Ce mai interzice azi Biserica?

Publicat în Dilema Veche nr. 249 din 25 Noi 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Am primit din partea Dilemei vechi aceast─â ├«ntrebare ┼či ├«ncerc s─â r─âspund direct, profit├«nd de toat─â ingenuitatea ei. Pornind de la inocent emfaticul "Biserica", p├«n─â la postmodern istoricistul "azi", ├«ntrebarea "Ce mai interzice azi Biserica?" presupune un definitiv "ea/ei", Biserica, adic─â ├«n general popimea sau ierarhia sau babele de la pangar sau integristele cu batic. Dincolo de ceea ce ar putea spune un observator neutru al vie┼úii religioase, un istoric al bizareriilor lui "homo religiosus", despre manifest─ârile reactive al Bisericii la liberaliz─ârile de moravuri ale ultimilor ani, cum ar suna un r─âspuns din interiorul acestei comunit─â┼úi ├«ntemeiate pe moartea ┼či ├«nvierea unui Dumnezeu ├«ntrupat? Interdic┼úia pentru cre┼čtini este un act asumat: cre┼čtinii ├«┼či interzic eventual ceva. R─âspunsul corect se formuleaz─â ca un paradox: pe de o parte, cre┼čtinii nu ├«┼či v─âd nici azi m├«ntuirea condi┼úionat─â de interdic┼úii, pe de alt─â parte, cre┼čtinii ├«┼či interzic gradual totul, p├«n─â la asceza extrem─â, ieri ┼či azi ┼či de-a pururea. Pe ce se ├«ntemeiaz─â aceast─â afirma┼úie paradoxal─â? ├Än primul r├«nd, pe exemplul t├«lharului celui de-a dreapta! Este vorba despre unul dintre cei doi t├«lhari care au fost r─âstigni┼úi ├«n acela┼či timp cu Iisus Hristos, pentru faptele lor de t├«lh─ârie ┼či omor (Luca 23, 39-43). Cel de-a dreapta, de┼či o via┼ú─â a t├«lh─ârit, ├«n cele din urm─â a fost prins ┼či dat mor┼úii. Acest t├«lhar, care nu s-a supus nici unei interdic┼úii, nici m─âcar celei de a nu omor├«, printr-un act suprem, sincer ┼či intens de c─âin┼ú─â, s-a g─âsit ├«nc─â ├«n aceea┼či zi ├«n ├Ämp─âr─â┼úia cereasc─â, ├«mpreun─â chiar cu Cel a c─ârui Dumnezeire a recunoscut-o, c├«nd erau am├«ndoi pe cruce. ├Äntreb─âtorul ingenuu poate s─â invoce ├«ns─â c─â nu cost─â nimic s─â spui ├«n ultimul moment al vie┼úii "├«mi pare r─âu" ┼či totul e rezolvat. Dar dac─â scena e real─â, a existat de-a st├«nga un alt t├«lhar care, ├«n acela┼či context, a spus dimpotriv─â "Nu e┼čti Tu Hristosul? M├«ntuie┼čte-te pe tine ├«nsu┼úi ┼či pe noi". Tradus ├«n limbaj contemporan: nu este ra┼úional admisibil ca un Dumnezeu s─â moar─â ca un t├«lhar pe cruce ┼či ├«n acela┼či timp s─â-mi spun─â "ast─âzi vei fi cu mine ├«n rai". ├Än acest context totul este radical permis, iar ├«n aceast─â nelimitat─â varietate de op┼úiuni intr─â ┼či actul de credin┼ú─â in extremis. Perspectiva mor┼úii nu creeaz─â ├«n mod automat metanoia ┼či convertirea. Cum sf├«r┼čitul vie┼úii p─âm├«nte┼čti este o posibilitate teoretic─â de fiecare secund─â, fiecare om ├«n fiecare clip─â din via┼úa lui se afl─â pe cruce, ├«n a┼čteptarea dureroas─â a mor┼úii, fie c─â o con┼čtientizeaz─â sau nu! ├Än al doilea r├«nd, vine scena "femeii p─âc─âtoase", dup─â cum a intrat ├«n limba rom├ón─â. De fapt, textul Evangheliei (Ioan 8, 1-11) nu folose┼čte eufemisme, ci spune direct c─â e vorba despre o femeie curv─â, surprins─â curvind. C─ârturarii ┼či fariseii o aduc ├«n mijlocul templului unde predica Iisus, ┼či ├Äl iscodesc ce s─â fac─â cu aceasta, c─âci Moise ├«n Lege spune c─â unele ca acestea trebuie s─â fie b─âtute cu pietre. Iar Iisus Hristos ├«i someaz─â: "cine este f─âr─â de p─âcat s─â ridice primul piatra"! Iar c├«nd s-au risipit to┼úi, Dumnezeu o ├«ntreab─â: "femeie, unde s├«nt? Nimeni nu te os├«nde┼čte? Nici Eu nu te os├«ndesc. Du-te, iar de acum s─â nu mai p─âc─âtuie┼čti!". Logica aceasta este dezvoltat─â ├«n alt─â scen─â (Luca 7, 37-50) ├«n care Iisus, afl├«ndu-se la masa unui fariseu, ├«ng─âduie unei femei, a c─ârei stare p─âc─âtoas─â era notorie, s─â-i ┼čtearg─â picioarele cu mir. Asisten┼úa se indigneaz─â: ce profet e acesta care nu ┼čtie ceea ce tot ora┼čul ┼čtie? Iar Iisus le r─âspunde g├«ndului prin parabola celor doi datornici c─ârora st─âp├«nul le ┼čterge datoriile, unul cu datorie mare ┼či unul cu datorie mic─â, ┼či ├«i ├«ntreab─â care dintre cei doi ├«┼či va iubi mai mult st─âp├«nul? Femeia p─âc─âtoas─â, crez├«nd c─â Dumnezeu ├«i va ┼čterge datoriile, se arat─â capabil─â de jertf─â, c─âci mirul cost─â scump, ├«n timp ce fariseul nici m─âcar cu ap─â nu i-a ┼čters picioarele. De aceea ├«i spune un cuv├«nt ┼či mai puternic femeii care s-a convertit prin poc─âin┼ú─â: "credin┼úa ta te-a m├«ntuit, mergi ├«n pace". ├Än al treilea r├«nd, vine dialogul cu t├«n─ârul cel bogat (Marcu 10, 17-23; Luca 18, 18-24), cel care p─âzise poruncile lui Dumnezeu din tinere┼úe ┼či pe care Dumnezeu ├«l ├«ndr─âge┼čte pentru r├«vna aceasta de a urma poruncile din tinere┼úe ┼či c─âruia ├«i spune: "dac─â vrei s─â fii des─âv├«r┼čit, du-te vinde-┼úi averile toate, ├«mparte-le la s─âraci ┼či urmeaz─â-Mi Mie". Dar i-a fost greu t├«n─ârului cuv├«ntul acesta. ┼×i nou─â ne este. Aici interdic┼úia se sublimeaz─â ├«n ├«ndemn. Nu este fiin┼ú─â omeneasc─â s─â spun─â "eu le-am ├«ndeplinit pe toate ale lui Dumnezeu", la orice stadiu se deschide oportunitatea unei jertfe suplimentare ├«n numele ├«ndemnului la des─âv├«r┼čire. Postul de m├«ncare, s─âr─âcia voluntar─â, lipsirea de somn, smerenia s├«nt trepte pe aceast─â cale a des─âv├«r┼čirii la care to┼úi cre┼čtinii s├«nt chema┼úi. F─âr─â aceast─â con┼čtiin┼ú─â acut─â, c─â ├«n orice moment al vie┼úii sale se deschide perspectiva unui nou act de jertf─â, pe cre┼čtin ├«l p├«nde┼čte capcana fariseismului, acea fraz─â pronun┼úat─â de fariseul (Luca 18, 10-14) care s-a a┼čezat ├«n fa┼ú─â ├«n sinagog─â: "├Ä┼úi mul┼úumesc, Dumnezeule, c─â nu s├«nt ca ceilal┼úi oameni, r─âpitori, nedrep┼úi, adulteri, sau ca acest vame┼č, postesc de dou─â ori pe s─âpt─âm├«n─â, dau zeciuial─â din toate c├«te c├«┼čtig". ├Änv─â┼ú─âtura lui Iisus Hristos, dimpotriv─â, clatin─â ├«ncredin┼úarea pozi┼úiilor dob├«ndite, statutul social, moral, politic, prin care omul se ├«ndrept─â┼úe┼čte. Nimeni, fie el "fariseu" sau "c─ârturar", adic─â persoan─â de vaz─â ┼či respectat─â, nu este mai ├«ndrept─â┼úit la mila lui Dumnezeu dec├«t oricare altul. Iar Sf├«ntul Pavel, cel acuzat de a fi ├«mp─ânat cre┼čtinismul de interdic┼úii, zice "toate ale voastre cu dragoste s─â se fac─â" (I Corinteni 16, 14). Interdic┼úia se desf─â┼čoar─â dinamic pe personalitatea fiec─âruia ┼či ├«n func┼úie de momentul vie┼úii lui. Poruncile lui Moise s├«nt deopotriv─â ├«ndemnuri - s─â crezi, s─â iube┼čti, s─â p─âze┼čti ziua de odihn─â, s─â respec┼úi numele lui Dumnezeu ┼či s─â-┼úi cinste┼čti p─ârin┼úii - ┼či interdic┼úii - "s─â nu" te ├«nchini la idoli, s─â nu min┼úi, s─â nu omori, s─â nu furi, s─â nu curve┼čti. Poruncilor, pe care le-a primit Moise pe muntele Sinai, le corespund Fericirile pronun┼úate de Iisus ├«n predica de pe Munte (Matei 5, 3-12). Adic─â porunca ├«mplinit─â conduce la starea de fericire. ├Än aceasta const─â caracterul dinamic al interdic┼úiei. R─âspunsul sintetic pe care ├Äl d─â chiar Iisus pe tema poruncilor ├«l vom cita dup─â Evanghelia de la Matei (Matei 22, 36-40, dar apare ┼či la Luca 10, 27, ┼či este o dezvoltare a T├«lcuirii la porunci din Levitic 19, 18): "├Änv─â┼ú─âtorule, care este cea mai mare porunc─â din Lege? Iisus i-a r─âspuns: S─â iube┼čti pe Domnul, Dumnezeul t─âu, cu toat─â inima ta, cu tot sufletul t─âu, ┼či cu tot cugetul t─âu; aceasta este cea dint├«i, ┼či cea mai mare porunc─â. Iar a doua, asemenea ei, este: S─â iube┼čti pe aproapele t─âu ca pe tine ├«nsu┼úi. ├Än aceste dou─â porunci se cuprinde toat─â Legea ┼či Proorocii". Impresia c─â ├«n cre┼čtinism ar fi vorba despre interdic┼úii vine din faptul c─â o tem─â important─â a Evangheliilor este problema p─âcatului, a gre┼čelii cu consecin┼úe metafizice. Originea p─âcatului este m├«ndria ┼či corolarul ei - revolta. ├Ängerul purt─âtor de lumin─â, Lucifer, este ini┼úiatorul acestei mi┼čc─âri. Mi┼čcarea aceasta regresiv─â duce la desprinderea din cercul de iubire care leag─â Creatorul de crea┼úie. ├Än sine crea┼úia e bun─â, de aceea Sf├«ntul Pavel zice: "Toate lucrurile ├«mi s├«nt ├«ng─âduite, dar nu toate s├«nt de folos; toate lucrurile ├«mi s├«nt ├«ng─âduite, dar nimic nu trebuie s─â pun─â st─âp├«nire pe mine" (I Corinteni 6, 12). Rezult─â c─â p─âcatul nu este un act punctual, ci o stare, starea de refuz a iubirii, starea de ├«ndep─ârtare de Dumnezeu. Primul act ├«n contradic┼úie cu legea iubirii ├«ns─â creeaz─â o spiral─â a ├«ndep─ârt─ârii de Dumnezeu ┼či de restul crea┼úiei, a ├«nsingur─ârii, a ├«nchiderii ├«ntr-un sine str├«mt ┼či sufocant. Pentru a sc─âpa de aceast─â ap─âsare p─âc─âtosul ├«ncearc─â s─â fug─â de sine, s─â uite de sine, prin pl─âcerile trupe┼čti ┼či prin refuzul iubirii pe care i-o arat─â Dumnezeu ┼či aproapele lui. Interdic┼úia este astfel pedagogie, este ghidul pe calea iubirii, pentru a nu aluneca pe spirala ├«ndep─ârt─ârii de Dumnezeu. Din perspectiva timpului ├«ns─â, constat─âm c─â poruncile evanghelice men┼úionate s-au transformat ├«n norme sociale prin interven┼úia statului ┼či presiunea societ─â┼úii. Cre┼čtinismul, r─âsp├«ndindu-se ├«n ├«ntreg bazinul mediteranean, a impregnat societatea ├«n care a devenit religie majoritar─â de sistemul lui de valori. Interdic┼úiile-├«ndemnuri ale propov─âduirii cre┼čtine au p─âtruns ├«n sistemul juridic. ├Än raport cu societatea antic─â, legea cre┼čtin─â a produs o ├«mbl├«nzire a moravurilor ┼či o pacificare a rela┼úiilor ├«ntre oameni, dac─â ne g├«ndim numai la interzicerea jocurilor de gladiatori, la interzicerea de a repudia nevasta f─âr─â motiv, la interzicerea de a omor├« pruncul nedorit, la introducerea zilei de odihn─â s─âpt─âm├«nale, la dezvoltarea institu┼úiilor sociale, aziluri, orfelinate, spitale. Un mileniu ┼či jum─âtate dup─â acest moment istoric, unele dintre reglement─ârile inspirate de cre┼čtinism au fost treptat abandonate de sistemele juridice ale societ─â┼úilor europene. Notorie este ├«n acest sens relativizarea interdic┼úiei de a ucide prin scoaterea de sub aceast─â interdic┼úie a f─âtului mai mic de trei luni. Aceast─â relativizare se bazeaz─â pe o redefinire a no┼úiunii de via┼ú─â, care decurge direct din abandonarea ipotezei existen┼úei lui Dumnezeu. Existen┼úa copilului nu este interac┼úiune cu o voin┼ú─â divin─â, ci un proiect al p─ârin┼úilor lui. ├Än schimb, multe alte reglement─âri inspirate de cre┼čtinism au r─âmas ├«n legisla┼úie. Un exemplu mai pu┼úin cunoscut este obliga┼úia de a da primul ajutor unei persoane care se afl─â ├«n pericol, care decurge din parabola bunului Samarinean (Luca 10, 30-39). Dar faptul c─â ast─âzi societ─â┼úile europene se ├«ndep─ârteaz─â de ethosul cre┼čtin, care le-a format, nu diminueaz─â rostul interdic┼úiilor-├«ndemnuri enun┼úate ├«n Evanghelii pentru cei care se consider─â membri ai comunit─â┼úilor de credincio┼či. Ele se ├«ntemeiaz─â la fel de puternic ca ├«n primele secole cre┼čtine pe credin┼úa ├«n ├«nviere ┼či via┼ú─â ve┼čnic─â. ├Äntrebarea care se ridic─â ├«n acest nou context este dac─â mai putem vorbi de universalitatea acestei credin┼úe. Sf├«ntului Pavel nu i se p─ârea ridicol s─â vorbeasc─â de ├«ntreg neamul omenesc scriind Epistola c─âtre Romani, ├«ntr-o vreme c├«nd comunitatea cre┼čtinilor num─âra maximum c├«teva mii de credincio┼či pe ├«ntregul p─âm├«nt, ast─âzi ea num─âr─â dou─â miliarde de credincio┼či. Dar dincolo de logica numerelor s├«nt promisiunile acelui Iisus din Nazaret: "Acolo unde s├«nt doi sau trei aduna┼úi ├«n numele Meu, s├«nt ┼či Eu ├«n mijlocul lor" (Matei 18, 24), "drept aceea, merg├«nd, ├«nv─â┼úa┼úi toate neamurile, botez├«ndu-le ├«n numele Tat─âlui ┼či al Fiului ┼či al Sf├«ntului Duh, ├«nv─â┼ú├«ndu-le s─â p─âzeasc─â toate c├«te v-am poruncit vou─â, ┼či iat─â Eu cu voi s├«nt ├«n toate zilele, p├«n─â la sf├«r┼čitul veacului. Amin" (Matei 28, 20).

Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citi╚Ťi nimic!
Noua lege a Educa╚Ťiei face cititul op╚Ťional, un prim pas ├«nainte de a scoate cu totul educa╚Ťia din ╚Öcoal─â. ├Än locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
ÔÇ×Por╚Ťii mici ╚Öi gustoaseÔÇŁ
Oamenii vor continua s─â citeasc─â, dar acea lume veche a disp─ârut. H├«rtia ÔÇô dispare. ╚śtirile ÔÇô dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adul╚Ťi ├«ntre BookTok ╚Öi wattpad
╚śtim ce se cite╚Öte, ce se caut─â, ce a╚Ötept─âri au ╚Öi ne-am ├«nsu╚Öit ╚Öi un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mul╚Ťi citesc literatura str─âin─â ├«n original, ├«n special ├«n limba englez─â, chiar ╚Öi atunci c├«nd au la dispozi╚Ťie traducerile rom├óne╚Öti.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educ─âm, cum ne autoeduc─âm ╚Öi cum ne l─âs─âm ast─âzi educa╚Ťi pentru a ne forma abilit─â╚Ťile morale de m├«ine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui s─â fie scopul acestor lecturi formatoare? S─â creeze oameni care s─â func╚Ťioneze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambi╚Ťia pare s─â fie una dintre cele mai dilematice ╚Öi contrariante tr─âs─âturi de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri ┼či poturi ale ambi┼úiei
Ambi┼úia devine o poft─â de m─ârire ┼či faim─â pe care nimic nu ar putea-o vreodat─â ostoi.
Silk route jpg
Amb├«╚Ť strategic Made in China
Suprema╚Ťia Chinei este pe c├«t de ÔÇ×inevitabil─âÔÇť, pe at├«t de ÔÇ×natural─âÔÇť.
p 12 jpg
De-a dreapta ╚Öi de-a st├«nga ambi╚Ťiei: a pl─âcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adev─âratul cre╚Ötin este un str─âin pentru aceast─â lume, adev─ârata lui ╚Ťint─â fiind via╚Ťa cereasc─â.
p 10 jos jpg
Scurte considera╚Ťii psihologice despre ambi╚Ťia la rom├óni
Ambi╚Ťia nu este pozitiv─â (bun─â/func╚Ťional─â) sau negativ─â (rea/disfunc╚Ťional─â).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
ÔÇ×Dac─â eu n-am putut, m─âcar tu s─â po┼úi. R─âzbun─â-m─â, copile, ┼či o s─â fiu fericit. O s─â pot ├«nchide ochii cu inima ├«mp─âcat─â.ÔÇŁ
p 14 WC jpg
Ie╚Öirea din ÔÇ×Machu KitschuÔÇŁ / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucure┼čti, realizat─â ├«n 1951, de┼či se aseam─ân─â izbitor ca planimetrie ┼či tipologie a decora┼úiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joas─â dec├«t acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Profesiunea: ÔÇ×dealerÔÇŁ de idei la m├«na a doua
Idealul intelectualiz─ârii vie╚Ťii politice r─âm├«ne controversat.
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
V─âd ├«n Ion D. S├«rbu un fel de ÔÇ×ambasadorÔÇŁ necesar acelora dintre noi care au obosit s─â tot empatizeze cu colaboratorii Securit─â╚Ťii.
p 11 J  Habermas WC jpg
Între think-tank și Denk-Panzer: intelectualul german
Sincronizarea limbajului educa╚Ťional cu ├«mbog─â╚Ťirea limbajului specializat este imposibil─â.
p 12 sus WC jpg
Turma min╚Ťilor independente
Multe se iartă în America. Mai multe decît în Europa.
p 23 jos jpg
Rusia ╚Öi cultura ei (neo)imperial─â sau despre cum se auto├«ndeplinesc profe╚Ťiile politice
├Än realitate, nimeni nu-i pune la col╚Ť pe clasicii ru╚Öi, fie ei scriitori, compozitori sau poe╚Ťi.
p 22 jos jpg
Ecou (nu prea) îndepărtat. Intelectualii și puterea la 1996
Ar fi util cititorului dilematic de azi s─â vad─â cum g├«ndeau acest subiect, acum aproape 30 de ani, st├«rni╚Ťi de revista noastr─â, trei intelectuali rom├óni majori: ╚śtefan Augustin Doina╚Ö, Livius Cioc├órlie ╚Öi Ion Vianu.
E cool să postești jpeg
Un examen de con╚Ötiin╚Ť─â
MeToo poate ├«nsemna mai mult dec├«t mediatizare, scandal, procese: poate fi un real examen de con╚Ötiin╚Ť─â.
p 10 sus Alyssa Milano WC jpg
MeToo, scurt istoric
Incriminarea h─âr╚Ťuirii sexuale nu a ├«nceput cu mi╚Öcarea MeToo, iar cazul Weinstein nu a fost primul.
p 11 jpg jpg
De ce st├«rne╚Öte abuzul sexual at├«tea reac╚Ťii contradictorii?
Reac╚Ťia la trauma sexual─â este una social─â, cu r─âd─âcini ╚Öi ramifica╚Ťii profunde.
p,12 jpg
#MeToo, din nou. Tot despre putere, recunoaștere, dar și hermeneutică
Încercările de delegitimare a mișcării #MeToo înseamnă și o lipsă de recunoaștere a victimelor abuzurilor sexuale și conferă putere abuzatorilor.

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediat─â timp de zece ani ╚Öi apoi cucerit─â de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii R─âzboiului Troiei ar fi fost, conform ÔÇ×IliadeiÔÇŁ, r─âpirea Elenei, cunoscut─â drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus ╚Öi a Ledei.
image
┼×iretlicurile lui Vlad ╚Üepe╚Ö: ├Änceputul r─âzboiului cu otomanii
├Än 1460, c├ó╚Ťiva dintre boierii nemul╚Ťumi╚Ťi de Vlad ╚Üepe╚Ö au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea ╚Öi i-au prezentat situa╚Ťia din Valahia ╚Öi probabil unele pove╚Öti exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul ╚Öi 500 de b─âie╚Ťi, Vlad a trimis vorb─â sultanului...
image
Dacia roman─â, o provincie puternic militarizat─â
Distribu┼úia armatei ├«n interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, ┼či anume de a separa ┼či supraveghea neamuri ÔÇ×barbareÔÇŁ care erau poten┼úial periculoase, ├«n special dac─â se aliau ├«ntre ele contra Romei, cum au fost ├«n special sarma┼úii iazigi.