Ceaiul de la ora cinci

Antoaneta TĂNĂSESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 320 din 1 - 7 aprilie 2010
Ceaiul de la ora cinci jpeg

Una dintre cele mai puternice amintiri din adolescenţă e, în mod ciudat, legată de o decizie comportamentală, dovadă că semnele exterioare ale lumii începuseră a-mi stăpîni viaţa. O tînără mătuşă cu numai cîţiva ani mai mare, idolul/modelul meu secret, omul care părea a nu avea nici un defect, trecea printr-o experienţă pe care acum aş numi-o primejdioasă. Atunci mi se părea incredibilă. Invitată de familia băiatului care urma să îi devină soţ „nu la o vedere“, căci se cunoşteau de mult, nici la o „ultimă verificare“, inutilă în acest caz, invitată, aşadar, pur şi simplu, a făcut o „greşeală“ de neiertat. Linguriţa mişcată în paharul de ceai (unul dintre acele pahare de demult avînd un suport protector de metal, aici de argint) a zăngănit cu zgomot mult şi inadmisibil. Ca urmare, nunta părea suspendată. Asistam, la acea vîrstă, la transformarea unei linguriţe, din tacîm în obstacol în faţa iubirii şi emoţia a făcut ca această mică farsă să devină un eveniment. Din fericire, cum bănuiţi, lucrurile s-au calmat, cei doi tineri s-au căsătorit, şi au avut un băiat aflat chiar acum în faţa deciziei de căsătorie. Şi el a venit cu viitoarea soţie în familie, examenul a fost trecut cu bine, cu o singură observaţie pe care, în mod uimitor, a făcut-o tinerei de acum, chiar mătuşa mea: de ce bei apă direct din sticlă, fără pahar? Ei, şi? – am comentat eu în gînd ,sperînd că întrebarea este pur retorică. Aşa s-a şi întîmplat, căci nici sticla de acum, nici linguriţa din vechime nu au îndeplinit decît rolul ce le era menit în piesă, rolul unui decor capabil să genereze doar vagi şi haioase controverse. Lucruri superficiale, deci. Cum apar şi chiar cum sînt nesfîrşitele discuţii privind mobilitatea modei, diversă şi ea doar la nivelul de suprafaţă, stabilă în structurile de adîncime, ceea ce demonstrează Roland Barthes în Système de la mode înregistrînd, cu probe de necontestat, revenirea armonioasă a liniilor şi formelor o dată la 50 de ani.

La un prim nivel, aşadar, norma comportamentală nu face decît să gloseze cu ajutorul cuvintelor, mai exact, al nuanţelor diferite, pe aceeaşi temă. Pasul următor, vizînd gesturi întru asumarea mai decisă a schimbării codului, poate fi regăsit (e un simplu exemplu) în Adevăratul cod al manierelor elegante pentru junii de orice condiţie, apărut la Bucureşti, în 1894. Aici, în capitolul al XVII-lea, manualul se întreabă dacă E bun uzul ce se face cu cuvîntul intim tu?, trecînd tutuirea printre multele progrese de conversaţiune definitorii pentru ultimele decenii ale secolului. Şi, mai explicit: Mai înainte vreme numai cunoştinţele vechi şi intime, inimele strîns legate întrebuinţau cuvîntul intim tu. Acum s-a schimbat moda! Vezi cunoştinţe de-abia contractate şi formate între oameni care înainte nici nu s-au văzut vreodată şi acum se tutuiesc doar pe baza vreunei întîlniri pe la teatru, la bal, ori în vreun magazin, birt sau grădină publică. Prin astfel de pasaje de trecere, ne îndreptăm/coborîm spre structurile de adîncime, acolo unde bunele maniere se întîlnesc/coexistă cu buna învăţătură morală. Toate adevărate şi frumoase, cum s-ar fi spus în vechime. E lumea principiilor formative, puţin dependentă de culoarea sau intensitatea fermecătoare a ispitelor, fie şi a celor trei la număr identificate de Sf. Augustin în Confesiunile lui: Desigur porunceşte ca să mă abţin de la pofta trupului şi de la pofta ochilor şi de la grija veacului. Meditînd asupra trecerilor din lumea europeană de după 1500, Johan Huizinga identifica, în Amurgul Evului Mediu, o asemenea lege şi de gîndire şi de conduită, o lege care ghidează mersul în linie dreaptă de la un tip de mentalitate la alta, stăpînind răvăşitor destine şi individualităţi. Iar ea este părăsirea năzuinţelor prea înalte. Iată demonstraţia: Civilizaţia care se reînnoieşte sileşte societatea să părăsească, din vechea formă de viaţă, năzuinţele prea înalte. Cavalerul devine le gentilhomme francez din secolul al XVII-lea, care mai întreţine o colecţie de concepţii de clasă şi de onoare, dar care nu se mai pretinde un apărător al credinţei, un ocrotitor al celor slabi şi asupriţi. Tipul nobilului francez face loc celui al gentleman-ului, descendent şi el în linie dreaptă din vechiul cavaler, dar temperat şi rafinat. În cursul prefacerilor succesive ale idealului s-a desprins de fiecare dată cîte un înveliş care devenise minciună.

Care ar fi învelişul devenit minciună, abandonat de mentalitatea lumii contemporane româneşti, şi prin ce a fost el înlocuit cu toate urmările asumate şi, în acelaşi timp, indiferent de urmări. Nu ştiu dacă am găsit formulările cele mai potrivite. Propun să vorbim doar despre etalarea ostentativă a meridianelor eului personal la nivelul vestimentar, al gesturilor, al limbajului, al registrului intonaţional, afişarea fără nici o urmă de trac pînă la stridenţă a vieţii private, mai mult, transformarea ei în monedă de schimb valutar, în monedă de schimb, în monedă. Pudoare? Pare că a rămas în urmă, nu foarte în urmă, totuşi. Sub teiul cel mare al grădinii, declaraţia de dragoste era nerostită cu vorbe: doamna de Rénal, cu mîna în mîna lui Julien, nu se mai gîndea la nimic; trăia, şi atît. Cînd se petrecură toate acestea? La 1830, cînd apare Roşu şi negru de Stendhal. Şi cam tot pe atunci spectacolul Othello în varianta pariziană propunea înlocuirea binecunoscutei batiste cu mănuşa, întrucît cea dintîi făcea parte, pentru oamenii acelor vremuri, dintre obiectele neafişate în public, deci, intime. Iar exibarea intimităţii era de neconceput. Căci eurile empirice, personale erau bine strunite de cel public sau, în termenii de peste un secol şi mai bine (Murray Krieger, Teoria criticii apare în 1976), punerea faţă în faţă a persoanei (individul din fundal, expresie a conştiinţei interioare) şi personei (personalitatea, vocea publică, afişată, asumată). Roşu şi negru apare înainte de 1850, Regulile polemicii civilizate (1890) spre sfîrşitul secolului şi, publicîndu-le în primul său număr, revista Dilema recunoaşte implicit deplina lor actualitate. Constînd, între altele, şi în disticţia tranşantă între drepturile/exigenţele eului privat faţă de cel public. Părţile nu au dreptul să aducă în discuţie caracterul, temperamentul, sau trecutul adversarului deoarece acestea nici nu infirmă, nici nu confirmă validitatea ideilor pe care le susţin –... – etichetarea adversarului prin menţionarea şcolii de gîndire, clasei sociale, organizaţiei profesionale sau partidului din care acesta face parte constituie o încălcare a regulilor polemicii şi dezvăluie slăbiciunea lipsei de argumente. Într-o polemică civilizată contează numai argumentele invocate de adversar, ca invidid, şi nu ca membru al unei şcoli sau organizaţii. Nu ai dreptate pentru că eşti gînditor materialist, patron sau laburist, ci pentru că argumentele tale sînt convingătoare.

De neconceput, nu doar la 1900, ci şi azi în lumea civilizată, exhibarea intimităţii ca normă de viaţă a devenit acum şi aici soluţie aducătoare de succes, model pentru adolescenţi, singura uşă spre fericire. Să fie atunci părăsirea năzuinţelor prea înalte o fatalitate a prezentului românesc? Şi, în aceste condiţii, merită să ne resemnăm?

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Fly Project  photo credit Ramona Murgu(1) jpg
INTERVIU Tudor Ionescu – Fly Project: „Al doilea album l-am înregistrat într-o garsonieră plină de mucegai“ FOTO
Muzica nu a lipsit niciodată din viața lui Tudor Ionescu, însă, când era mic, fiecare membru al familiei îi vedea un alt viitor decât cel de artist.
irinel columbeanu jpg
Orgiile pe care le organiza Irinel Columbeanu la vila de la Izvorani, povestite de o vedetă TV: „Era Hugh Hefner de România!”
Acesta a vorbit de perioada de glorie a lui Irinel, când acesta o avea iubită pe Anna Lesko.
erotica 4512433 1280 jpg
Planul elaborat pe care un bărbat l-a pus la cale pentru a fugi cu amanta. Și-a înscenat moartea, dar a avut parte de o surpriză
Un bărbat din Statele Unite a pus la cale un plan care ar putea părea demn de un scenariu de film: și-a înscenat moartea pentru a fugi cu amanta, lăsând în urma sa o operațiune de căutare masivă și o întreagă familie îngrijorată.
FOTO IPJ Alba
Jandarmii au intervenit pentru deblocarea unei mașini din nămeți. În vehicul se afla și un copil
Jandarmii din Alba au deblocat din nămeţi, duminică seara, o maşină în care se aflau doi adulţi şi un copil în vârstă de doi ani. Ei au povestit jandarmilor că se întorceau de la ski şi s-au rătăcit, iar apoi au rămas blocaţi în stratul gros de zăpadă din zonă.
Schengen shutterstock 8 jpg
Cu cât ar putea să crească PIB-ul României după aderarea la spațiul Schengen. Principalii beneficiari în următorul deceniu
Aderarea României la spaţiul Schengen poate genera o creştere cu până la 2% a PIB-ului României anul viitor, cu beneficii ce se vor resimti pe parcursul următorilor 10 ani, arată un comunciat al asociaţiei patronale RESTO Constanţa.
ianis hagi rangers profimedia jpg
cat jpg
Miracol chiar înainte de sărbători: Un motan a fost găsit și s-a reunit cu stăpânul său după 11 ani. VIDEO
Aceste sărbători vor rămâne pentru totdeauna în memoria lui Dave Dexter, un tânăr din Statele Unite, care și-a regăsit motanul pierdut în urmă cu mai bine de un deceniu.
Cel puţin 40 de persoane au fost ucise într un atac israelian în nordul Fâşiei Gaza Foto   X jpg
Peste 40 de persoane au fost ucise într-un atac israelian în nordul Fâşiei Gaza. Și un jurnalist de la Al Jazeera a fost omorât
Peste 40 de persoane au fost ucise într-un atac israelian în nordul Fâşiei Gaza, a anunţat duminică organizaţia de apărare civilă din teritoriu, condusă de Hamas.
Horoscop dragoste iubire FOTO Shutterstock jpg
Horoscop luni, 16 decembrie. Nativii unei zodii trebuie să fie pregătiți să primească noi membri în familie
Lorina, astrologul Click!, vine cu predicțiile complete pentru toate cele 12 semne zodiacale, pentru ziua de luni, 16 decembrie. Ce rezervă prima zi a săptămânii pentru nativi.