Ce-mi place de ţara asta!

Publicat în Dilema Veche nr. 104 din 19 Ian 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Cifrele sînt clare şi nu ne lasă nici un spaţiu de îndoială, nici o geană de speranţă: de Revelion, manelele au ras tot, în materie de audienţe TV. Cred că a sosit momentul să tragem aer în piept şi să dăm, bărbăteşte, piept cu realitatea crudă: ăştia sîntem! Din coapsa Daciei şi-a Romei, aici de 2.000 de ani, cei mai viteji dintre traci, un popor blînd şi iubitor şi care, iată, la zi de sărbătoare, vibrează mărunţel la ritmurile orientale şi la rimele agramate ale manelelor. Semne ni s-au arătat, aşa că nu avem a ne mira. Sondaje de opinie recente au arătat că maneliştii reprezintă modelele copiilor şi adolescenţilor români. Gigi Becali este perceput ca un om de afaceri de succes. Constantin Bălăceanu-Stolnici primeşte premii de eleganţă din mîna lui Cristi Chivu. Şi atunci, mai are rost să ne dăm de ceasul morţii pentru că ştirile noastre arată cum arată - cu non-evenimente în deschiderea jurnalului şi ştiri fabricate în laboratoare de PR? Poate că într-adevăr "asta cere publicul"? Sau poate nu. Dacă analizăm un pic "modelele" pe care şi le asumă românii de toate vîrstele, vom constata că ele sînt personajele care se bucură de cea mai mare expunere publică, graţie televiziunilor. Ne aflăm deci într-o situaţie de genul "oul sau găina": televiziunile au preluat şi exploatat simpatiile populare sau au creat aceste simpatii/notorietăţi, prin expunerea repetată şi favorabilă a anumitor personaje? Răspunsul este destul de evident, dacă aplicăm jurnalelor de ştiri grile de profesionalism. Descoperim astfel (o descoperire de valoarea apei calde deja, căci o facem iar şi iar, de ani buni) că multe dintre "ştirile" care ni se servesc sînt departe de ceea ce în manualele de jurnalism se numeşte newsworthiness (capacitatea unui eveniment de a genera ştire). Asistăm, de fapt, la un perpetuu carnaval, în care întîmplări de almanah, evenimente de PR şi instanţe de publicitate îşi pun costumaţia de ştiri şi ne ademenesc la news, lăsîndu-ne să credem că sîntem bine informaţi şi apţi să conducem ţara ca o democraţie ce sîntem. Evadarea în "fapt divers" senzaţional s-a produs în urmă cu trei-patru ani, cînd tot mai multe subiecte politice deveneau tot mai spinoase - astfel încît decizia cea mai lesnicioasă era să le eviţi. Dar cum jurnalul trebuia difuzat în fiecare zi şi trebuia să dureze atît cît durează, spaţiul trebuia umplut cu ceva - cu orice. Aşa au apărut "ştirile" despre accidentele de circulaţie fără urmări (să acceptăm, de dragul demonstraţiei, că accidentele "groaznice" răspund unui interes morbid şi îşi justifică existenţa), despre aniversările căţeilor, sărbătorite în parc, despre tîlhării minore (cu o abundenţă care te face să crezi că ţara e sub teroare), despre adolescenţi chiulind de la şcoală şi prinşi fumînd în parc. Procesul de "trivializare" a ştirilor a fost lent, dar de succes. Cu atît mai mult, cu cît profesionalismul tehnic în mascarea acestor întîmplări în ştiri este de netăgăduit: mijloace tehnice majore, reporteri agresivi cu aplomb, transmisii în direct. Totul pentru a da publicului sentimentul de actualitate acută, de "ultimă oră", de tensiune în direct. Ultimii ani au adus un element de noutate în compunerea jurnalelor: au apărut ştirile despre oameni, despre anumiţi oameni. Ce maşină şi-a mai luat Jiji, cît cheltuieşte Andreea pe garderobă, ce cadou a făcut Guţă soţiei, cu cine şi ce mai face Mutu... Nu contest nici o secundă faptul că există public pentru acest gen de informaţie. Ea face trupul şi sufletul presei tabloide (folosesc termenul fără nici o conotaţie negativă, parol!) din întreaga lume. Ceea ce nedumereşte este accesul acesteia pe canalele naţionale (sau cu acoperire naţională), în jurnalele din prime-time. Nu poţi să nu te întrebi cine decide intrarea pe post a unor astfel de ştiri. Cine şi de ce. Dacă evadarea în derizoriu a ştirilor, în momente de presiuni şi persuasiuni politice şi "de grup", este lesne de înţeles, este mai greu de priceput cantonarea ştirilor în această zonă - şi dezvoltarea industriei de subiecte fără miză - în vremuri oarecum mai prietenoase pentru jurnalist. Să fie comoditate? Să fie obişnuinţă? Să fie sursă de venituri - că din publicitatea "legitimă" se trăieşte greu? Oricum ar fi, procesul are efecte pe termen lung. Audienţa ştirilor a scăzut la toate televiziunile - semn că doritorii de informaţie migrează pe canale mai bogate în resurse. Şi semn că "maneliştii" (extind termenul dincolo de practicanţii acestei îndeletniciri artistice, la toţi cei care se încadrează unui profil similar de pop culture) fac rating la divertisment, dar nu şi la ştiri. Cît despre rolul televiziunilor, al canalelor de comunicare în masă, în promovarea de modele, ar mai fi multe de discutat. Dar mă duc că mi-am lăsat rînd la coada de carduri bancare "personalizate". Am înţeles că, după seria cu Ilie Năstase, Hagi şi Nadia, mai scot una, tare de tot, cu Pleşu, Patapievici şi Alina Mungiu. Ce-or să se mai bucure comercianţii mapamondului cînd or să le vadă!

Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.
962 t 14 VArsene jpeg
Mîntuirea biogeografică jpeg
La dolce vita vs La deutsche vita
O recentă zicală germană evocă, plastic și concis, „relația” dintre Germania și Italia – țările care ilustrează îndeobște șablonul nord-sud la nivel european: „Italienii îi respectă pe nemți, dar nu-i iubesc; nemții îi iubesc pe italieni, dar nu-i respectă”.
Crédit Suisse Zermatt JPG
Calitatea ce-am poftit, dar și tihna ce-am tihnit
Elveția, spre exemplu, este pe primul loc în topul Numbeo, pe locul 5 în cel al US News și pe locul secund, la egalitate cu Irlanda, în indexul UNDP. Alți „suspecți de serviciu” sînt Islanda, Danemarca, Suedia, Olanda, Germania, Finlanda sau Norvegia.
Left Former Movie Theater Balkan Right Hotel Bulgaria (158046439) jpeg
Geografia relativă a bunăstării
Diferențele dintre un Nord bogat, în ultimele decenii asociat de cercetătorii științelor sociale capitalismului în expansiune, și un Sud sărac, aflat sub dominația totală (pernicioasă poate?) a celui dintîi, au intrat în limbajul profesional al reprezentanților științelor sociale.
p 10 sus jpg
Greierele sobru și furnica hedonistă, sau despre noul clivaj Nord/Sud
Autenticitatea nu presupune mari sacrificii, iar „societatea singularităților” se regăsește în noul Pămînt al Făgăduinței: diferită, dar nu brutală, accesibilă, dar nu mizeră, simplă, dar nu banală.
p 12 WC jpg
De-a lungul și de-a latul vieții
Percepem viața ca pe o datorie sau ca pe o plăcere? În ce domenii e datorie și în care e plăcere? Ce preț sîntem dispuși să plătim pentru a ne trăi viața în propriii termeni? Și cîți dintre noi au oare luxul alegerii?
p 13 sus jpg
„Incategorisibila” fericire
La urma urmei, așa cum o spunea Helliwell, „fericirea” este în bună măsură un produs de marketing, iar etichetele contează prea puțin. Iar adeseori, căutînd un lucru cu lumînarea, riscăm să uităm ceea ce căutam cu adevărat.
640px Beer optimator glass bottle jpg
Lumea văzută prin fundul sticlei: bere versus vin
Ne-am găsit voia bună în deprinderile culinaro-bahice strămoșești și am stabilit ca etaloane pentru calitatea vieții sarmalele, mititeii și pruna curată. Mai la nord sau mai la sud, gastronomic vorbind, lucrurile stau altfel.
640px Overzicht van de drukte op Mokum 700, Bestanddeelnr 928 0112 jpg
Cum măsurăm bunăstarea și de ce
Avem totuși un alt mod de a înțelege dezvoltarea și feluritele ei moduri de a contribui (sau nu) la o viață bună, împlinită, umană?

Adevarul.ro

Nord Stream 2 FOTO Shutterstock
Scurgeri de gaze „fără precedent” din Nord Stream. Rusia nu exclude un sabotaj
Nord Stream AG, operatorul reţelei de gazoducte, afirmase marţi dimineaţă că trei linii offshore ale sistemului de conducte au suferit avarii „fără precedent” într-o singură zi.
termoficare bucuresti
Părerea unui expert despre soluția lui Nicușor Dan pentru ca bucureştenii să aibă căldură la iarnă
Primarul Capitalei a anunţat că a identificat unele soluţii pentru îmbunătăţirea calităţii serviciului de termoficare și, în acest sens, a fost demarat un proiect prin care se propune instalarea a 20 de minicentrale.
reactor nuclear jpg
Franţa vrea să înceapă construcţia primului reactor nuclear de ultimă generaţie înainte de 2027
Franţa este în proces de elaborare a unui act legislativ destinat diminuării procedurilor birocratice cu privire la construirea de centrale nucleare.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.