Ce spun producătorii independenți

Publicat în Dilema Veche nr. 325 din 6 - 12 mai 2010
Ce spun producătorii independenți jpeg

Le-am adresat unor regizori de film documentar şi producători independenţi două întrebări legate de importanţa televiziunilor publice, în primul rînd pentru profesioniştii din branşă.
1) Este o televiziune publică indispensabilă în peisajul mass-media?
2) Credeţi că o televiziune publică poate fi un partener viabil pentru regizorii/producătorii independenţi de film?

Alexandru SOLOMON

1) Sigur că e indispensabilă, pentru că – în principiu – o televiziune publică îşi permite să facă producţii care au legătură cu dezbaterea publică, cu temele importante pentru societatea respectivă, fără să fie sclava comerţului. O televiziune publică ar trebui să îşi asume şi să-şi îndeplinească această misiune. Fără să mai punem la socoteală faptul că în Europa televiziunile publice sînt principalul partener pentru cinematogr
afiile naţionale şi participă astfel la expresia culturală naţională.

2) Din nou, răspund afirmativ. Toate experienţele mele cu televiziuni publice mi-au confirmat că există mai mult „spaţiu de manevră“ artistică acolo, deşi din ce în ce mai mult şi responsabilii canalelor publice judecă lucrurile prin prisma rating-ului. Din păcate, în România ultimilor ani, TVR a funcţionat ca un finanţator forţat de legea cinematografiei, şi nu ca un partener al producătorilor, care să îşi asume un proiect şi să îl însoţească din pregătire pînă la difuzare.

Csilla KATO

1) Viziunea unei televiziuni publice, care ne informează şi care tratează subiecte de interes public (indispensabile, aş spune) se bazează pe viziunea pe baza căreia a pornit presa, în general, în societăţile moderne. Această viziune însă devine treptat un ideal al unora, care ar vrea să creadă că pe bani publici am putea avea pretenţia să fim informaţi despre ceea ce se întîmplă în jurul nostru. Practic, televiziunea publică şi-ar justifica rolul şi banii contribuabililor, dacă ar reuşi să menţină un echilibru între subiectele de interes public şi principiile dictate de dinamica peisajului mediatic (comerciale, politice etc.).

2) Perspectiva celor care s-au aventurat, în ultimii 20 de ani, să facă film documentar în România, este evidentă: televiziunea publică ar trebui să fie partener de producţie şi de distribuţie al filmelor făcute în România, despre România, ar trebui să servească informării cetăţenilor, şi să nu fie doar jucăria TV a unora şi a altora, care ajung să se joace cu banii de la stat, cum li se pare lor că este OK. Televiziunea publică ar trebui să aibă obligaţia de a fi partenerul principal al producătorilor independenţi de film, nu doar la producţie, dar şi la difuzare, în modul cel mai serios. La capitolul producţie, ar fi cazul ca TVR să fie coproducător al producţiilor independente, aşa cum se întîmplă, de mai bine de zece ani, în ţările vecine. În România, producătorii de film (cu excepţii mici, adică cei care au învăţat „să tragă sforile“ neoficial, la intrarea din Pangrati) merg la tîrguri de proiecte în străinătate ca nişte „copii ai nimănui“, fără sprijin de acasă, spre deosebire de ceilalţi care, evident, au un sprijin financiar cît de mic de la televiziunile lor publice.
La capitolul distribuţie, iarăşi televiziunea publică ar trebui să aibă un rol important. Cred că filmul românesc ar merita un loc constant în grila de programe TVR, cum se întîmplă, de exemplu, la televiziunile publice din Polonia, Cehia şi Ungaria, unde, în fiecare luni seara, se poate viziona un film documentar autohton, urmat de discuţii. Pînă acum nu am auzit să fi scăzut rating-ul atît de mult în timpul acestui program, ca să dea faliment televiziunile publice de acolo. Mai ales într-o ţară unde lipseşte reţeaua de cinematografe, cum poate vedea publicul filmele româneşti?
De fapt, întrebarea era dacă cred în posibilitatea ca televiziunea publică să fie un partener viabil pentru producătorii independenţi. Da, cred în această teorie.

Claudiu MITCU

1) Consider că întrebarea este retorică, întrucît doar o televiziune publică are menirea de a pune înaintea constrîngerilor comerciale acurateţea, importanţa şi utilitatea informaţiei pe care o furnizează. Televiziunea publică este cea care trebuie să se implice constant în promovarea temelor sociale majore, în promovarea valorilor naţionale şi europene şi, totodată, este cea care trebuie să stimuleze spiritul civic şi responsabilitatea cetăţenilor şi a instituţiilor publice. Se adresează tuturor categoriilor sociale şi tuturor generaţiilor. TVR este televiziunea care ar trebui să joace cel mai important rol în peisajul mass-media, în sensul servirii interesului public printr-o informare corectă, prin educarea şi formarea telespectatorului. Ar trebui să fie în concurenţă cu posturile private doar în măsura în care formatele şi temele coincid. Ca post public, TVR trebuie să difuzeze însă cu prioritate informaţii şi dezbateri care au la bază teme de interes public. Acest fapt nu înseamnă că TVR nu ar trebui să aibă ca prioritate performanţa, calitatea şi audienţa. Dimpotrivă, postul public are datoria să găsească soluţii diferite de cele ale posturilor comerciale, pentru a obţine audienţă, şi trebuie să obţină performanţă şi în domenii nepromovate de către canalele comerciale. Deci da, o televiziune publică este indispensabilă în peisajul mass-media. Raportat la situaţia actuală, postul public de televiziune este folosit în mare parte exclusiv în scopuri politice.

2) Televiziunea publică trebuie să fie un partener viabil pentru regizorii/producătorii independenţi de film.  

O scrisoare deschisă
„În afară de ştiri, SRTv are obligaţia de a mai transmite diferite alte tipuri de conţinut, de la documentare la filme de televiziune. În toamna lui 2007, DOCUmentor, ONG care sprijină producţia de documentare româneşti, a acuzat, printr-o scrisoare deschisă, SRTV de ruperea relaţiilor cu toţi producătorii independenţi de documentare, invocînd dificultăţile financiare. SRTv şi-a redus semnificativ achiziţiile de producţii independente în toamna lui 2007, comparativ cu anul precedent.“ 
Din raportul EUMAP (EU Monitoring and Advocacy Program) – „Televiziunea  în Europa/România, ediţia 2008“, publicat de Institutul pentru o societate deschisă

a consemnat Adina POPESCU

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Reacții după ce un preot a spus că fetele frumoase, abuzate sexual, trebuie să fie trimise la închisoare. Ministrul Justiției: „Este o invitație la viol!” VIDEO
Preotul Nicolae Tănase, președintele Asociației Pro Vita consideră că fetele frumoase, care au fost victimele unei agresiuni sexuale, „nu sunt chiar nevinovate” și că ar trebui să meargă și ele la închisoare. BOR se delimitează de aceste afirmații.
image
Drogul violului, cel mai periculos, dă dependență de la a treia utilizare. Expert: „Este posibil să asistăm la drame uriaşe”
Psihologul Eduard Bondoc, specialist în medicină la Clinica de Psihiatrie din Craiova, avertizează că cel mai periculos drog este cel cunoscut ca "drogul violului", care este insipid, inodor și incolor.
image
O bătrână din Spania și-a găsit casa ocupată de un cuplu de români. „Am crezut că proprietara a abandonat-o“
Un cuplu din România a stârnit controverse în Spania. Cei doi s-au mutat într-o locuință din cartierul Lavapiés din Madrid.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.