Ce-l mai doare pe tînărul român

Diana TRĂNCUŢĂ
Publicat în Dilema Veche nr. 598 din 30 iulie - 5 august 2015
Ce l mai doare pe tînărul român jpeg

A devenit tot mai neconvingător să vorbeşti despre poporul român în unanimitate. Nu mai există certitudini cu privire la nici o categorie socială sau de vîrstă. E greu să spui că românii sînt săraci, cît timp cozile din supermarket-uri – sărbătoare sau nu – sînt nesfîrşite. E greu să spui că profesorii cred în meseria lor, cît timp apar înregistrări cu insulte adresate elevilor, cît timp auzi de şpăgi sau de violuri. E complicat să afirmi că tinerii sînt viitorul ţării, cînd vezi ponderea lor la alegerile electorale sau procentul care pleacă-n afară. Şi, paradoxal, e complicat să susţii că nu sînt, cînd îi vezi mergînd sute de kilometri, prin căldură, pentru o idee.

Puţini pot contesta însă faptul că sîntem acel popor vegetal al Anei Blandiana. În fond, la nivel macro, trăsăturile prin care sînt definite popoarele nu ţin cont de excepţii sau de indivizi; aşa se nasc miturile, atît în interiorul, cît şi în exteriorul unei comunităţi. E motivul pentru care azi sîntem catalogaţi, în bloc, ca fiind hoţi, deşi, tot în bloc, noi ne considerăm un popor ospitalier şi cinstit. Starea de vegetaţie specifică poporului român este, pînă la urmă, şi cauza care a făcut ca acesta să explodeze în momente în care nimeni nu se aştepta. Conform notoriului proverb Capul plecat, sabia nu-l taie, care, mai mult decît o vorbă din popor, a devenit şi un principiu de viaţă, românii au înghiţit, de-a lungul istoriei, resentimente care, în cele din urmă, au ieşit la suprafaţă, violent. Este cazul răscoalei de la 1907, eveniment ce a scos la iveală desincronizările societăţii româneşti, care părea să facă paşi repezi, consistenţi, pe drumul modernizării. Mai spre prezentul zilelor noastre, revoluţia română din decembrie 1989 a făcut ca România să fie singura dintre ţările foste comuniste cu o tranziţie sîngeroasă spre democraţie.

Între tăcere şi zgomot, între resemnare şi indignare, între acceptare şi refuz, îşi face loc, întotdeauna, sentimentul lamentării. Românii (unii) se plîng în primul rînd că s-au născut români. Întîrzierile istorice faţă de alte ţări, poate şi aşezarea geografică, au dat naştere unor frustrări de ordin etnologic ce se răsfrîng, uneori mai mult, alteori mai puţin, asupra cotidianului. Românii se plîng de liderii lor politici, de şcoli şi de spitale, unii de prea mult capitalism, alţii de prea puţin, de lipsa autostrăzilor, de rata de promovabilitate la bacalaureat, de ploaie sau de secetă, de birocraţia inutilă, de cîinii maidanezi. Toate puse pe seama unui destin crud care a ales să se numească România. Iar tinerii români nu fac excepţie. Ne plîngem de frigul din facultăţi, de examenele grele, ne plîngem de iubiţi la prieteni şi de prieteni la iubiţi, ne plîngem că am luat un kilogram în plus, că am ratat un concert, că nu avem bani de-un telefon nou. Şi, dintr-o tînguire într-alta, ajungem şi la România: problemele oamenilor mari devin problemele noastre. E principala raţiune pentru care unii dintre noi îşi fac bagajul şi pleacă. Nu din dorinţa de a vindeca România învăţînd în afară, nici din perspectiva reîntoarcerii şi implementării modelelor de acolo, ca acum două secole. Cine pleacă o face individual, pentru sine, pentru că oboseşte să se mai lamenteze. Cine pleacă nu o face doar pentru studii – pînă la urmă, un examen e neplăcut oriunde pe glob l-ai da –, ci pentru o nouă ţară şi o nouă civilizaţie, cu totul.

Însă lamentarea continuă în care ne găsim nu anulează nici încrederea noastră în schimbare – spuneam, într-un alt context, că nu e altă vîrstă mai potrivită să te crezi Don Quijote – şi nici efortul constant pe care-l depunem ca să ne fie, înainte de toate, bine nouă. Căci indiferent cît de frig ar fi în amfiteatre şi oricît am evoca situaţia deplorabilă a studentului român, zilele trec cu noi în bănci. Greaţa de dinainte de un examen greu o potolim cu două lămîi. Kilogramul în plus îl omorîm c-o salată la masa de prînz. Cu ţara e însă mai greu. Ne place să spunem că soarta României de mîine stă în mîinile cu care ne scriem azi licenţele, dizertaţiile sau lucrările academice, dar e soarta noastră, de fapt, a fiecăruia în parte. La nivel de individ, nici unul dintre noi nu are planuri mari pentru România, nu visăm o versiune mai bună a ei, ci a noastră. Şi sîntem suficient de egoişti încît să nu ne pese prea tare cîţi dintre noi şi, mai ales, cum ajungem la ea. Dar dacă, în această căutare neîntreruptă, binele nostru va ajunge să se identifice cu binele României, atunci vom fi mai mult decît încîntaţi nu doar de un dublu cîştig, ci inclusiv de şansa de a trăi, nu numai de a supravieţui, de a rămîne, nu de a pleca.

Cred în schimb că, undeva în interior, toţi ne iubim ţara în felul nostru: pentru cîţiva oameni, pentru un parc în care ne-am odihnit orgoliile, pentru o stradă unde anotimpurile împart aceleaşi doruri. Ne smiorcăim doar pentru că ne iubim pe noi mai mult, dar, inevitabil, nu ne putem plasa în afara locului în care ne-am născut. Văicăreala excesivă, cu aşteptări exclusiv de la alţii – occidentali, providenţiali, dumnezei – nu face altceva decît să ne menţină starea vegetativă care, tineri fiind, e cu atît mai dăunătoare. Pe de altă parte, a nu recunoaşte că ceva merge prost şi a ne complace în amăgiri pe modelul trece şi asta ne transformă în ignoranţi ce-şi aşteaptă desfrunzirea.

Soluţia e, ca de obicei, undeva la mijloc şi stă în echilibru. O lamentare cu măsură (căci nu-i putem cere naturii umane să fie mai puţin firească decît e), în care cuvintele să fie precursoare ale acţiunii şi nu doar vorbe-n vînt. Un spirit de iniţiativă cultivat încă de cînd învăţăm alfabetul, astfel încît să ajungem în momentul în care gurile mari vor fi întrecute de faptele mari.

Şi, juvenes dum sumus, avem timp să-nvăţăm inclusiv cum să ne plîngem de milă.

Diana Trăncuţă, este studentă la Facultatea de Istorie din Bucureşti şi editor junior la societatesicultura.ro.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

aeroport foto pixabay jpg
Pățania unei românce care și-a luat bilete de avion de la o companie aeriană rusească
Presiunile și sancțiunile asupra Rusiei, țară care a invadat Ucraina și a provocat un război la granița cu România, fac și victime colaterale. Iar printre cei care sunt afectați se numără și cetățeni români.
Cropat Radu Theodoru la o intalnire a gruparii Vlad Tepes in februarie 2025 FOTO Facebook jpg
Ce li se pregătea românilor prin proiectul „Geția”: „Se va confisca tot. Se va naționaliza tot. Va fi jihad” STENOGRAME
Robertin-Adrian Dinu, liderul Comandamentului Vlad Țepeș, organizație care funcționa ca un sistem paramilitar, paralel cu instituțiile statului român, ai cărei membrii sperau să schimbe constituția și numele țării cu ajutorul rușilor, explica ce va urma după demararea proiectului Geția.
Cheile Cibului  Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (79) JPG
Fenomenele stranii petrecute în Cheile Cibului. Toți oamenii din sat și-au împodobit casele cu cruci și icoane
Cheile Cibului, un sat izolat din Munții Apuseni, a fost în trecut locul unor evenimente tulburătoare. Acum își întâmpină oaspeții într-o înfățișare pitorească, cu gospodării împodobite de cruci, icoane și monumente religioase.
image png
Puterea uimitoare a cojilor de ouă. Un îngrășământ natural care îți va transforma grădina într-un paradis
De câte ori ai aruncat coji de ouă la gunoi fără să te gândești cât de utile sunt pentru grădină? Acestea reprezintă un îngrășământ natural incredibil de eficient, care întărește plantele, îmbunătățește solul și respinge dăunătorii.
seminte chia jpg
De ce tot mai mulți oameni au ajuns să consume semințe de chia cu lămâie. Ce beneficii are acest amestec
Poate că deja mulți dintre noi am auzit despre cât de benefice pentru sănătate sunt semințele de chia. Iar de-a lungul lumii, tot mai mulți oameni combină aceste semințe cu lămâie, pentru a se bucura de efectele pozitive pe care acest amestec le poate avea asupra organismului.
Sealandafterfire2 jpg
Singura țară din Europa cu un singur locuitor. Are doar 550 metri pătrați
Sealand, cunoscută oficial ca Principatul Sealand, este considerată cea mai mică țară din lume, situată pe o platformă marină abandonată din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, la aproximativ 12 kilometri de coasta Suffolk din Marea Nordului.
Condimentele și ierburile sunt extrem de benefice pentru sănătate Colaj DMS
Șapte condimente care reduc inflamațiile și îmbunătățesc digestia. Alimentul cu cel mai ridicat conținut de fier în doze reduse
Nutriția devine un subiect din ce în ce mai important în societate, pe măsură ce crește conștientizarea impactului pe care îl pot avea anumite deficiențe alimentare asupra sănătății.
image png
Cum să ascuți foarfecele cu ajutorul foliei de aluminiu? Un truc simplu care te ajută să economisești timp și bani!
Ați încercat vreodată să tăiați ceva cu foarfece contondente? Este frustrant, nu-i așa? E ca și cum ai încerca să feliezi o roșie cu un cuțit de jucărie – complet ineficient. În loc să te enervezi pentru alegerea nefericită a instrumentului sau să te grăbești să cumperi un set nou de foarfece
image png
Cum să îndepărtezi, fără prea mari bătăi de cap, etichetele de pe borcane
De multe ori, atunci când vrei să reutilizezi borcanele sau sticlele, te lovești de o problemă frustrantă: etichetele care nu vor să se desprindă. Fie că sunt etichete de la borcane de zacuscă, gemuri sau miere, reziduurile lipicioase rămân adesea pe sticlă sau pe metal, iar orice tentativă de îndep