Ceaiul de la ora cinci

Antoaneta TĂNĂSESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 320 din 1 - 7 aprilie 2010
Ceaiul de la ora cinci jpeg

Una dintre cele mai puternice amintiri din adolescenţă e, în mod ciudat, legată de o decizie comportamentală, dovadă că semnele exterioare ale lumii începuseră a-mi stăpîni viaţa. O tînără mătuşă cu numai cîţiva ani mai mare, idolul/modelul meu secret, omul care părea a nu avea nici un defect, trecea printr-o experienţă pe care acum aş numi-o primejdioasă. Atunci mi se părea incredibilă. Invitată de familia băiatului care urma să îi devină soţ „nu la o vedere“, căci se cunoşteau de mult, nici la o „ultimă verificare“, inutilă în acest caz, invitată, aşadar, pur şi simplu, a făcut o „greşeală“ de neiertat. Linguriţa mişcată în paharul de ceai (unul dintre acele pahare de demult avînd un suport protector de metal, aici de argint) a zăngănit cu zgomot mult şi inadmisibil. Ca urmare, nunta părea suspendată. Asistam, la acea vîrstă, la transformarea unei linguriţe, din tacîm în obstacol în faţa iubirii şi emoţia a făcut ca această mică farsă să devină un eveniment. Din fericire, cum bănuiţi, lucrurile s-au calmat, cei doi tineri s-au căsătorit, şi au avut un băiat aflat chiar acum în faţa deciziei de căsătorie. Şi el a venit cu viitoarea soţie în familie, examenul a fost trecut cu bine, cu o singură observaţie pe care, în mod uimitor, a făcut-o tinerei de acum, chiar mătuşa mea: de ce bei apă direct din sticlă, fără pahar? Ei, şi? – am comentat eu în gînd ,sperînd că întrebarea este pur retorică. Aşa s-a şi întîmplat, căci nici sticla de acum, nici linguriţa din vechime nu au îndeplinit decît rolul ce le era menit în piesă, rolul unui decor capabil să genereze doar vagi şi haioase controverse. Lucruri superficiale, deci. Cum apar şi chiar cum sînt nesfîrşitele discuţii privind mobilitatea modei, diversă şi ea doar la nivelul de suprafaţă, stabilă în structurile de adîncime, ceea ce demonstrează Roland Barthes în Système de la mode înregistrînd, cu probe de necontestat, revenirea armonioasă a liniilor şi formelor o dată la 50 de ani.

La un prim nivel, aşadar, norma comportamentală nu face decît să gloseze cu ajutorul cuvintelor, mai exact, al nuanţelor diferite, pe aceeaşi temă. Pasul următor, vizînd gesturi întru asumarea mai decisă a schimbării codului, poate fi regăsit (e un simplu exemplu) în Adevăratul cod al manierelor elegante pentru junii de orice condiţie, apărut la Bucureşti, în 1894. Aici, în capitolul al XVII-lea, manualul se întreabă dacă E bun uzul ce se face cu cuvîntul intim tu?, trecînd tutuirea printre multele progrese de conversaţiune definitorii pentru ultimele decenii ale secolului. Şi, mai explicit: Mai înainte vreme numai cunoştinţele vechi şi intime, inimele strîns legate întrebuinţau cuvîntul intim tu. Acum s-a schimbat moda! Vezi cunoştinţe de-abia contractate şi formate între oameni care înainte nici nu s-au văzut vreodată şi acum se tutuiesc doar pe baza vreunei întîlniri pe la teatru, la bal, ori în vreun magazin, birt sau grădină publică. Prin astfel de pasaje de trecere, ne îndreptăm/coborîm spre structurile de adîncime, acolo unde bunele maniere se întîlnesc/coexistă cu buna învăţătură morală. Toate adevărate şi frumoase, cum s-ar fi spus în vechime. E lumea principiilor formative, puţin dependentă de culoarea sau intensitatea fermecătoare a ispitelor, fie şi a celor trei la număr identificate de Sf. Augustin în Confesiunile lui: Desigur porunceşte ca să mă abţin de la pofta trupului şi de la pofta ochilor şi de la grija veacului. Meditînd asupra trecerilor din lumea europeană de după 1500, Johan Huizinga identifica, în Amurgul Evului Mediu, o asemenea lege şi de gîndire şi de conduită, o lege care ghidează mersul în linie dreaptă de la un tip de mentalitate la alta, stăpînind răvăşitor destine şi individualităţi. Iar ea este părăsirea năzuinţelor prea înalte. Iată demonstraţia: Civilizaţia care se reînnoieşte sileşte societatea să părăsească, din vechea formă de viaţă, năzuinţele prea înalte. Cavalerul devine le gentilhomme francez din secolul al XVII-lea, care mai întreţine o colecţie de concepţii de clasă şi de onoare, dar care nu se mai pretinde un apărător al credinţei, un ocrotitor al celor slabi şi asupriţi. Tipul nobilului francez face loc celui al gentleman-ului, descendent şi el în linie dreaptă din vechiul cavaler, dar temperat şi rafinat. În cursul prefacerilor succesive ale idealului s-a desprins de fiecare dată cîte un înveliş care devenise minciună.

Care ar fi învelişul devenit minciună, abandonat de mentalitatea lumii contemporane româneşti, şi prin ce a fost el înlocuit cu toate urmările asumate şi, în acelaşi timp, indiferent de urmări. Nu ştiu dacă am găsit formulările cele mai potrivite. Propun să vorbim doar despre etalarea ostentativă a meridianelor eului personal la nivelul vestimentar, al gesturilor, al limbajului, al registrului intonaţional, afişarea fără nici o urmă de trac pînă la stridenţă a vieţii private, mai mult, transformarea ei în monedă de schimb valutar, în monedă de schimb, în monedă. Pudoare? Pare că a rămas în urmă, nu foarte în urmă, totuşi. Sub teiul cel mare al grădinii, declaraţia de dragoste era nerostită cu vorbe: doamna de Rénal, cu mîna în mîna lui Julien, nu se mai gîndea la nimic; trăia, şi atît. Cînd se petrecură toate acestea? La 1830, cînd apare Roşu şi negru de Stendhal. Şi cam tot pe atunci spectacolul Othello în varianta pariziană propunea înlocuirea binecunoscutei batiste cu mănuşa, întrucît cea dintîi făcea parte, pentru oamenii acelor vremuri, dintre obiectele neafişate în public, deci, intime. Iar exibarea intimităţii era de neconceput. Căci eurile empirice, personale erau bine strunite de cel public sau, în termenii de peste un secol şi mai bine (Murray Krieger, Teoria criticii apare în 1976), punerea faţă în faţă a persoanei (individul din fundal, expresie a conştiinţei interioare) şi personei (personalitatea, vocea publică, afişată, asumată). Roşu şi negru apare înainte de 1850, Regulile polemicii civilizate (1890) spre sfîrşitul secolului şi, publicîndu-le în primul său număr, revista Dilema recunoaşte implicit deplina lor actualitate. Constînd, între altele, şi în disticţia tranşantă între drepturile/exigenţele eului privat faţă de cel public. Părţile nu au dreptul să aducă în discuţie caracterul, temperamentul, sau trecutul adversarului deoarece acestea nici nu infirmă, nici nu confirmă validitatea ideilor pe care le susţin –... – etichetarea adversarului prin menţionarea şcolii de gîndire, clasei sociale, organizaţiei profesionale sau partidului din care acesta face parte constituie o încălcare a regulilor polemicii şi dezvăluie slăbiciunea lipsei de argumente. Într-o polemică civilizată contează numai argumentele invocate de adversar, ca invidid, şi nu ca membru al unei şcoli sau organizaţii. Nu ai dreptate pentru că eşti gînditor materialist, patron sau laburist, ci pentru că argumentele tale sînt convingătoare.

De neconceput, nu doar la 1900, ci şi azi în lumea civilizată, exhibarea intimităţii ca normă de viaţă a devenit acum şi aici soluţie aducătoare de succes, model pentru adolescenţi, singura uşă spre fericire. Să fie atunci părăsirea năzuinţelor prea înalte o fatalitate a prezentului românesc? Şi, în aceste condiţii, merită să ne resemnăm?

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

fructieră argint Ceaușescu artmark png
Obiecte de argint din colecția familiei Ceaușescu, scoase la licitație. Care sunt prețurile de pornire
Mai multe obiecte care aparțin colecției familiei Ceaușescu vor fi scoase la vânzare pe 18 decembrie.
angelina Jolie  foto   Shutterstock jpg
Răspunsul Angelinei Jolie la care mai ciudată întrebare care i s-a pus vreodată
Este una dintre cele mai cunoscute persoane din lume și orice face apare pe prima pagină a ziarelor din întreaga lume. Care a fost cea mai ciudată întrebare pe care a primit-o vreodată actrița?
Calin Georgescu Foto Mediafax (1) jpg
Analiza declarațiilor lui Călin Georgescu. Ce informații false a răspândit în spațiul public candidatul la funcția de președinte al României
Călin Georgescu, candidat independent în turul II al alegerilor prezidențiale din România, a generat controverse prin declarațiile sale publice, multe dintre ele fiind demontate de publicația Factual.ro.
image png
Cătălin Neamțu s-a despărțit de mama copiilor săi. După 20 de ani de iubire, au mers pe drumuri diferite
Cătălin Neamțu, unul dintre cei mai cunoscuți actori de comedie, a avut grijă mereu să își țină viața privată departe de ochii curioșilor. Cu toate acestea, au existat și excepții, una dintre ele fiind despărțirea de mama celor trei copii ai săi, cu care a format o echipă vreme de mai bine de două d
euro gaz bani flacara aragaz contor gaze germania foto shutterstock
Prețul gazelor pe bursa din Europa, a depășit prețul din iarna trecută ANALIZĂ
Temperaturile prognozate pentru această iarnă vor rămâne peste media istorică a sezonului rece, dar ele sunt așteptate să fie mai joase decât cele din ultimele două ierni.
duckadam jpg
Helmut Duckadam, decorat post-mortem de președintele Iohannis
Preşedintele Klaus Iohannis a semnat decretul de decorare post-mortem a fostului portar Helmut Duckadam, a informat, miercuri, Administraţia Prezidenţială. Helmut Duckadam,
nsw police droguri putin png
Imagini cu Vladimir Putin au fost găsite de polițiști în pachetele unui traficant de droguri. Care sunt posibilele explicații
Un bărbat a fost arestat după ce a încercat să transporte droguri în valoare de 11 milioane de euro. O parte din pachetele în care se aflau drogurile aveau imaginea președintelui rus, Vladimir Putin.
Elena Lasconi Foto Mediafax jpg
Elena Lasconi răspunde acuzațiilor potrivit cărora își dorește să impună „propaganda LGBT”: „Sunt creștin-ortodoxă”. Ce spune despre trimiterea obligatorie a bărbaților români în războiul din Ucraina
Elena Lasconi, politician și fost jurnalist, a respins ferm marți seară, în cadrul emisiunii Sinteza Zilei de la Antena 3 CNN, o serie de acuzații apărute în timpul campaniei electorale, printre care și cele legate de susținerea unei presupuse „propagande LGBT”.
hot de timbre, Universul, 1924.jpeg
Pe 8 decembrie în urmă cu 100 de ani
Citind Universul de acum 100 de ani, două întâmplări mi-au sărit în ochi și mi s-au părut legate cumva.