Cerinţele induse de cutremure

Dragoş MARCU
Publicat în Dilema Veche nr. 441 din 26 iulie - 1 august 2012
Cerinţele induse de cutremure jpeg

Trecînd peste definiţia scolastică a cutremurelor de pămînt, să spunem că seismul este unul dintre cei mai de temut „ucigaşi“ dintre fenomenele naturale, iar impactul economic, psihologic şi sociologic este deosebit. E vorba de un fenomen aşteptat, dar care mai mereu ne ia pe nepregătite, cu manifestări dramatice şi urmări severe, greu de analizat numai dintr-un unghi de vedere, necesitînd conclucrarea unui spectru larg de profesiuni – seismologi, ingineri, geologi, arhitecţi, urbanişti, economişti, sociologi etc. Dezbateri ample şi un lung şir de articole ar permite astfel de abordări. Mă voi limita numai la una. Constructorul, inginerul şi, în particular, inginerul proiectant de structuri au o responsabilitate uriaşă în ceea ce priveşte limitarea efectelor dezastrelor naturale.

Intensitatea unui cutremur nu poate fi apreciată suficient de sugestiv doar prin magnitudine (energia degajată în focar), ea depinde de foarte mulţi factori (distanţă epicentrală, adîncimea hipocentrului, acceleraţia terenului, perioada mişcării, tipul de sol pe care este fundată construcţia etc.). Trebuie spus că, în Bucureşti, de exemplu, pe o axă aproximativă N-S, valorile înregistrate sînt de la dublu la simplu. La Mexico City, acelaşi cutremur produs la mare distanţă a fost înregistrat de cinci ori mai puternic pe un amplasament aflat la numai 8 km faţă de un altul. Oarecum paradoxal pentru neiniţiaţi, scara Mercalli, deşi una profund subiectivă (se referă la aprecierea efectului pe care un cutremur îl are asupra oamenilor sau construcţiilor), este mult mai relevantă, pentru că ea zugrăveşte sugestiv efectul.

Mai trebuie amintit că nici un cutremur nu seamănă cu altul. Numai unul din cîteva sute de cutremure are efecte notabile asupra Bucureştiului. La fel, se poate remarca că în Bucureştiul aflat sub influenţa cutremurului vrîncean, construcţiile de înălţime medie (8-15 etaje) sînt cele mai expuse, acesta fiind de alt tip decît cel bănăţean sau californian, de exemplu, unde sînt afectate construcţiile joase. Pe de altă parte, cutremurul vrîncean afectează o arie largă, nu numai Bucureştiul. Celelalte două surse amintite mai sus au repercusiuni asupra unei zone restrînse, chiar dacă una înseamnă pierderile care pot apărea în zona rurală din sudul Banatului, iar altele pot fi urmările dacă seismul se produce în Los Angeles.

Cît de bune sînt construcţiile pe care le facem, cît de eficace sînt ele în limitarea consecinţelor? Şi aici depindem de mulţi factori – soluţii structurale, materiale, tehnologii, putere economică, decizie politică (!) etc.

Poate cea mai importantă lege structurală spune că întotdeauna capacitatea trebuie să fie mai mare decît cerinţa. Astfel, o forţă capabilă trebuie să fie mai mare decît o forţă necesară (cerută). Deformaţia capabilă a unui element structural sau a unei structuri trebuie să fie mai mare decît cerinţa de deplasare indusă de cutremur (de vînt, de temperatură etc.). Secţiunea unui element structural va fi întotdeauna mai mare decît o cere acţiunea. Comparaţia se menţine şi pe alt tărîm: capacitatea unei comunităţi sau a unei ţări este suficientă pentru a reacţiona împotriva cerinţelor induse de cutremur?

În proiectare: performanţe şi consecinţe

Trebuie să avem în vedere un lucru, greu de acceptat: întotdeauna, măcar şi statistic, este posibil să apară un cutremur superior ca intensitate celui considerat de noi în proiectare. Un alt aspect greu de admis pentru omul obişnuit: măiestria inginerului structurist este aceea de a limita avariile şi de a le dirija către zone mai puţin esenţiale pentru integritatea de ansamblu a structurii. Altfel spus (inginerii ştiu asta!) o construcţie este proiectată să se comporte fără avarii în timpul seismelor moderate (starea limită de exploatare normală), dar este posibilă avarierea în timpul cutremurelor foarte puternice (starea limită ultimă). Cu cît o construcţie este mai importantă (şi proiectată în consecinţă), ea se va avaria mai puţin sau mai tîrziu – la un cutremur de aceeaşi intensitate, în aceleaşi condiţii, o construcţie mai puţin importantă se va avaria mai mult decît una dintr-o clasă superioară. La ambele este garantată siguranţa vieţii, numai că un spital de urgenţă va trebui să lucreze în condiţii optime indiferent de eveniment, în timp ce la o locuinţă obişnuită nu e nici o tragedie dacă se sparge o ţeavă sau o grindă se va fisura semnificativ (construcţia a traversat cutremurul fără colaps, ea însă va fi reparată şi abia apoi redată funcţionării). În termeni economici, cu cît o construcţie e mai importantă, cu atît ea va costa mai mult. Pe de altă parte, costurile de reparare după producerea unui eveniment major vor fi semnificativ mai mici. Nu e însă valabil şi corolarul, adică nu întotdeauna o construcţie mai scumpă va fi şi mai rezistentă!

Cele de mai sus redau în mod simplist actuala filozofie de proiectare – proiectarea seismică bazată pe performanţă. Noua direcţie însă va fi proiectarea seismică bazată pe consecinţe.

Cîte construcţii importante avem capacitatea să facem? Aici este decisivă puterea economică a unei ţări. Avem voinţa să facem construcţii cît mai durabile sau ne asumăm riscul unor pierderi mai mari? Avem priceperea să o facem? Aici depindem de mulţi factori (stadiul tehnologic, cercetarea, învăţămîntul care pregăteşte specialişti, conştiinţa muncii, calificarea, controlul calităţii etc.).

În principiu, trebuie spus că, într-un anumit sens, sîntem pregătiţi. Există o practică de proiectare, dobîndită de-a lungul mai multor zeci de ani şi transmisă din generaţie în generaţie, practică pe care multe alte ţări nu o au. Am avut, cu scurte intervale de pauză, coduri de proiectare dintre cele mai moderne. Chiar acum se fac eforturi importante pentru alinierea codurilor noastre cu cele europene (în general, Eurocodurile sînt mai severe, chiar dacă mulţi dintre europeni nu se confruntă cu implicaţiile zonelor seismice; avem într-adevăr forţa economică să ne aliniem?). Pe de altă parte, astăzi, tehnologia se importă uşor. Calitatea structurilor a crescut în ultimii 10-15 ani, autorităţile se implică mai serios. Probleme se găsesc, însă, în alte zone: conştiinţa muncii, de exemplu, dar şi cercetarea şi învăţămîntul, tot mai şubrede parcă, iar definitorie este puterea economică.

Posibile pierderi…

Cum vom face faţă unui cutremur devastator? Depinde de cît de mari sînt pierderile pe care sîntem gata să le acceptăm. Răspunsul este diferit, în funcţie de zonă. Fără a ignora unele oraşe din „zona de foc“, testul sever va fi în cazul Bucureştiului. În 1977, aici au murit aproximativ 1400 de oameni (1574 în toată ţara) şi tot aici s-au înregistrat aproape 70% din totalul pierderilor materiale. De subliniat şi că atunci foarte puţine construcţii noi au căzut. La fel, puţine construcţii de mică înălţime au cedat.

Personal, sînt de un optimism moderat, chiar dacă există scenarii care estimează peste 10.000 de morţi (cred că numărul va fi mult mai mic). Mai întîi de toate, pentru că noile concluzii ale seismologilor estimează că un seism cu adevărat devastator nu se va produce în următorii 60 de ani (seisme severe, da). Apoi, pentru că în cazul noilor investiţii de dimensiuni considerabile sînt implicate forţe serioase, calificate. Aici aproape că exclud posibilitatea prăbuşirii. Problemele legate de calitate se găsesc în primul rînd la construcţiile mai mici, acolo unde sînt implicaţi oameni de o calitate mai scăzută, unde nici controlul nu mai ajunge, unde nu sînt disponibile forţe şi tehnologii serioase, iar uneori calitatea investitorilor e îndoielnică. Din fericire, construcţiile de mică înălţime nu vor fi primele vizate şi, din acest motiv, largi zone rezidenţiale, realizate uneori discutabil, nu se vor confrunta cu colapsuri. Între construcţiile noi, un serios pericol poate fi în cazul celor de înălţime moderată (6-10 etaje), realizate în investiţii singulare, de amploare redusă, acolo unde modul de construire a fost discutabil (atenţie la prospera zonă de nord!).

Nu sînt însă la fel de optimist în ceea ce priveşte pierderile materiale. Nu din colapsul structurilor provin pierderile majore, ci din avarierea elementelor nestructurale (atenţie la noile faţade!). Dintr-un anumit punct de vedere, multe dintre construcţiile noi sînt mai puţin durabile decît cele din trecut (nu şi mai puţin rezistente), pentru simplul motiv că nu am fost suficient de instruiţi să lucrăm cu materialele noi, iar marea parte a meseriaşilor provin din vechile industrii (apropo, unde sînt şcolile de meserii?).

Ce se va întîmpla cu clădirile vechi? Aici e aici. Se ştie că există, în Bucureşti, un număr de cîteva zeci (statistic, sînt sute) de construcţii, de peste patru etaje, realizate înainte de 1940, care au o rezistenţă precară pentru că au fost făcute într-o perioadă cînd nu exista nici un concept seismic şi au fost însemnate cu celebra bulină roşie. S-a dorit mult, s-au făcut eforturi, dar s-a realizat puţin pentru ele, în realitate, fie pentru că nu a existat o adevărată putere economică (cu sprijinul Băncii Mondiale, multe eforturi s-au concentrat pe clădirile publice – spitale, şcoli, muzee), fie pentru că nu au mai prezentat interes, excepţie făcînd terenul.

Dincolo de studii, de cercetări şi teorii stufoase, există o ştiinţă a construirii care s-a dobîndit din experienţele nefaste ale trecutului. Am reuşit să facem construcţii din ce în ce mai bine, pe măsură ce ne-am confruntat şi am învăţat din dezastre. Aşa cum medicii au învăţat mai multe din cazuistica pierderilor, şi nu în urma vindecărilor, „paradoxul ingineriei structurale constă în faptul că inginerii pot învăţa mai multe din greşeli decît din succese“ (Petroski, 1985).

Dragoş Marcu
este inginer proiectant de structuri pentru construcţii, lector la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu“ din Bucureşti şi vicepreşedinte al Asociaţiei Inginerilor Constructori Proiectanţi de Structuri din România.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.