Centrul istoric: puţine schimbări, multe aşteptări

Publicat în Dilema Veche nr. 134 din 18 Aug 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

- dialog cu Teodor Frolu, membru fondator al Asociaţiei Investitorilor din Centrul istoric - Lipsa unei viziuni unitare Un proiect de revitalizare a acestei zone nu înseamnă doar un plan de intervenţie la nivel de reparaţii-restaurare, dar şi un set de politici şi măsuri în urma cărora să fie rezolvate şi problemele ce stopează orice proces de dezvoltare normală. Una este regimul de proprietate; cea de-a doua - problemele de ordin social şi locativ ale celor care locuiesc în zonă; a treia - atragerea anumitor tipuri de activităţi culturale şi comerciale (pentru că la o dezvoltare rapidă şi la o creştere a chiriilor, multe din ele vor dispărea) - şi aici mă refer la Galeriile de artă şi magazinele de antichităţi specializate nu neapărat pe produse de lux, covrigării, gogoşerii, atelierele şi magazinele micilor meseriaşi, cluburile şi cafenelele studenţeşti mai populare. Proiectul de infrastructură este început de Primărie, dar lipseşte proiectul mare: nu avem încă o viziune asupra zonei la care să ne referim. Atunci cînd vorbim despre centrul istoric ar trebui să-l putem defini: ca şi caracter, atmosferă, tipuri de activităţi, tipuri de evenimente sau întîmplări care s-ar potrivi aici, ca branduri care populează zona. Pe două coordonate: să fie specific Bucureştiului, nu doar un loc frumos, modern, european; şi să fie un centru istoric, dar care să aparţină prezentului: o zonă, care va continua să se dezvolte, va fi vie şi integrată în dinamica oraşului. Este necesar să avem un amestec între locuinţe, spaţiu comercial şi de business. Toate acestea suprapuse pe brandurile care deja definesc zona: Hanu cu Tei; Hanul Gabroveni, într-o gravă stare de degradare; Curtea sticlarilor, chinuită de modernizare; biserica Stavropoleos, o oază de lumină; Curtea Veche, care are un potenţial deosebit atît ca muzeu, dar mai ales ca un loc viu, interactiv; curţile interioare din zonă, deosebit de frumoase, nedescoperite încă, aparţinînd zonei private; "Carul cu bere", care este în restaurare în momentul de faţă; "Florile" din zonă - care au început să nu se mai vadă din cauza "bălăriilor" - sînt în marea lor majoritate proprietăţi private şi sînt rezultatul unui grup de oameni cu iniţiativă şi cu dragoste pentru valoare. Paradoxul este că foarte multe clădiri s-au deteriorat în ultimul an şi jumătate, prin "modernizare", mai mult decît în ultimii 20 ani, prin abandon. Investitori şi afaceri Comercialul internaţional, normal şi binevenit pentru zonă, trebuie contrabalansat de nişte branduri locale. E foarte important tipul de investitori care sînt atraşi către zonă: să fie avizaţi, să înţeleagă cu adevărat genul acesta de investiţie, caracterizată prin termen lung şi mediu, şi nu investiţia de conjunctură, care încearcă să speculeze imobiliar sau comercial pe termen foarte scurt. Un investitor care vine şi-şi modernizează magazinul sau restaurantul, distrugînd ce are de valoare clădirea, şi-l tratează ca pe un parter de bloc de cartier, e clar că e neavenit în această zonă. Deşi există nişte reglementări foarte clare în această privinţă, în ultima vreme e Far West aici: neglijenţă, lipsă de reguli şi prost-gust. Există chiar şi nişte culori avizate şi recomandate de Comisia Monumentelor, nuanţe de gri, bej, umbra, albul, specifice stilului eclectic de sfîrşit de secol XIX. Tîmplăria de lemn şi vitrinele cu decoraţii specifice zonei sînt elemente esenţiale de ambianţă la nivelul străzii. Valoarea zonei stă foarte mult în ansamblu: în momentul în care cineva intervine asupra unei clădiri, e afectat întregul ansamblu. De aceea, noi, ca asociaţie (AICI), am cerut întotdeauna organizarea unui birou de administrare şi informare, care să acorde şi asistenţă pentru cei care vor să investească, dar să şi controleze ce se întîmplă. Am şi scos o foaie volantă, un fel de ghid pentru cel care investeşte, cum să facă să-şi valorifice mai bine investiţia în zonă. Pînă la urmă, o investiţie bine-făcută creşte atît valoarea proprie, cît şi a celor din jur. Cele mai mari investiţii în zonă: Amsterdam Grand Cafe, unde sînt cinci asociaţi, trei olandezi, un belgian şi un român (subsemnatul), Hotelul Rembrandt (doi olandezi), B-Market (doi români), magazinul Nova, Chocolat, City Grill. Majoritatea dintre ele sînt făcute înainte de anul trecut. Nu există investiţii de anvergură care să fi fost făcute în ultimul an şi jumătate. Cînd vorbim de investiţii serioase, ne referim la refacerea structurii clădirii, a faţadei, şi nu doar de o cosmetizare, de pus nişte termopane şi vopsit gardul. Regimul proprietăţii Primul lucru care diferenţiază zona de aici faţă de alte centre istorice este regimul proprietăţii. Aici, proprietatea este foarte dispersată şi nu există un plan foarte clar de acţiune în clarificarea acesteia. În momentul de faţă, în zona privată sînt cam 40% din proprietăţi. Deci încă 60% se află la stat. Din aceste 60%, un procent de 40% sînt în proces de retrocedare. Ceea ce este bun aici aparţine zonei private, iar mizeria şi debandada - administraţiei publice. Este interesant cum administraţia publică iese şi spune că vrea să facă ordine, deşi ea este încă proprietara majoritară. Ca să rezolve problema proprietăţii ar fi putut să urgenteze procesul de retrocedare. La care să se adauge mediatizarea şi publicarea regulilor de intervenţie în zonă: astfel încît o clădire să nu fie vîndută pe piaţă ca o clădire banală, bună de demolat, posibil de a fi înlocuită cu orice clădire. Nu vreau să fiu înţeles greşit, nu sîntem împotriva clădirilor noi dar, avînd în vedere că în momentul de faţă în Bucureşti se construieşte pe principiul mult şi prost, va fi fatal pentru centrul istoric. Închiderea circulaţiei Din punct de vedere al business-ului, a fost dezastruoasă. Business-urile noastre au scăzut între 30 şi 50%, unii chiar au dat faliment. Proiectul a demarat în februarie 2005. Circulaţia este închisă complet anapoda: este o mare diferenţă între a face o zonă pietonală şi a bloca complet accesul maşinilor. Există un proiect al unor experţi britanici, în care regula e foarte simplă: ai nişte trasee pietonale, dar în proximitatea lor adiacentă ai circulaţia; astfel încît, cînd ieşi de la pietonală, în maxim 30 m să ai acces auto. Un astfel de proces are loc în sistemul "pas cu pas", avînd la bază o combinaţie între măsuri de restricţionare treptată cu dezvoltarea unor noi trasee şi accese în zonă. Ce urmează Premisa de la care pleacă Primăria, şi anume că, dacă doar refaci pavimentul şi infrastructura, va fi un aflux de investiţii majore aici, este o mentalitate încă de administrator de bloc care funcţionează pentru marile afaceri imobiliare din zone noi ale oraşului. Centrul istoric este mai mult decît speculaţie imobiliară, este "inima" Bucureştiului, aşa cum parcurile sînt "plămînii". Sper ca bucureştenii să se implice mai mult în ce se întîmplă cu oraşul lor. Pînă atunci, ce încercăm noi ca asociaţie este să ajutăm la construcţia unei viziuni de centru istoric, prin propriile investiţii, prin dezbateri publice şi asistenţă de specialitate română, străină sau prin atragerea de programe de investiţii. Din ce am văzut pînă acum, bucureştenii îşi doresc ca zona să-şi păstreze caracterul, să nu fie doar una comercială, invadată exclusiv de branduri internaţionale, totuşi să se producă o modernizare, calitatea serviciilor să fie alta; să se poată avea acces uşor aici; zona să fie mai vie şi să devină o alternativă reală la mall-urile ce au căpătat un rol excesiv în viaţa socială a oraşului. a consemnat Iaromira POPOVICI

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Podul peste Dunăre de la Brăila arată jalnic. Asfaltul a crăpat și s-au format șanțuri ca pe „arătură”, spun șoferii VIDEO
Șoferii care trec pe podul peste Dunăre de la Brăila sunt revoltați. Deși a fost dat în folosință în urmă cu un an, podul arată deplorabil. Asfaltul a crăpat și s-au format numeroase șanțuri, exact ca pe un drum abandonat.
image
Surse: Dani Mocanu a rămas fără permis după ce a fost prins „zburând” pe A2. Ce viteză avea manelistul
Polițiștii au amendat sâmbătă, 13 iulie, șoferul unei mașini marca BMW, care circula cu o viteza uimitoare pe A2. Potrivit unor surse, la volan s-ar fi aflat manelistul Dani Mocanu.
image
Turiștii, terorizați de marea de alge de pe litoral. „Acolo unde au curățat, valurile aduc din nou cantități mari de alge” VIDEO
Zeci de mii de turiști goniți de caniculă în stațiunile de pe Litoral au parte, în aceste zile, de o surpriză mai puțin plăcută: apele Mării Negre au devenit verzi din cauza tonelor de alge aduse la mal și care miros a hazna.

HIstoria.ro

image
România anului 1944, văzută din exil: „Sfârșitul lumii noastre”
Ajuns în Elveția, Constantin Argetoianu se miră de calmul și liniștea care domnesc în rândul localnicilor și imediat ia pulsul celor câțiva români aflați aici.
image
Un cărturar francez justifică argumentat Comunismul lui Sadoveanu
„Războiul rece bîntuia și printre intelectuali. În acest context, Sadoveanu, care făcuse deja alegerea în 1944, în timpul răsturnării de situație prosovietice acționînd convins potrivit conștiinței sale umaniste, este pus în situația să aibă luări de poziție fără echivoc în favoarea noului regim”.
image
Războiului din Pacific: decriptarea codului japonez JN-25b
Un salt major pentru SUA în domeniul informațiilor a avut loc în februarie 1942, când criptanaliștii US Navy au început decriptarea mesajelor japoneze trimise cu ajutorul codului naval standard JN-25b.