Ce nu scuzi... iart─â!

Publicat în Dilema Veche nr. 871 din 17 - 23 decembrie 2020
Ce nu scuzi    iart─â! jpeg

Cred c─â nimic nu dezumanizeaz─â mai mult dec├«t incapacitatea de a te ├«mp─âca dup─â un conflict. Ori de c├«te ori v─âd rupturi definitive, ├«mi pare nu doar c─â omenia dispare ╚Öi c─â ra╚Ťiunea se destram─â, ci am senza╚Ťia unei plonj─âri ├«n neant. O tr─âdare a vie╚Ťii. O capitulare ru╚Öinoas─â. Nimicnicia. Neputin╚Ťa ├«ns─â╚Öi. Incapacitatea de a te ├«mp─âca are parfum de moarte.

Mineralizarea op╚Ťiunii de a nu ceda, de a nu l─âsa de la tine nici un dram, de a alege cu ├«nc─âp─â╚Ť├«nare de bolovan s─â fii opac, orb la orice alt punct de vedere ├«mi pare de ne├«n╚Ťeles, cu at├«t mai mult cu c├«t condi╚Ťia uman─â presupune expunerea la un omniprezent poten╚Ťial conflictual.

Tr─âim ├«ntr-o lume ├«n care parc─â to╚Ťi se ceart─â cu to╚Ťi, ├«n care a sup─âra pe altcineva ╚Öi a fi sup─ârat la r├«ndul t─âu pare inevitabil. ├Än cursul interac╚Ťiunilor de zi cu zi se ciocnesc interese, se izbesc orgolii, se tr├«ntesc replici. ├Än permanen╚Ť─â gre╚Öim ├«n fel ╚Öi chip unii fa╚Ť─â de al╚Ťii. Ne r─ânim. Superficial sau profund, sim╚Ťim durere. Suferim.

De la mici ciorov─âieli ├«nfrigurate la mari confrunt─âri amorsate de ur─â incandescent─â, paleta ne├«n╚Ťelegerilor este larg─â, atotcuprinz─âtoare, ├«nc├«t nimeni nu ar putea spune c─â a r─âmas ├«n afara oric─ârei ├«ncle╚Öt─âri ╚Öi c─â e cu totul str─âin de d├«rele de s├«nge prelinse pe nisipul din arena conflictual─â, care nu e altceva dec├«t terenul vie╚Ťii cotidiene.

Biologia evolu╚Ťionist─â avanseaz─â ipoteza c─â impulsul r─âzbun─ârii ar fi o predispozi╚Ťie cu valoare adaptativ─â, orientat─â spre m─ârirea ╚Öanselor de supravie╚Ťuire prin anihilarea agresorului. Am gre╚Öi dac─â ne-am gr─âbi s─â spunem c─â acesta ar fi singurul tip de r─âspuns la amenin╚Ťare pe care ├«l avem ├«n comun cu alte vie╚Ťuitoare. ╚śi ├«n lumea animal─â lucrurile s├«nt mai nuan╚Ťate. ├Än cadrul aceleia╚Öi specii, apar ritualuri de cru╚Ťare ├«n care ├«nc─âierarea este oprit─â ├«nainte de a produce r─âni mortale celui mai slab. Suprimarea rivalului este evitat─â, rezultatul ├«nfrunt─ârii fiind doar stabilirea ierarhiei ├«n grup, consolidarea statutului de lider.

Oamenii dispun de mijloace culturale sofisticate de reglare a problemelor ce decurg din faptul c─â nu putem tr─âi izola╚Ťi, dar nu e c├«tu╚Öi de pu╚Ťin u╚Öor s─â vie╚Ťuim ├«mpreun─â. Dificultatea rezid─â tocmai ├«n administrarea tensiunilor generate de inevitabilele concuren╚Ťe, care pot oric├«nd degenera ├«n conflicte violente ╚Öi felurite nedrept─â╚Ťi.

Formula arhaic─â a legii talionului: ÔÇ×Ochi pentru ochi, dinte pentru dinteÔÇŁ, oric├«t de barbar─â ar p─ârea sensibilit─â╚Ťii moderne prin ├«ntoarcerea r─âului produs ca form─â de reparare, este mai pu╚Ťin costisitoare ├«n s├«nge pentru c─â limiteaz─â pedeapsa la persoana f─âptuitorului. Prin compara╚Ťie, ├«n spirala vendetei, violen╚Ťa escaladeaz─â de-a lungul mai multor genera╚Ťii. O ofens─â trebuia r─âzbunat─â prin moartea unui membru al familiei celui vinovat. Dezonoarea declan╚Öat─â prin noua crim─â cerea s─â fie sp─âlat─â ├«n s├«ngele clanului rival. ╚śi, tot a╚Öa, datoria r─âzbun─ârii se perpetua cu o ne├«ncetat─â prospe╚Ťime zeci sau chiar sute de ani (├«n Corsica, sudul Italiei, dar ╚Öi ├«n Albania). Un proverb italian spune c─â ÔÇ×o r─âzbunare de o sut─â de ani ├«╚Öi p─âstreaz─â, asemenea unui copila╚Ö, din╚Ťii de lapteÔÇŁ.

Intoleran╚Ťa la ofens─â a condus la institu╚Ťia duelului, care asum─â riscul pierderii vie╚Ťii ├«n urma unei confrunt─âri cu arme egale. Oricare dintre cei doi participan╚Ťi la duel putea fi ucis. Cel ofensat ├«i arunc─â m─ânu╚Öa ofensatorului ├«n ideea c─â rezultatul luptei putea fi interpretat ca ordalie, o judecat─â divin─â prin care cel vinovat de incident, oricare ar fi fost acesta, va pl─âti cu s├«nge. Astfel, onoarea tuturor era restaurat─â: ├«n cazul unuia prin moarte, iar cel─âlalt era purificat prin faptul c─â acceptase riscul de a-╚Öi pierde via╚Ťa. Costul dispropor╚Ťionat al acestei formule de reparare fa╚Ť─â de dauna produs─â a condus la interzicerea duelurilor, ├«ns─â practica de a ob╚Ťine ├«n acest fel ÔÇ×satisfac╚ŤieÔÇŁ a mai supravie╚Ťuit, sporadic, chiar p├«n─â la ├«nceputul secolului XX.

Violen╚Ťa nu este ├«ns─â singurul r─âspuns care poate fi dat violen╚Ťei. Pedeapsa s├«ngeroas─â nu este unica solu╚Ťie de a pune cap─ât unui conflict. R─âzbunarea nu anuleaz─â r─âul f─âcut, doar ├«l amplific─â. R─âul nu poate fi remediat tot prin r─âu, chiar dac─â acesta este reflexul comportamental cel mai des ├«nt├«lnit. Rela╚Ťiile interpersonale ├«nregistreaz─â ╚Öi alte modalit─â╚Ťi de remediere a gre╚Öelilor, a efectelor produse de diverse ofense. C─âile pa╚Önice, ├«mp─âcarea, reconcilierea, iertarea s├«nt forme evoluate de restabilire a echilibrului social, de reg─âsire a lini╚Ötii suflete╚Öti, de anulare a resentimentelor, a urii, de stingere a setei de r─âzbunare.

Pentru restaurarea armoniei interac╚Ťionale distruse din cauza ofensei a fost instituit protocolul prezent─ârii scuzelor. Scuzele certific─â o reconsiderare a situa╚Ťiei conflictuale, o recunoa╚Ötere a gre╚Öelii ╚Öi, prin explica╚Ťiile care se dau celui ofensat, i se ofer─â acestuia posibilitatea s─â aib─â o viziune mai complex─â asupra evenimentului. Dar cel mai important lucru presupus de prezentarea scuzelor este inversarea raportului dintre cei implica╚Ťi ├«n conflict. ├Än momentul ofensei, cel care atac─â ├«╚Öi arog─â o superioritate moral─â, de la a c─ârei ├«n─âl╚Ťime ├«╚Öi permite s─â-l desconsidere pe cel ofensat, semnal├«ndu-i lipsuri reale sau imaginare. ├Än clipa ├«n care s├«nt prezentate scuzele, raportul se inverseaz─â, cel care a atacat face dovada c─â a renun╚Ťat la atitudinea de superioritate fa╚Ť─â de cel r─ânit, ba mai mult, se pune pe sine ├«ntr-o postur─â de inferioritate prin admiterea faptului c─â a f─âcut o gre╚Öeal─â.

Dac─â ├«n momentul r─ânirii ofensatorul se uit─â de sus la cel pe care l-a atacat, ├«n clipa ├«n care ├«╚Öi prezint─â scuzele el ├«i ofer─â celui ofensat ocazia s─â se uite la el de sus. Astfel, are loc o r─âsturnare: prin scuze, cel care a gre╚Öit nu numai c─â se coboar─â pe sine, dar ├«l urc─â deasupra sa pe cel pe care ├«╚Öi permisese s─â-l ├«njoseasc─â. Protocolul prezent─ârii scuzelor opereaz─â un adev─ârat balans de echilibrare. Acesta reu╚Öe╚Öte doar ├«n m─âsura ├«n care cel v─ât─âmat dore╚Öte cu adev─ârat ├«mp─âcarea, accept─â scuzele ╚Öi rela╚Ťia se reia ├«n termenii de egalitate ├«n care func╚Ťionase ├«nainte de incident.     

Stingerea unui conflict prin protocolul scuzelor presupune c─â to╚Ťi cei implica╚Ťi ├«n incident au un rol de jucat. Cel care a atacat prezint─â scuze, iar cel atacat le accept─â. Reu╚Öita ├«mp─âc─ârii presupune doi pa╚Öi, o coregrafie simetric─â cu doi participan╚Ťi ÔÇô ofensatorul ╚Öi ofensatul. Tocmai ├«n acest punct intervine marea diferen╚Ť─â dintre actul de a scuza ╚Öi faptul de a ierta. Iertarea este asimetric─â ╚Öi ╚Ťine exclusiv de cel care a avut de suferit, este un fapt interior, o transformare sufleteasc─â.

Nu exist─â protocoale pentru iertare. Iertarea poate avea loc f─âr─â ca cel vinovat s─â fac─â ceva pentru a o ob╚Ťine, f─âr─â s─â ├«╚Öi recunoasc─â gre╚Öeala, f─âr─â s─â manifeste regrete, f─âr─â s─â se umileasc─â prin scuze, f─âr─â s─â fac─â nimic pentru a repara r─âul f─âcut. Stingerea social─â a unui conflict prin scuze este un contract de ├«mp─âcare, ├«n timp ce iertarea este un miracol. Iertarea nu este o obliga╚Ťie, nu este o datorie.

Cel care scuz─â ascult─â explica╚Ťiile ╚Öi, dac─â a ├«n╚Ťeles ce a condus la lezarea sa, ia o decizie ra╚Ťional─â de a se ├«mp─âca. Iertarea se lipse╚Öte de acest circuit. Georg Simmel semnaleaz─â un paradox al iert─ârii: ÔÇ×Cineva nu iart─â pentru c─â ├«n╚Ťelege, ci ├«n ciuda faptului c─â nu ├«n╚ŤelegeÔÇŁ. Dac─â actul de a scuza cere promisiuni c─â ofensa nu se va mai repeta, iertarea se produce f─âr─â a pune condi╚Ťii. Iertarea este necondi╚Ťionat─â ╚Öi inexplicabil─â precum iubirea. (╚śi la fel de rar─âÔÇŽ)

Jacques Derrida observa c─â iertarea nu este un dar ╚Öi c─â se sustrage logicii reciprocit─â╚Ťii descrise de Marcel Mauss, pentru c─â nu implic─â obliga╚Ťia vreunei compens─âri din partea celui iertat. Iertarea nu este nici un premiu de bun─â purtare pentru cel care a gre╚Öit ╚Öi apoi se c─âie╚Öte. La limit─â, cel iertat poate s─â nu afle niciodat─â c─â a fost iertat. Este la fel de adev─ârat c─â iertarea primit─â poate avea o mare putere asupra celui iertat. Dac─â ├«nainte de iertare vinovatul nu avea remu╚Öc─âri, abia dup─â ce afl─â c─â a fost iertat se treze╚Öte cuprins de regrete, se poate ├«ntreba cum a fost cu putin╚Ť─â s─â r─âneasc─â un om at├«t de bun, care dup─â toate cele petrecute nu ├«i dore╚Öte r─âul, nu ├«l ur─â╚Öte ╚Öi nu-i trece prin cap s─â se r─âzbune.

Acest versant pedagogic al iert─ârii realizeaz─â o alchimie a vindec─ârii de r─âu, tope╚Öte r─âul prin bine. Iertarea poate declan╚Öa o criz─â de con╚Ötiin╚Ť─â, poate provoca o rena╚Ötere moral─â. Pentru corijarea unui om, iertarea poate fi mai eficient─â dec├«t pedeapsa aspr─â. Cel iertat nu vrea s─â dezam─âgeasc─â. Simte c─â trebuie s─â onoreze nesperata ├«ncredere primit─â.

├Än acest sens, Vladimir Jank├ęl├ęvitch vedea o diferen╚Ť─â ├«ntre scuz─â ╚Öi iertare. Dac─â ├«n urma scuzelor acceptate se poate relua rela╚Ťia din punctul ├«n care fusese ├«ntrerupt─â, iertarea este mai mult dec├«t o simpl─â re├«nnodare. Doar iertarea face posibil─â o re├«nnoire radical─â a raporturilor dintre cel care iart─â ╚Öi cel iertat. Rela╚Ťia se na╚Öte din nou pentru c─â are loc ├«ntre doi oameni care s├«nt diferi╚Ťi de cei care fuseser─â ├«nainte de clipa iert─ârii. Doi oameni vindeca╚Ťi. Doi oameni ren─âscu╚Ťi.

Deci ├«nainte de a-╚Ťi putea vindeca du╚Ömanul trebuie s─â te vindeci pe tine. Te vindeci ├«n clipa ├«n care te ier╚Ťi pe tine pentru c─â ai fost at├«t de slab ├«nc├«t te-ai l─âsat r─ânit de o opinie sau de o ocar─â. Ca s─â ier╚Ťi trebuie s─â ai curaj s─â admi╚Ťi c─â ai gre╚Öit atunci c├«nd te-ai sup─ârat, c├«nd ai dat importan╚Ť─â unor vorbe ├«n v├«nt. Trebuie s─â te ier╚Ťi c─â ╚Ťi-ai pierdut cump─âtul c├«nd ╚Ťi-ai v─âzut orgoliul r─ânit. Trebuie s─â ├«╚Ťi ier╚Ťi vanitatea. De fapt, trebuie s─â te ier╚Ťi c─â e╚Öti om ╚Öi nu sf├«nt...

Iertarea nu suprim─â gre╚Öelile. Iertarea suprim─â sup─ârarea provocat─â de gre╚Öeal─â ╚Öi face imposibil─â ura. Jank├ęl├ęvitch spune c─â ÔÇ×iertarea ├«ncepe acolo unde ├«nceteaz─â scuzabilulÔÇŁ. ├Äntr-adev─âr, ce poate fi scuzat nu mai are nevoie s─â fie iertat. Scuza acceptat─â anuleaz─â vinov─â╚Ťia. Or, premisa pentru a fi iertat este s─â fii vinovat.

Iertarea este liber─â, nu se supune nici unei constr├«ngeri, dar a accepta scuze este o obliga╚Ťie social─â. Cel care ├«n protocolul reconcilierii nu accept─â ofranda scuzelor ├«╚Öi altereaz─â fa╚Ťa social─â, are de suportat doar o consecin╚Ť─â exterioar─â: dispre╚Ťul cuvenit celor care prefer─â vrajba. ├Ämbufnarea trufa╚Ö─â, ├«ncruntarea, uit─âtura vindicativ─â ╚Öi gura-pung─â conduc la o zb├«rcire ce le ╚Öifoneaz─â doar chipul social, felul ├«n care s├«nt privi╚Ťi. Nu e cine ╚Ötie ce pagub─â. Dauna e exterioar─â, de imagine.

Adev─âratul inconvenient este interior, fiind rezervat celor care exclud total iertarea din repertoriul reac╚Ťiei lor emo╚Ťionale. Practican╚Ťii rupturilor definitive, ofician╚Ťii inchizitoriali ai suprim─ârii oric─âror ╚Öanse de ├«mp─âcare nu mai vor s─â vad─â, nu mai vor s─â aud─â, nu mai vor s─â ╚Ötie nimic de cel care le-a adus vreodat─â o ofens─â. Ei declar─â emfatic, grav ╚Öi cu solemnitate de cioclu ├«mbr─âcat ├«n frac ├«nchiriat: ÔÇ×Acel om este mort pentru mine!ÔÇŁ.

Desigur, e dreptul oricărui neînduplecat să ucidă oameni în sufletul lui. Problema e că și în lumea noastră interioară un om mort nu poate fi altceva decît un cadavru. Neiertătorul nu poate scăpa de stîrv și se trezește că va trebui să trăiască apoi cu mortul în suflet. Va purta în secret o povară cu un iz greu, dar pe care nu-l simte nimeni altcineva, pentru că oamenii incapabili de iertare arată exact ca oamenii care iartă, aparent au același aer. Nici cel mai crud dintre neîndurători nu are putreziciunea pe chip, miasma e îngropată în adîncul inimii. Cei care nu iartă se mișcă nonșalant printre cei vii, dar sînt un fel de cimitire ambulante.

Pentru c─â nu e r─âu s─â deturn─âm orice accent dramatic, a╚Ö aminti ├«n final ├«ndemnul lui Oscar Wilde: ÔÇ×├Äntotdeauna iart─â-╚Ťi du╚Ömanii. Nimic nu-i agaseaz─â mai mult!ÔÇŁ.

Lucia Terzea-Ofrim este conferen╚Ťiar univ. dr., pred─â cursuri de antropologie cultural─â la Facultatea de Litere, Universitatea din Bucure╚Öti. ├Än prezent este lector de limba rom├ón─â la Universitatea din Tel Aviv. Cea mai recent─â carte ap─ârut─â: Ferestre cu pove╚Öti / Window Stories, Editura Monitorul Oficial, 2019.

Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citi╚Ťi nimic!
Noua lege a Educa╚Ťiei face cititul op╚Ťional, un prim pas ├«nainte de a scoate cu totul educa╚Ťia din ╚Öcoal─â. ├Än locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
ÔÇ×Por╚Ťii mici ╚Öi gustoaseÔÇŁ
Oamenii vor continua s─â citeasc─â, dar acea lume veche a disp─ârut. H├«rtia ÔÇô dispare. ╚śtirile ÔÇô dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adul╚Ťi ├«ntre BookTok ╚Öi wattpad
╚śtim ce se cite╚Öte, ce se caut─â, ce a╚Ötept─âri au ╚Öi ne-am ├«nsu╚Öit ╚Öi un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mul╚Ťi citesc literatura str─âin─â ├«n original, ├«n special ├«n limba englez─â, chiar ╚Öi atunci c├«nd au la dispozi╚Ťie traducerile rom├óne╚Öti.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educ─âm, cum ne autoeduc─âm ╚Öi cum ne l─âs─âm ast─âzi educa╚Ťi pentru a ne forma abilit─â╚Ťile morale de m├«ine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui s─â fie scopul acestor lecturi formatoare? S─â creeze oameni care s─â func╚Ťioneze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambi╚Ťia pare s─â fie una dintre cele mai dilematice ╚Öi contrariante tr─âs─âturi de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri ┼či poturi ale ambi┼úiei
Ambi┼úia devine o poft─â de m─ârire ┼či faim─â pe care nimic nu ar putea-o vreodat─â ostoi.
Silk route jpg
Amb├«╚Ť strategic Made in China
Suprema╚Ťia Chinei este pe c├«t de ÔÇ×inevitabil─âÔÇť, pe at├«t de ÔÇ×natural─âÔÇť.
p 12 jpg
De-a dreapta ╚Öi de-a st├«nga ambi╚Ťiei: a pl─âcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adev─âratul cre╚Ötin este un str─âin pentru aceast─â lume, adev─ârata lui ╚Ťint─â fiind via╚Ťa cereasc─â.
p 10 jos jpg
Scurte considera╚Ťii psihologice despre ambi╚Ťia la rom├óni
Ambi╚Ťia nu este pozitiv─â (bun─â/func╚Ťional─â) sau negativ─â (rea/disfunc╚Ťional─â).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
ÔÇ×Dac─â eu n-am putut, m─âcar tu s─â po┼úi. R─âzbun─â-m─â, copile, ┼či o s─â fiu fericit. O s─â pot ├«nchide ochii cu inima ├«mp─âcat─â.ÔÇŁ
p 14 WC jpg
Ie╚Öirea din ÔÇ×Machu KitschuÔÇŁ / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucure┼čti, realizat─â ├«n 1951, de┼či se aseam─ân─â izbitor ca planimetrie ┼či tipologie a decora┼úiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joas─â dec├«t acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Profesiunea: ÔÇ×dealerÔÇŁ de idei la m├«na a doua
Idealul intelectualiz─ârii vie╚Ťii politice r─âm├«ne controversat.
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
V─âd ├«n Ion D. S├«rbu un fel de ÔÇ×ambasadorÔÇŁ necesar acelora dintre noi care au obosit s─â tot empatizeze cu colaboratorii Securit─â╚Ťii.
p 11 J  Habermas WC jpg
Între think-tank și Denk-Panzer: intelectualul german
Sincronizarea limbajului educa╚Ťional cu ├«mbog─â╚Ťirea limbajului specializat este imposibil─â.
p 12 sus WC jpg
Turma min╚Ťilor independente
Multe se iartă în America. Mai multe decît în Europa.
p 23 jos jpg
Rusia ╚Öi cultura ei (neo)imperial─â sau despre cum se auto├«ndeplinesc profe╚Ťiile politice
├Än realitate, nimeni nu-i pune la col╚Ť pe clasicii ru╚Öi, fie ei scriitori, compozitori sau poe╚Ťi.
p 22 jos jpg
Ecou (nu prea) îndepărtat. Intelectualii și puterea la 1996
Ar fi util cititorului dilematic de azi s─â vad─â cum g├«ndeau acest subiect, acum aproape 30 de ani, st├«rni╚Ťi de revista noastr─â, trei intelectuali rom├óni majori: ╚śtefan Augustin Doina╚Ö, Livius Cioc├órlie ╚Öi Ion Vianu.
E cool să postești jpeg
Un examen de con╚Ötiin╚Ť─â
MeToo poate ├«nsemna mai mult dec├«t mediatizare, scandal, procese: poate fi un real examen de con╚Ötiin╚Ť─â.
p 10 sus Alyssa Milano WC jpg
MeToo, scurt istoric
Incriminarea h─âr╚Ťuirii sexuale nu a ├«nceput cu mi╚Öcarea MeToo, iar cazul Weinstein nu a fost primul.
p 11 jpg jpg
De ce st├«rne╚Öte abuzul sexual at├«tea reac╚Ťii contradictorii?
Reac╚Ťia la trauma sexual─â este una social─â, cu r─âd─âcini ╚Öi ramifica╚Ťii profunde.
p,12 jpg
#MeToo, din nou. Tot despre putere, recunoaștere, dar și hermeneutică
Încercările de delegitimare a mișcării #MeToo înseamnă și o lipsă de recunoaștere a victimelor abuzurilor sexuale și conferă putere abuzatorilor.

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediat─â timp de zece ani ╚Öi apoi cucerit─â de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii R─âzboiului Troiei ar fi fost, conform ÔÇ×IliadeiÔÇŁ, r─âpirea Elenei, cunoscut─â drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus ╚Öi a Ledei.
image
┼×iretlicurile lui Vlad ╚Üepe╚Ö: ├Änceputul r─âzboiului cu otomanii
├Än 1460, c├ó╚Ťiva dintre boierii nemul╚Ťumi╚Ťi de Vlad ╚Üepe╚Ö au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea ╚Öi i-au prezentat situa╚Ťia din Valahia ╚Öi probabil unele pove╚Öti exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul ╚Öi 500 de b─âie╚Ťi, Vlad a trimis vorb─â sultanului...
image
Dacia roman─â, o provincie puternic militarizat─â
Distribu┼úia armatei ├«n interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, ┼či anume de a separa ┼či supraveghea neamuri ÔÇ×barbareÔÇŁ care erau poten┼úial periculoase, ├«n special dac─â se aliau ├«ntre ele contra Romei, cum au fost ├«n special sarma┼úii iazigi.