Cearta şoferului cu lumea

Publicat în Dilema Veche nr. 167 din 23 Apr 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Dacă aveaţi cumva impresia că înjurăturile sînt destinate exclusiv huliganilor de pe stadioane şi din muzica hip-hop, precum şi taximetriştilor înfuriaţi, probabil că faceţi parte din categoria doamnelor fără permis de conducere. Cele posesoare de permis îşi pierd instantaneu statutul de doamnă odată ce se urcă la volan, pentru că şoseaua e o junglă în care supravieţuiesc numai cei puternici. Timpul e scurt, deci se folosesc înjurături bine ţintite, care să anihileze adversarul dintr-o singură lovitură. Maşinile pot fi folosite pe post de prelungire a proprietarului, participînd şi ele la gîlceava rutieră prin metode specifice: flash-uri, claxoane prelungite, faza mare băgată în ochi, schimbare bruscă de bandă, depăşire prin dreapta urmată de frînă şi multe alte tertipuri. RĂZBOIUL ÎNTRE "PARTICIPANŢII LA TRAFIC" E simplu: scoţi capul pe geam, din mers, şi strigi ce ai pe suflet către cel care te-a ofensat de moarte prin lentoarea sa inacceptabilă sau prin nepriceperea cruntă într-ale şofatului. Dacă nefericita e femeie, nu uiţi să faci remarci sexiste de tipul "Fă, proasto, cin’ ţi-a dat carnetu’?". Nici o problemă, doamna ştie şi ea "meserie" şi îţi răspunde cu aceeaşi monedă, procopsindu-te cu nişte apelative de toată frumuseţea. Nu este propriu-zis o ceartă, ci mai curînd un schimb de înjurături, cele mai multe dintre ele fiind acoperite de claxoane interminabile sau de muzici date la maximum. Bine apăraţi de capsula lor mergătoare, care le transmite un sentiment de invulnerabilitate, şoferii ajung la violenţe verbale nebănuite, la care altminteri, în viaţa "normală" de zi cu zi, s-ar abţine. Pieton fiind, dacă un nene îţi taie calea, te mulţumeşti să bombăni ceva pentru tine şi treci mai departe. Dacă însă un nefericit îţi taie calea cu maşina în trafic, eşti în stare să faci moarte de om pentru asta. Momentul de maximă tensiune al unei certe între şoferi este cînd unul dintre ei se dă jos din maşină (eventual înarmat cu o bîtă de baseball care, în limbaj de cartier, se mai numeşte "schimbător de păreri") şi se duce la celălalt, pentru a-i băga minţile în cap. În lipsă de bîtă, un scuipat pe parbriz are un efect nedureros, dar la fel de umilitor. CEARTA CU NENEA POLIŢISTU’ Dacă te-a oprit poliţia pentru că "ai comis-o", încerci să-ţi păstrezi calmul şi o iei mai întîi pe căi ocolite. Cearta începe de-abia după ce ţi-ai epuizat atît argumentele raţionale (nu era, dom’le, chiar roşu, era galben, n-am văzut pietonu’ care se pregătea să traverseze, că se mai întîmplă oricui, oameni sîntem şi mai avem scăpări, da’ să ştiţi că io de obicei merg cu viteză regulamentară) şi cele emoţionale (hai, domnu’ poliţist, că, dacă-mi luaţi permisu’, mă dă afară de la serviciu, păi mergeam cu viteză că-mi naşte nevasta şi mă grăbeam şi io la spital, oameni sîntem, da, am gresit de data asta, da’ n-o să mai fac!). Insensibilitatea poliţistului la orice tip de argumente poate crea, în cele din urmă, o stare de iritare şi disperare atît de mare, încît cei mai colerici alunecă repede în ispita fatală de a începe să se certe cu organu’: - Dom’le, da’ pe mine m-aţi găsit de fraier? Pe ăştia care merg ca nebunii cu gipurile, beţi-morţi, nu-i vedeţi, nu? Sigur, io dacă n-am pile, săriţi ca vulturii să-mi daţi amendă! - Domnu’, deci vă rog io să fiţi respectuos cu organele de poliţie şi să nu insinuaţi! - Ce respect, dom’le, păi nu vezi cum sînt drumurile astea? Numa’ gropi. Banii noştri de amendă unde se duc, vă-ntreb? - Deci io v-am rugat să fiţi calm. Că oricum vă fac proces-verbal! - Io nu semnez nici un proces, că sînt nevinovat! - Că semnaţi, că nu semnaţi, amendă tot tre’ să plătiţi, şi faceţi dvs. frumuşel contestaţie dup-aia. Da’ vă spun io, din experienţă, că degeaba faceţi! Aşadar, cearta cu domnu’ poliţist poate continua la infinit: organu’ e ferm şi nu cedează, iar cetăţeanu’ plăteşte, direct la sursă sau indirect, la cea mai apropiată unitate CEC. SCANDALUL DE LA SECŢIE Ce mai zgomot şi gîlceavă la biroul de Accidente Uşoare! Părţile implicate desenează "schiţa accidentului", dînd explicaţii tehnice şi încercînd fiecare să-şi reducă partea din vină, după ce în prealabil, la locul faptei, s-au dat jos amîndoi şi-au început să ţipe, în timp ce constatau pagubele. Doamnele foarte blonde care "se dau cu merţanele prin oraş" (şi le mai fac zob din cînd în cînd) îşi extrag de îndată minusculele mobile din poşete şi-şi sună protectorii pentru a le consola şi însoţi în complicata procedură a "constatării de la secţie". Aceştia vin şi, la un semn, mută şi trecerea de pietoni din loc, pentru a le scoate basma curată. Dacă partea vătămată încearcă să protesteze cumva ("Cum, dom’le, mă minţi în faţă?"), i se răspunde cu nonşalanţă că ori nu-şi mai aminteşte bine, ori habar n-are de influenţa colonelului Cutare care "a intervenit" deja pe unde trebuie. Cearta devine aproape inutilă; dar victima se poate apuca să facă scandal prin secţie, mai mult de dragul dreptăţii. Dacă părţile implicate se află pe poziţii similare de forţă, iar vina este greu de stabilit, se ajunge la o încăierare copilărească de tipul: "Ba tu ai fost de vină!", "Ba tu!", "Ba nu, tu!", curmată, în cele din urmă, de verdictul poliţistului. PROBLEME CASNICE LA VOLAN În fine, dacă nu te cerţi cu şoferii năbădăioşi, nu te contrazici cu organu’ de poliţie şi n-ai treabă cu Secţia de Accidente Uşoare, la volan ai cele mai mari şanse să te ciondăneşti cu nevasta. Prin definiţie, nevasta nu te lasă niciodată să mergi cu viteză, îţi contorizează kilometrii, ştie mai bine pe ce stradă s-o iei ca să ajungi la destinaţie şi nu uită să-ţi amintească această chestie, te obligă să opreşti pe nepusă-masă la vreo cofetărie (pentru că are un chef irepresibil de ceva dulce), nu-i convine locul de parcare, se declară scandalizată că mergi cu geamurile deschise (poate răci copilu’), şi întotdeauna vrea să schimbi postul de radio. De aici, prilej nesfîrşit de dispute domestice, lacrimi, supărări, culminînd cu "auzi, gata, ne-ntoarcem acasă, că io aşa nu pot să conduc!". Morala fabulei: mersul pe jos e mai sigur şi mai sănătos!

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

Adevarul.ro

image
De ce s-a oprit slujba oficiată de ÎPS Teodosie la Ziua Marinei. Explicaţiile Forţelor Navale Române
Statul major al Forţelor Navale a oferit primele explicaţii cu privire la incidentul petrecut în timpul oficierii slujbei religioase de către ÎPS Teodosie.
image
Cherofobia: teama de a fi fericit sau „după bine vine rău“. Cum se manifestă, care sunt semnele
Unele persoane simt aversiune faţă fericire, fără a avea un motiv raţional pentru acest lucru. În termeni de specialitate, această formă de anxietate se numeşte „cherofobie“, iar cei afectaţi fac tot posibilul să evite sentimentul de fericire.
image
Greşeala ce ar putea lăsa nepedepsită o bandă de tâlhari care a terorizat Ploieştiul
Trei hoţi din Prahova care au terorizat ploieştenii în perioada sărbătorilor de iarnă din anul 2020 sunt la un pas să rămână nepedepsiţi din cauza unei greşeli a instanţei.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.