? Ce preț sîntem dispuși să plătim pentru a ne trăi viața în propriii termeni? Și cîți dintre noi au oare luxul alegerii?
p 13 sus jpg
„Incategorisibila” fericire
La urma urmei, așa cum o spunea Helliwell, „fericirea” este în bună măsură un produs de marketing, iar etichetele contează prea puțin. Iar adeseori, căutînd un lucru cu lumînarea, riscăm să uităm ceea ce căutam cu adevărat.
640px Beer optimator glass bottle jpg
Lumea văzută prin fundul sticlei: bere versus vin
Ne-am găsit voia bună în deprinderile culinaro-bahice strămoșești și am stabilit ca etaloane pentru calitatea vieții sarmalele, mititeii și pruna curată. Mai la nord sau mai la sud, gastronomic vorbind, lucrurile stau altfel.
640px Overzicht van de drukte op Mokum 700, Bestanddeelnr 928 0112 jpg
Cum măsurăm bunăstarea și de ce
Avem totuși un alt mod de a înțelege dezvoltarea și feluritele ei moduri de a contribui (sau nu) la o viață bună, împlinită, umană?

Adevarul.ro

Hunedoara Foto Daniel Guță  ADEVĂRUL (14) jpg
Orașe din România care au renăscut din propria cenușă. Au fost investiți milioane de euro VIDEO
În două zone ale țării, aflate în regiuni istorice diferite, oamenii gospodari și banii folosiți cu cap au transformat orașele în locuri în care progresul este vizibil. Botoșani și Hunedoara au găsit calea dezvoltării.
Masina in apă gasita in localitatea Unirea foto bistriteanul ro jpeg
Doi bărbați dați dispăruți, găsiți morți. Mașina de teren în care se aflau a căzut într-un râu
Doi bărbați care nu mai fuseseră văzuţi de două zile au fost găsiţi, duminică, 25 septembrie, decedaţi, într-o mașină de teren căzut în râul Bistriţa Ardeleană, lângă municipiul Bistriţa.
zentiva
Poziția producătorului privind lipsa medicamentului care face imposibile operațiile chirurgicale din România
Ministrul sănătății, Alexandru Rafila, recunoaște această problemă și susține că a vorbit cu producătorul acestui medicament, care dă asigurări că în, cel mai scurt timp, stocurile din spitale vor fi asigurate.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Asociațiile sovietice de „prietenie” – lucrate de contraspionaj în România comunistă
„Apolitică” și cu peste 6 milioane de membri, Asociația Română pentru Strângerea Legăturilor cu Uniunea Sovietică (ARLUS) a fost instrumentul sovietic cel mai extins între cele destinate să sugrume democrația liberală din România.