Ce face democrația cu smintiții

Publicat în Dilema Veche nr. 994 din 27 aprilie – 3 mai 2023
image

Am fost de curînd în Parlament. Aveam ceva treabă în plenul reunit. La microfon s-au perindat deputați și senatori. Cei de la putere îi criticau pe cei din opoziție fiindcă li se opun, iar cei din opoziție le reproșau celor de la putere că nu guvernează. Șirul acestor acuzații reciproce a fost întrerupt de un domn îmbrăcat foarte elegant. A venit la microfon imediat după Diana Șoșoacă, senatoarea care cerea deunăzi să ocupăm teritorii din Ucraina, așa cum fac și rușii. Cînd am fost eu de față, ea tuna și fulgera împotriva candidaturii României la OECD. Domnul care a vorbit după Șoșoacă a spus doar atît: „Îmi anunț candidatura la președinția României”. Am crezut că cele șase cuvinte sînt o replică ironică la adresa fostei vedete AUR, care a devenit între timp șefa unui partid intitulat S.O.S. România. Însă mi s-a explicat că domnul nu e, de fapt, în toate mințile și că singurul lucru pe care-l face în Parlament este să anunțe, la intervale regulate, că va ajunge în 2024 la Cotroceni.

Avem de-a face cu două forme de sminteală? Sau e una singură, ambalată diferit? Problema e veche. S-a pus și la noi într-o formulare medicală, în timpul CPUN, apoi și în Constituantă. E oare nevoie de certificate de sănătate mintală pentru a putea participa la viața politică? Și membrii CPUN, și psihiatrii consultați mai tîrziu au zis: nu e acceptabil să filtrezi reprezentarea, eliminîndu-i pe țăcăniți. De altfel, unde e limita? Cum o trasezi? Cine examinează? E și o problemă de numere mari. La locale sînt circa 45.000 de posturi de ocupat. Cum examinezi 200.000 sau 250.000 de candidați? Cînd anume? Greu de răspuns la toate acestea. Așa că în regimurile democratice de azi, singura limitare a dreptului de a alege și de a fi ales îi privește pe „debilii sau alienații mintali puși sub interdicție”, adică pe cei cărora li se pune un asemenea diagnostic înainte de orice considerent de ordin politic. Să observăm, pe de altă parte, că medicalizarea analizei privește și interpretarea politicii altora, nu doar a celei autohtone. Cînd Putin a început a doua agresiune asupra Ucrainei, a fost declarat nebun, numele său a fost alăturat altor dictatori care și-ar fi pierdut mințile, iar speranța unora care nu pariau pe uciderea lui s-a legat de ipoteza că demența îl duce sigur la pierzanie.

Există, însă, și un aspect nemedical al chestiunii. Citesc de doi-trei ani încoace propuneri făcute de-a lungul timpului de politicieni de la noi în perioada ultimilor 30 de ani. Asupra unora dintre ei au planat, uneori, suspiciuni de neseriozitate. Dar asupra altora – nu. Și cu toate acestea, ideile sau gesturile lor par, dacă te ții la o anume distanță, cel puțin bizare. Cum să susții un sistem cum a fost Caritas? De ce te-ai duce la un oligarh acasă cu o seară înainte de al doilea tur al prezidențialelor? Ce te poate face să ceri condiționarea dreptului la vot de plata unui impozit? Cît de orb poți fi ca să închei un tratat cu URSS cu cîteva luni înainte ca URSS să moară? Care e sensul moral al îndemnului „Veniți să-mi numărați ouăle!”, rostit în Parlament de un prim-ministru în funcție, care a dorit mai tîrziu să fie ales președinte? De ce i-ai promite unui alegător 20.000 de euro, cînd știi că nici nu poți fi ales și că nici nu ai avea de unde să scoți atîția bani? Ce diavol te împinge să declari că vrei unirea cu Moldova, dar ești împotriva modificării frontierelor? Exemplele ar putea umple numeroase alte pagini. Ce ne arată ele?

Două lucruri. Primul este că democrația e un regim generos. Cînd se gîndea la el, Platon zicea că e un regim foarte frumos, fiindcă are de toate, precum „o haină împestrițată cu toate culorile”. Azi, vorbim despre același lucru lăudînd diversitatea găzduită de acest regim. E loc pentru orice într-o lume democratică. Inclusiv pentru gugumănii. Azi, știința de carte nu mai e condiție pentru a dobîndi cetățenia politică. Mai mult decît atît, e sigur că și oameni educați, ba chiar foarte sofisticați pot spune prostii monumentale cînd vine vorba despre politică. Democrația e instituționalizarea incertitudinii, spunea un politolog mai demult. Între altele, și pentru că în spațiul public e loc pentru orice. Discernămîntul e cel care face diferența. Altfel spus: soluția nu e cenzurarea vreunei opinii, fiindcă ar fi o nerozie, ci încurajarea libertății, cea care îngăduie decantarea unui bine public.

Al doilea lucru de reținut e următorul: pentru ca o democrație să dureze, e totuși nevoie de acumularea unor practici care să dea moderației întîietate în fața radicalismului, iar din stabilitate să facă regulă, nu accident fericit. În general vorbind, mijloacele folosite pentru a atinge asemenea scopuri sînt compromisul sau alternanța politică. Primul e cultivat în țări precum Belgia, unde numeroasele clivaje din societate sînt depășite prin coaliții cu multe partide, unele dintre acestea putînd rămîne în cuprinsul majorității foarte mulți ani la rînd. Alternanța la guvernare e o soluție în societăți unde omogenitatea socială, etnică, religioasă etc. e foarte mare și trecerea unui partid de la putere în opoziție e rezultatul interpretării alegerilor ca un test pentru guvernanți.

Pe scurt: smintelile, inevitabile în democrație, sînt vînate fie printr-un compromis rațional al politicienilor, fie printr-o judecată aspră a cetățenilor.

Cristian Preda este profesor și decanul Facultății de Științe Politice, Universitatea din București. A fost europarlamentar pînă în 2019. Cele mai recente cărți publicate: De ce ațipesc parlamentarii? Și alte întrebări pestrițe despre politica românească, Editura Humanitas, 2020 și Tiranul cu nas mare și cu suflet foarte mic. Lirică politică, sloganuri electorale și versificații satirice de campanie de la 1834 pînă în zilele noastre, Editura Polirom, 2020.

Foto: wikimedia commons

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Brad Pitt respinge cererea „opresivă și hărțuitoare” a Angelinei Jolie de a face publice mesaje din care ar rezulta agresiuni fizice asupra ei
În cea mai recentă rundă a litigiului în curs de desfășurare dintre Brad Pitt și Angelina Jolie cu privire la podgoria/vinăria franceză Château Miravel a fostului cuplu, cei doi se luptă cu privire la cererea actriței ca Pitt să predea comunicări legate de un incident din 2016.
image
Cum putem trece mai ușor peste zilele toride: zona corpului care ne ajută să ne răcorim eficient
Mihaela Bilic, medic nutriționist, a explicat pe rețelele de socializare ce măsuri putem lua pentru a suporta mai bine aceste zile caniculare. „La baza gâtului există o zonă termosensibilă care transmite întregului organism informațiile despre căldură”, susține dr. Bilic.
image
Cum să reduci căldura din mașină pe caniculă. Sfaturile specialiștilor
Vara aceasta se anunță a fi una dintre cele mai călduroase din istoria României, cu temperaturi care depășesc limita de 40 de grade celsius, iar temperaturile extreme afectează negativ orice mașină.

HIstoria.ro

image
„România va fi ce va voi să facă Stalin cu ea”
Constantin Argetoianu avea să ajungă la o concluzie pe care istoria, din păcate, a validat-o.
image
Lucruri știute și neștiute despre Mănăstirea Arbore și ctitorul ei
Pe ruta mănăstirilor din Moldova, din cel mai recent proiect de turism cultural – „România Atractivă” –, cunoaștem profund patrimoniul românesc, construit, meșteșugit sau povestit. Străini și români deopotrivă, suntem chemați de sunetul de toacă și ne plecăm capetele la auzul cântărilor din zori. Ne
image
Încălzirea politică globală
Poate că 2024 va depăși recordul lui 2023 și va fi cel mai călduros din istorie, record pe care nu și-l dorește nimeni.