Ce spun intelectualii despre problemele Europei?

Publicat în Dilema Veche nr. 656 din 15-21 septembrie 2016
Ce spun intelectualii despre problemele Europei? jpeg

În după-amiaza de sîmbătă, 27 august, publicul din Alba Iulia a avut prilejul să afle viziunea a trei intelectuali europeni importanți asupra dificultăților cu care se confruntă în momentul de față Uniunea Europeană. Pe o pajiște din interiorul zidurilor cetății, sub un soare arzător, ca la un barbecue, cum au glumit invitații, s-a încins o dezbatere adevărată, moderată (și provocată) de Mircea Vasilescu. În rîndurile care urmează sînt schițate cîteva idei mai importante ale acestei dezbateri.

Judith Vidal-Hall, jurnalistă și scriitoare în Marea Britanie, care a lucrat mai mulți ani la Times Literary Supplement și a fost editor și director al revistei Index on Censorship, spune că a votat împotriva Brexit-ului, dar e de părere că autoritățile de la Bruxelles au responsabilitatea principală și pîrghiile rezolvării situației în care se află Uniunea Europeană. „Nu putem exonera Comisia Europeană și Parlamentul de la Strasbourg pentru eșecul gestionării crizei migranților – crede ea – pentru că acolo se iau de fapt deciziile“. Acolo sînt singurele instituții care conduc Europa. Ea se întreabă, în același timp, cum am putea opri circulația persoanelor și migrația unor ființe umane, într-o lume a cărei principală caracteristică este globalizarea și în care ne-am obișnuit ca tehnologia, mărfurile sau informația să circule nestingherite. Nu de oprire a oamenilor este vorba, spune ea, ci de o gestionare corectă a situației.

Și Carl Henrik Fredriksson, critic literar, publicist și traducător, fost redactor-șef al celei mai vechi reviste culturale din Suedia – Ord&Bild, cofondator al rețelei Eurozine a revistelor culturale europene, se întreabă cum putem crede că la o problemă precum această migrație în masă ar exista soluții la nivel național. În condițiile în care e limpede că nici la problema terorismului și nici la cea a schimbărilor climatice nu sînt de conceput soluții doar la scară națională. Spre deosebire de Judith Vidal-Hall, el opinează însă că necazurile cu care se confruntă Europa au cauze care merg dincolo de instituțiile de la Bruxelles. El constată că odată cu fenomenul refugiaților care vin în special din Siria, vest-europenii au suferit și șocul „completei lipse de voință din partea est-europenilor de a fi parte a oricărui tip de solidaritate și a oricărui program prin care putea fi gestionată această problemă“. Șocul în Occident, susține Fredriksson, nu a fost atît numărul copleșitor al migranților (așa cum l-a descris presa la momentul respectiv), cît mai degrabă acest refuz al esticilor de a colabora la orice soluție. Fredriksson scoate în evidență și o statistică potrivit căreia, în Suedia, care s-a arătat pînă acum una dintre cele mai deschise țări europene în privința migranților, un sfert din populație nu are origini suedeze, în vreme ce în Polonia, țară aflată la un pol opus în atitudinea față de migranți, doar un singur procent din populație provine din afară. El nu se poate opri să constate că, pe de altă parte, Brexit-ul s-a votat nu atît sub amenințarea invaziei musulmanilor, cît mai degrabă de teama est-e­uropenilor.

Martin Simecka, scriitor și jurnalist slovac, fost disident în Cehoslovacia, expulzat de regimul comunist în vara lui 1989, în prezent redactor-șef al revistei Respekt, încearcă o analiză a felului în care văd est-europenii problema refugiaților. În primul rînd, el spune că e fericit să descopere Alba Iulia, care e însă un loc despre care din Slovacia nu a auzit niciodată. După părerea lui, asta e ceva tipic: „Nu știm nimic unii despre alții“. În al doilea rînd, și el constată că în estul și centrul Europei, oamenii nu vor să audă de migranți. Le e frică de ei. Slovacii, spune el, ar lua poate ceva creștini, dar în nici un caz musulmani, ceea ce nu e deloc o atitudine creștinească și nici europeană. În Slovacia, mesajul către refugiați ar fi că viața e rea, așa că mai bine pentru ei ar fi să meargă în Germania. Cehii, pe care Simecka îi cunoaște, de asemenea, foarte bine și despre care crede că sînt în general cei mai atei oameni de pe Pămînt, complet antireligioși, se tem la rîndul lor, spune el, să primească musulmani, pentru că le-ar putea afecta valorile. Adică, observă Simecka, „tocmai acum s-au trezit să-și descopere creștinismul“. În Occident, observă scriitorul slovac, există o dezbatere autentică despre această problemă, germanii înțeleg problema refugiaților așa cum înțeleg și problemele legate de vinovăție (în urma celui de-al Doilea Război Mondial). În est, în schimb, crede el, nimeni nu e vinovat, acolo e vorba mereu numai despre bani și despre succes. Slovacii nu înțeleg, spune Simecka, că au devenit parte a Uniunii Europene, că sînt membri cu drepturi și răspunderi comune cu ale celor din țările occidentale.

Problema populismului în ascensiune a fost și ea întoarsă pe toate fețele. În opinia lui Carl Henrik Fredriksson, feedback-ul permanent pe care guvernații îl pot da guvernanților, grație facilităților moderne de informare și comunicare, aduce cu sine și această tentație a populismului. Politicienii reacționează ime­diat și țin seama prea repede de cererile electoratului. Distanța dintre cei care decid și beneficiarii deciziilor devine foarte mică, ceea ce, crede Fredriksson, dăunează politicilor pe termen lung. Nu se mai pot aplica politici serioase și viziuni pentru că tot ce se face e pe moment și pentru moment. Judith Vidal-Hall crede că dimpotrivă, tot mai mulți oameni nu se mai simt bine reprezentați și că votarea Brexit-ului ar fi fost o dovadă a distanței mari care separa guvernul de populație. Martin Simecka e de părere că Brexit-ul a fost o victorie a celor care se exprimă antisistem, a populiștilor care vorbesc așa cum vrea majoritatea să audă. Dar, spune el, de fapt acești populiști mint și am ajuns să trăim într-o lume în care nimeni nu pare să mai fie pedepsit pentru minciuni. Și mass-media propagă minciuna în scopuri comerciale. „Minciuna este o problemă a democrației zilelor noastre, minciuna cu care nu putem și nu avem mijloace să luptăm. Vă spun asta ca jurnalist, minciuna e un adevărat coșmar. Astăzi, ea e mai puternică decît adevărul.“

Carl Henrik Fredriksson observă că populiștilor li se opun experții. Dar, spune el, dacă populiștii susțin că ei comunică direct cu oamenii și că, deci, știu imediat și nemijlocit care sînt dorințele poporului, motiv pentru care pretind că nu au nevoie de un parlament, experții susțin la rîndul lor că n-au nevoie de un parlament pentru că și ei știu care sînt nevoile populației și soluțiile, în virtutea pregătirii lor de experți. Și prima și cea de-a doua variantă, spune Fredriksson, sînt defavorabile democrației pentru că de parlament ca loc în care se dezbat și se armonizează opiniile diferite nu ne putem lipsi.

Cum văd cei trei viitorul Europei? Spre deosebire de Judith Vidal-Hall, Carl Henrik Fredriksson și Martin Simecka sînt pentru mai multă putere dată instituțiilor de la Bruxelles, în scopul limitării intereselor naționale meschine și ale liderilor locali. Carl Henrik Fredriksson observă că Europa „cu două viteze“ deja există, chiar dacă nu ne dăm seama, iar el crede că trebuie totuși militat pentru mai multă solidaritate combinată cu mai mult realism. Martin Simecka se declară mai degrabă pesimist privind viitorul Europei, dar crede că mai sînt șanse. El face și o observație foarte subtilă, anume că, în Slovacia și în Estul Europei în general, deși oamenii trăiesc binișor și sînt fericiți și împăcați cu situația actuală, au în mințile lor o mulțime de temeri privind viitorul. Se tem că perioada asta bună se va termina. O atitudine pe care o definește drept o lipsă de speranță. Judith Vidal-Hall crede că trebuie să ne apucăm din nou să facem educație despre ce înseamnă democrația. Toți trei pun în discuție problema multiculturalismului, a toleranței și a limitelor care pot fi impuse sau nu minorităților de diverse feluri, în actualele condiții. Carl Henrik Fredriksson încheie cu ideea că nu contează atît ortodoxia – înțelegînd prin asta credința fiecăruia – cît ortopraxia – respectarea legilor din partea tuturor, indiferent de apartenența lor la diverse minorități etnice, religioase sau de altă natură.

Foto: M. Oculeanu

index jpeg 2 webp
Pantofii lui Van Gogh
Este înțelegerea pașnică, în febrila încrîncenare de a nu mai vrea să înțelegi nimic.
p 10 jpg
Boema ca o operă
În opera lui Puccini, marile încercări ale vieții (iubirea și moartea, boala, prietenia) sînt livrate în forma lor epurată, căci personajele le trăiesc boem.
p 11 desen de J  J  Grandville jpg
Paris, ultimii boemi
Cum recunoști azi un boem, la Paris?
image png
În stație la Boema
Pentru Ozun, „stația” boemei trece, așadar, fără să lase urme nici măcar în amintire.
image png
Îndreptar boem
Să reținem amprenta lăsată de acești grozavi pictori asupra istoriei artei, asupra dumneavoastră, asupra mea.
p 13 jpg
Trei roluri ale boemei în cultura română
Fără îndoială, boema e una dintre puterile literaturii și artei asupra societății.
p 14 jpg
Boemul, un desuet?
De aceea, viața boemă a fost și fericit asociată cu aristocrația interioară și eleganța profunzimii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Începe vara
Tranziția pe care o aduce toamna poate fi de multe ori delicată, ca o dulce amînare.
11642099644 1a9d5559e6 o jpg
A treia fiică a anului
Toamna întind mîna după paharul de vin și fotografii vechi, mă duc la tîrgul de cărți, ascult teatru radiofonic.
Chisinau Center4 jpg
Toamna-Toamnelor
Pentru mine, Chişinăul devenise, încet, un oraș galben, despre care îmi plăcea să spun că găzduiește Toamna-Toamnelor.
p 11 sus Sonata de toamna jpg
Lasă-mi toamna
În „Sonata de toamnă” (1978), Ingmar Bergman dedică acest anotimp transpunerii unei întîlniri dintre o mamă și o fiică înstrăinate.
31524231041 19fca33e3b o jpg
Viața începe cînd cade prima frunză
Și-acum, la 33 de ani, îmi cumpăr haine noi odată cu fiecare început de toamnă, de parcă m-aș pregăti iar pentru școală.
p 12 sus WC jpg
Delta
Septembrie era pentru noi și luna marii traversări a lacului Razelm.
51604890122 85f6db3777 k jpg
Toamna vrajbei noastre
„Nu «Rarul umple carul», ci «Desul umple carul»!“
3035384225 17c8a2043e k jpg
Toamna între maşini paralele
Ne mai amintim cum arăta o toamnă în București în urmă cu 17 ani?
p 14 WC jpg
p 23 WC jpg
Make tea, not war
Ori de cîte ori englezii nu se simt în largul lor într-o situație (adică aproape tot timpul), pun de ceai.
image png
SF-ul din viețile noastre
Dosarul de acum e o revizitare a unor epoci dispărute.
p 10 la Babeti WC jpg
Cine te face voinic?
Iar azi – numai săpunuri bio, zero clăbuc, sau geluri antibacteriene, zero miros.
image png
Sînt atît de bătrîn, că
Sînt atît de bătrîn, că în copilăria mea dudele se mîncau de pe jos, din praf.
image png
În tranziţie
O zi şi o noapte a durat, cred, aşteptarea pe trotuarul primului McDonald’s, pentru un burger gratuit.
p 11 la Rugina jpg
Avem casete cu „Casablanca“
Fell in love with you watching Casablanca.
p 12 la Mihalache jpg
Unde ești?
„Și după aia pot să plec?” „În nici un caz!” „Nu mai înțeleg nimic!”, se bosumflă. Nu știu dacă e ceva de înțeles, m-am gîndit, dar nu i-am mai spus.
image png
Cu o bursă de studii la Berlin
Mă întreb cum s-ar mai putea realiza astăzi experiența unei călătorii în care totul nu e planificat dinainte pe Internet

Adevarul.ro

image
Răzbunarea unui patron disperat că îl abandonează angajații. „Sunt sigur că o să-mi săriți în cap cu treaba asta”
Tot mai mulți antreprenori se plâng nu doar de faptul că își găsesc cu greu angajați, dar și că mulți dintre ei pleacă după doar câteva săptămâni și îi lasă baltă, fără preaviz și fără să suporte niciun fel de consecințe. Un patron crede că a găsit soluția la această problemă
image
Mircea Badea: „De ce să stea Simona Halep în România?! O viață ai, cu toată dragostea pentru țară”
Prezentatorul de la Antena 3 comentează decizia sportivei de se muta la Dubai.
image
Româncă gravidă în nouă luni, înjunghiată în Țara Galilor. Motivul pentru care agresorul, tot român, o urmărea de o lună
Andreea Pintili, o româncă de 29 de ani care locuiește în Țara Galilor, a fost înjunghiată de mai multe ori de un conațional care o urmărea și posta pe TikTok clipuri cu ea și cu copiii săi.

HIstoria.ro

image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.