Ce nu se vede

Publicat în Dilema Veche nr. 395 din 8-14 septembrie 2011
Unde s a dus romantismul? jpeg

Orice-am face şi oricît am fantaza, moartea rămîne un lucru inestetic şi indecent. Sîntem programaţi să ne speriem, apoi să conştientizăm ideea, dar să ne raportăm la ea ca şi cînd şi-ar face mendrele întotdeauna cu alţii şi în altă parte. Şi, totuşi, în corpul pe care îl ştiu atît de bine şi-l îngrijesc cu atenţie, creşte un desen ciudat. 

1981. Prima amintire despre moarte: Dana, cu cîţiva ani mai mare decît mine, a avut un accident de karting. Nu fuseserăm prietene, doar vecine. Timp de cîteva zile, toată lumea de pe strada noastră povestea ce se întîmplase, cum volanul maşinii îi intrase fetei în abdomen, pierduse mult sînge şi nu mai putuse fi salvată. Cînd m-am dus s-o văd (după îndelungi parlamentări cu ai mei, obţinusem această favoare), aveam pregătită imaginea fetei moarte: un ficat imens, zdrobit de o fierătanie. Ea stătea însă cuminte pe masa din sufragerie, îmbrăcată într-o rochie de mireasă. Nici urmă de sînge sau de bucăţi de kart. Totul era alb şi curat. N-am mai intrat niciodată de-atunci în casa Danei. Nu ştiam cum arată un ficat sănătos, cu atît mai puţin unul zdrobit, dar mi s-a părut nedrept să ştergi urmele adevărate, să cosmetizezi într-atît de tare povestea unei morţi. Am visat-o mult timp după aceea pe fată cum îşi căuta bezmetică prin curtea şcolii volanul kartului cu care alergase şi cîştigase nenumărate curse. 

2004, o seară de sîmbătă. Stau împreună cu alţi trei prieteni în faţa ecranului unui computer. Aşteptăm relaxaţi ca imaginea să pornească de pe DVD. Scurtmetrajul documentar The Act Of Seeing With One’s Own Eyes/ Actul de a vedea cu proprii ochi, din 1971, al regizorului Stan Brakhage, începe cu o uşă care duce într-o cameră de disecţie. Totul s-a filmat la morga din Pittsburgh, iar condiţia pusă de spital – cadavrelor să nu li se arate feţele. 

De la episodul din copilărie, cînd nu fusesem în stare să ficţionalizez moartea Danei şi mă simţisem minţită de imaginea ei prelucrată, am luat contact cu tot felul de imagini violente. În ficţiune şi în realitate. Zilnic, cîţiva prizonieri cer îndurare pe ecranul televizorului meu dimineaţa, iar seara aflu că au fost decapitaţi. A doua zi, am uitat, vin alte naraţiuni, mai violente, la rînd. Atentatele teroriste şi mărturiile supravieţuitorilor funcţionează ca cele mai violente, dar şi cele mai reuşite scenarii de filme horror. Cum să mă mai impresioneze o cameră de filmat de acum o grămadă de ani, care nu face altceva decît să scotocească printre rărunchii unor cadavre? Nu le văd nici o secundă chipurile celor care manevrează instrumentele, ci doar corpurile neînsufleţite ale oamenilor fără feţe sau nume, de diferite vîrste şi rase, supuse acestei operaţiuni laborioase. Fără sonor, filmat pe 16 mm, experimentul durează cam un sfert de oră. Trupurile deschise sînt de femei şi bărbaţi, tineri şi bătrîni, supli şi graşi, iar mădularele lor acaparează întreaga imagine. Extrase pe rînd, organele vitale devin un fel de obiecte de artă în miniatură: rinichii diferă de la un corp la altul, nici inimile nu par la fel, ca să nu mai vorbesc de carcasele transparente ale trunchiurilor care ajung, la un moment dat, să fie în întregime curăţate şi apoi spălate cu cîte un jet puternic de apă. Corpul uman însuşi e o instalaţie complicată, cu nenumărate elemente, iar în maniera în care cadavrele sînt filmate, îmi doresc să le ating, să le simt suprafaţa mucilaginoasă. Nimic nu e interpretat, din montaj imaginea are toate zgîrieturile autenticităţii. Hiperrealismul disecţiilor e din cînd în cînd scurtcircuitat doar de detalii aparent insignifiante: un fir de telefon care se lipeşte de un halat pătat de sînge, mişcîndu-se în ritmul unei presupuse conversaţii, creierul unuia dintre pacienţi – o dantelărie de macrameuri sofisticate – stă cuminte pe o masă, după ce craniul i-a fost secţionat cu un aparat care arată ca un polizor, plămînii şi intestinele femeii cu sîni frumoşi par la fel de fioroase ca şi mădularele bărbatului gras care a fost „decopertat“ de un strat gălbui şi consistent de ţesut adipos. Totul se termină cu aceeaşi uşă de la camera de disecţie care se închide. Moartea a fost demontată cu minuţiozitate, imaginile crude, violente prin nuditatea lor decontextualizată, la care eşti programat de regulă să te sperii, să te oripilezi, mi-au plăcut şi-mi doream să văd din ce în ce mai mult. Viscerele mi se serviseră simplu, doar ochiul meu le reinterpreta. Nu existau contextul, cauzele deceselor, istoriile personale, felul în care s-au mişcat, au vorbit sau cît de pasionali fuseseră posesorii corpurilor explorate. Nu sînt sigură nici că metafora din alt film, cea cu sufletul care cîntăreşte 21 de grame, funcţionase în cazul lor şi dacă, în momentul morţii, au pierdut în greutate exact atît... Am asistat însă la o proiecţie nonşalantă, necruţătoare a organicului, a biologicului. Discursul de ciné-vérité a reuşit saltul de la o banală lecţie de anatomie, la o introspecţie în zona ascunsă, pe care nici o oglindă din lume nu e în stare să ne-o arate, de care mi-e teamă, dar mă simt atît de ataşată. 

Dacă s-ar mai deschide o dată uşa, filmul s-ar relua altfel. Pe masa de disecţie, aş fi întinsă chiar eu: o femeie tînără, cîteva vise cam fleşcăite, o splină mică (pe care o doctoriţă mi-a găsit-o greu la ecograf) fără apendice şi decedată din motive necunoscute, dar cine ştie ce nebunie imagistică, ce plăceri estetice violente ar stîrni structurile alambicate ale plămînilor mei, esofagul zvelt sau coastele sidefii?

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

image png
Mario Fresh, dezvăluiri despre relația cu familia fostei iubite. Cum se înțelege, de fapt, cu Andreea Esca: „M-au luat precum copilul lor”
Fostul iubit al Alexiei Eram a fost recent invitat în cadrul unui podcast unde a dezvăluit anumite detalii din fosta relație. Mario Fresh nu doar că a mărturisit de ce ea și Alexia s-au despărțit, ci și modul în care a reacționat fosta sa soacră, Andreea Esca.
Vizita premierului maghiar, Viktor Orban, la sediul guvernului României, în București. FOTO Inquam Photos / Octav Ganea
Viktor Orbán: Ucraina e amăgită cu „promisiuni imposibile” de aderare la UE. „Oamenii de la Bruxelles îi mint și îi înșală”
Premierul ungar Viktor Orbán susține că aderarea Ucrainei la UE este nerealistă și periculoasă, în contextul războiului cu Rusia.
palatul Kiseleff jpg
O vilă istorică de la RA-APPS a fost închiriată unui privat. Bolojan, indignat: „Nesimţirea e mare în multe locuri”
Premierul Ilie Bolojan a declarat vineri, 27 iunie, că există o vilă de protocol veche, pe Șoseaua Kiseleff din București, care aparține Regiei Autonome „Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat” (RA-APPS), dar care a fost închiriată unui privat.
happy asian woman smiling having fun beach jpg
Lux și botăție pentru patru zodii în luna iulie 2025. Ei sunt nativii care își vor schimba viața cu 180 de grade
Luna iulie 2025 se anunță deosebit de favorabilă pentru patru zodii care vor beneficia de influențe astrale extrem de pozitive.
afm a aprobat 174 de noi dosare de finantare pentru programul rabla destinate persoanelor juridice s6595 1200x727 jpg
Bolojan a anunțat ce se întâmplă cu programele Rabla și Casa Verde: „Nu mai avem capacitate financiară să le susținem pe toate”
Premierul Ilie Bolojan a anunțat vineri, 27 iunie 2025, că Guvernul ar putea renunța la unele programe care țin de componenta de mediu, afirmând că România nu mai are capacitate financiară să le susțină pe toate.
Atac Iran Tel Aviv FOTO Profimedia jpg
„Nunta roșie” și „Operațiunea Narnia”: Cum a planificat Israelul în secret atacurile spectaculoase asupra Iranului
Atacurile recente ale Israelului împotriva Iranului au fost rezultatul unor planuri minuțios puse la punct de-a lungul deceniilor. Unele dintre aceste operațiuni au purtat nume inspirate din ficțiune.
image png
Serialul plin de scene senzuale de pe Netflix care a cucerit topul din România în iunie 2025. Te ține lipit de televizor: „L-am urmărit pe tot dintr-o dată”
Platforma de streaming Netflix aduce în atenția iubitorilor de seriale sportive o nouă dramă spaniolă, „Olympo”, ce se desfășoară în opt episoade, realizată de Zeta Studios, creată și scrisă de Jan Matheu, Laia Foguet și Ibai Abad, în distribuție aflându-se: Clara Galle (Raising Voices), Nira Osahi
Noul model de dronă Magura W6 FOTO HUR jpeg
Spionajul ucrainean a adăugat o nouă armă arsenalului său de drone de atac
Serviciile de informații militare ucrainene au anunțat că au adăugat arsenalului lor o nouă dronă navală de ultimă generație, Magura W6, oferind o nouă capacitate de a contesta dominația navală rusă în Marea Neagră. Producția noului model a fost finanțată integral de Banca ucraineană PUMB.
cruce crestinism religie gay lgbt homosexsualitate shutterstock 1941144799 jpg
Curtea Supremă a SUA a decis că elevii pot refuza, din motive religioase, participarea la ore în care li se citesc povești LGBTQ
Elevii din SUA au dreptul să nu participe la ore în în care li se citesc povești cu personaje gay sau transgender, din motive religioase, în urma unei decizii luată de Curtea Supermă.