Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?

Publicat în Dilema Veche nr. 963 din 22 septembrie – 28 septembrie 2022
image

De ce ne este frică de a greși? De ce sîntem așa intransigenți cu cei care greșesc, încît satisfacția cu care îi tratăm pe cei care au fost prinși că au greșit arată latura cruzimii ce sălășluiește în fiecare din noi? Am avut surpriza, nu de puține ori, să observ și la oameni din imediata mea apropiere, dar mai ales în mediul online, unde violența psihologică atinge uneori proporții cosmice, furia cu care se declanșează asupra cuiva sau a unei situații fără o minimă analiză a factorilor, dar și fără o minimă empatie, lucru care ne arată gradul de durere ce sălășluiește în oameni. Pentru că atunci cînd tratăm cu o satisfacție coercitivă pe cel care a greșit, de fapt scoatem la iveală modul cum am fost noi tratați de cei din jurul nostru atunci cînd făceam greșeli și eram prinși.  

Dar cum mediul nostru formativ este unul în care ești criticat și certat pentru greșeala pe care o faci, de la ceva banal, cum ar fi că nu ascultam în lucruri lipsite de importanță deoarece avem nevoie de experiența actului pentru a ști cum se simte atunci cînd eșuăm, și pentru că așa și învățăm, pînă, desigur, la situații în care greșelile noastre pot avea consecințe, fiind făcuți de rușine (scoaterea în fața clasei, spre exemplu), comparația cu altcineva care face mai bine ca noi, toate aceste născînd durere emoțională, durere pe care o purtăm cu noi la vîrsta adultă și o punem în act atunci cînd sesizăm greșelile altcuiva, iar uneori o punem în act cu atît de multă violență și furie încît nu luăm în calcul cum îl afectează pe cel care a făcut greșeala.

Empatia încă este o noțiune abstractă și, din păcate, nu înțelegem că ea se învață, se învață în mediul familial, în cel social și în cel școlar. Și cum, din păcate, fix în aceste medii avem parte de pedepse aspre, de bullying și uneori chiar de violență fizică atunci cînd facem o greșeală, lucrul acesta la vîrsta adultă se va vedea în intransigența cu care îi taxăm pe cei care greșesc, dar și în comportamentul imatur de a căuta să idealizăm anumite persoane, iar dacă acestea își arată vulnerabilitatea și sensibilitatea simțim dezamăgire. 

Căutăm eroi pentru că o parte din noi a rămas captivă gîndirii magice specifice copilului sau, mai simplu spus, pentru că sîntem imaturi emoțional. Numai în povești și în basme, în filme, personajele sînt doar bune sau doar rele –o gîndire dihotomică, de tipul alb sau negru –, în viața reală oamenii au nuanțe și fac greșeli, dar fac și bine, mult chiar, iar mulți oameni, cînd sesizează că au greșit, se corectează ulterior. Pentru că, atunci cînd greșim, atitudinea sănătoasă este să ne asumăm și să învățăm din experiența respectivă, devine problematic cînd repetăm comportamentul greșit. Dar și aici sînt multe explicații care la o primă vedere superficială nu par de înțeles, dar dacă vom căuta să înțelegem cu aplecare empatică s-ar putea să avem surpriza să descoperim răni profunde care-l fac pe un om să se încăpățîneze să meargă pe aceeași cale.

În mediul online sînt situații ale unor oameni care au făcut greșeli și care au recunoscut, unii cu greu, alții imediat, dar uimitor este sadismul celor care au lovit cu cuvintele lor pline de ură, multă ură, în cel care a greșit. Și mai uimitor este că nu se opreau din a-și deșerta ura și satisfacția la adresa acestuia. Intoleranța de a accepta greșeala arată multă durere în cel care o face, multe răni narcisice instalate în copilul care a fost acel om, un copil rănit și sancționat cu multă asprime, căruia i-a fost provocată multă durere emoțională și care, la vremea respectivă, nu avea resursele să se protejeze de asprimea pedepsei. 

Ca o răsucire inversă, la maturitate acel om, în unele cazuri, în loc să devină empatic și să aibă toleranță, din contra, simte puterea pe care o are și atunci va lovi cu toată furia copilului rănit care acum poate să se răzbune, dar nu se răzbună și nu varsă atîta intoleranță în realitate la adresa celui din fața lui (chiar și virtuală fața), ci într-un mod inconștient strigă la cei din propriul trecut care i-au fost tartorii emoționali. 

Poate încet-încet vom înțelege de ce reglajul emoțional și psihologic al adulților care contribuie la creșterea unui copil este esențial, vital, la fel cum este aerul pe care-l respirăm, altfel producem răni majore care au consecințe în adultul de mai tîrziu și care se vor întoarce către noi prin adulții care formează societatea de mai tîrziu, care vor fi cei răniți și furioși, lipsiți de empatie și dezorganizați intern, iar prin acțiunile lor vor contribui la o societate disfuncțională și agresivă, care ne va afecta implicit. 

Atunci cînd cineva e jos să-l lovești și mai mult e cruzime, e sadism, nu corectezi pe nimeni lovindu-l, umilindu-l, prin a te poziționa superior și fără de greșeală. Dacă nu poți ierta, măcar fii indiferent, dar nu lovi. Poziționarea superioară și satisfacția de a umili pe cel care a greșit spune mult mai mult despre tine decît despre cel care a greșit. A nu se înțelege că susțin să nu îi spui nimic celui care face o greșeală, dar acest lucru trebuie spus cu blîndețe și în privat, întotdeauna rușinarea de tipul „scos în fața clasei și rîs de el” va produce efecte inverse  celor propuse și multă suferință. Și mai este un aspect de luat în considerare: nu știm ce structură psihică are persoana care a greșit și cît este de vulnerabilă, astfel încît putem produce un rău major care poate duce la instalarea unei tulburări psihice sau, in extremis,la sinucidere. Or, nu cred că se poate trăi ușor purtînd pe conștiință povara unei vieți pierdute. 

Spunem despre o boală că este idiopatică atunci cînd nu-i putem stabili cauzele, cînd sînt de neidentificat. Să fie idiopatică sursa ce stă la baza celor care nu greșesc, dar care lovesc și se hrănesc cu durerea emoțională a celor care greșesc? Ce-i determină să se poarte în acest fel? Să fie ei fără de greșeală? Și oare care-i sursa acestora de a fi așa buni și drepți, fără de greșeală? Doar și aceștia au trăit în același mediu și au imprimat neural tonul emoțional al acestuia. Oare ne gîndim la ce consecințe au cuvintele noastre, abandonul nostru în cazul unui om în care lovim cu satisfacția că am avut dreptate și că, în sfîrșit, e prins și pus jos?

În filmul Sleepers, care are o distribuție de excepție și merită văzut, povestea acestuia este construită în jurul a patru copii în jurul vîrstei de paisprezece ani care fac o greșeală (distrug o tonetă de înghețată) a cărei consecință va fi trimiterea acestora pentru un an de zile la școala de corecție. Un an care le va schimba viața datorită tratamentelor traumatice la care sînt supuși, iar ulterior vom vedea consecințele acestui an în viața lor de la maturitate. Absolut nici unul din cei patru protagoniști nu mai are o viață sănătoasă emoțional, și totul a pornit de la un act greșit care a avut consecințe în viața adultă. Trauma modifică direcția vieții, dar și chimia creierului, astfel încît ori devenim permanent vigilenți, ori rigizi datorită înghețării emoționale și afective, ori retrași și evitanți. 

O greșeală în unele cazuri înseamnă a minți și a fi prins că ai făcut-o. Minciuna este un act conștient de apărare și de a întoarce o situație în favoarea ta, dar odată dezvăluită aceasta vine cu pierderea încrederii care va săpa temelia oricărei relații, dar și cu durerea de a fi exclus și evitat. Iar cei care observă minciuna, prin aciditatea cu care verbalizează, vor trezi frica și în ceilalți, frica de a nu fi și tu prins pe picior greșit, iar ca mecanism de apărarea unii oameni se asociază cu cei vocali doar pentru a-și asigura protecția acestora, din frica de singurătate, dar și din satisfacția că măcar acum sînt de partea celui „puternic”. Această asociere vine deseori cu comportamente abuzive din partea celor „puternici”. 

 ​A fi un om bun înseamnă a avea blîndețe în orice acțiune, nu doar  a face unele acte caritabile. A fi bun înseamnă a-i privi pe cei din jur cu compasiune acolo unde este suferință, a spune cuvinte bune și celui mai înverșunat, a ști să te abții de a corecta greșeala cuiva prin a-l zdrobi la nivel emoțional cu atitudinea și cuvintele tale. Cuvintele sînt bisturiul chirurgical la care avem acces cu toții, doar că unii dintre noi sîntem înzestrați  a fi chirurgi de excepție în a manevra cuvintele, iar alții sîntem mai puțin înzestrați, dar asta nu ne conferă dreptul de a ne poziționa superior față de celălalt și a-l răni.

Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.

Cătălina Dumitrescu este psiholog și scriitoare. A publicat volumul În interior. Momente de întîlnire cu tine însuți, Editura Humanitas, 2022.

Foto: wikimedia commons

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.
962 t 14 VArsene jpeg

Adevarul.ro

rachetă balistică lansată de coreea de sud foto AFP jpg
Panică în Coreea de Sud după un test eșuat al unei rachete balistice
Eşecul unui test cu rachetă balistică a provocat panică într-un oraş de obicei liniştit din Coreea de Sud, după ce dispozitivul s-a izbit de sol şi a generat un incendiu puternic.
Pamela Popa profesor Teach for Romania FOTO arhiva personala (3) jpg
Profesoara care își formează elevii ca lideri și le crește stima de sine prin jocuri de rol. Îi duce și în țări din Europa
Pamela Alina Popa, profesor la o școală din județul Timiș, îi învață engleză pe elevii săi prin metode atipice, dar face cu ei și dezvoltare personală și le formează abilități care îi pregătesc pentru viața de adulți.
rege Charles jpg
La ce băuturi nu poate renunța regele Charles al III-lea
Regele Charles al III-lea are anumite tabieturi la care nu poate renunța. Astfel că, acesta consumă zilnic anumite băuturi.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.