Ce căuta românul în...

Liviu CHELCEA
Publicat în Dilema Veche nr. 349 din 21 octombrie - 27 octombrie 2010
Ce căuta românul în    jpeg

- Bulgaria, Ucraina, Turcia, Egipt, Rusia, Cuba, Iran sau Moldova? -

Există cu certitudine o curiozitate, în uşoară creştere, pentru antropologie în România. Deşi interesul pentru antropologia socială este alimentat de sensibilităţi şi tradiţii disciplinare diverse, tendinţa ar trebui privită la noi, dar şi în restul ţărilor din Europa de Est, drept o formă culturală globală. Societăţile contemporane sînt mari consumatoare de „autenticitate“, de practici care să ofere sens şi de semne identitare – lucruri pentru care antropologia funcţionează bine ca fundal. 

Este greu de identificat obiectul antropologiei în România. În Statele Unite, disciplina s-a dezvoltat prin interesul faţă de indienii americani şi faţă de problemele rasiale. Enormul imperiu colonial britanic a alimentat, cu subiecte de cercetare, protoantropologii de „fotoliu“ şi, ulterior, antropologii de teren. În Franţa, culturile „primitive“ au constituit un fundal permanent pe care s-au constituit teoriile sociologice despre societăţile moderne. Dacă la începuturile antropologiei, distincţia între extra-europenii exotici şi europenii familiari era mai uşor de susţinut din punct de vedere geografic şi cultural, transformările succesive prilejuite de schimburi economice, colonialism, globalizare sau noile tehnologii par a fi schimbat valabilitatea acestei distincţii. 

Absenţa coloniilor şi eforturile noastre interne de construcţie naţională au făcut reflecţia sistematică, despre alte spaţii culturale, o activitate relativ marginală în România. Cu excepţii notabile – cum ar fi Mircea Eliade – discursurile despre alte culturi nu au captivat imaginaţia discuţiilor intelectuale din România. Au existat de-a lungul timpului şi încă există cîteva nuclee instituţionale care consumă, produc şi pun în circulaţie discursuri antropologice. Fie că este vorba de muzee, de programe de licenţă sau masterat din universităţi, există un interes relativ ridicat pentru lumea antropologiei în România. Literatura de specialitate reuşeşte din ce în ce mai mult să integreze literatura internaţională de antropologie culturală şi, într-o anumită măsură, traiectoria multor cercetători şi studenţi din această disciplină se aproprie de uzanţele internaţionale. 

Antropologia este creditată cu vocaţia şi capacitatea de a face familiar ceea ce este exotic şi exotic ceea ce pare familiar. Cercetările empirice de antropologie din România par să urmeze această formulă dublă. O categorie o reprezintă lucrările cercetătorilor din România despre subiecte legate de România, o practică ce a fost denumită fie ca „teren domestic“ sau ca „autoantropologie“. Aceste cercetări exotizează familiarul. Caracterul „familiar“ este dat, în acest caz, de cetăţenia română, de folosirea limbii române sau de proximitatea geografică. „Familiarul“ este, în astfel de situaţii, grupul etnic, grupul profesional, marginalul social, locuitorul din mediul rural sau, mai general, grupul „marcat“ (vizibil într-un fel sau altul), însă aflat în zona de confort a propriei culturi. Cea de-a doua categorie este reprezentată de studierea, de către cercetători din România, a unor grupuri situate în alte spaţii culturale din alte părţi ale lumii. Producţia antropologică de la noi despre „noi“ este o intersecţie a mai multor cîmpuri de cercetare, tradiţii locale, contacte internaţionale şi bibliografii din diferite ţări. Subiectele par să se grupeze în jurul cîtorva teme. Una dintre ele este migraţia populaţiei din România în alte ţări. Un alt subiect este legat de administrarea resurselor naturale şi schimbarea drepturilor de proprietate. Identitatea, memoria şi etnicitatea – fie că este vorba de ceangăi, şvabi sau romi – au suscitat interesul multor cercetători. O altă grupă de teme – cu cercetări recente notabile – este cea a pieţelor, a schimbului, a cumpărării şi a consumului. Teme legate de gen, corp şi statutul femeii au coagulat asemenea cîteva studii. 

Există însă şi o tendinţă lăudabilă şi meritorie, cel puţin prin prisma efortului pe care îl presupune – anume, ca cercetătorii din România să studieze în alte părţi ale lumii. Unele studii descriu comunităţi româneşti din alte ţări, fie plecate prin migraţia recentă, fie existente acolo de mult timp (de exemplu Bulgaria). Există, de asemenea, cercetători din România care fac teren, via diverse programe de doctorat din SUA, Germania sau Anglia, în ţări precum Ucraina, Turcia, Egipt, Rusia, Cuba, Iran sau Republica Moldova. Un caz aparte de internaţionalizare a practicii antropologice din România este reprezentat de Festivalul de Film documentar şi antropologic organizat de Muzeul ASTRA din Sibiu şi gestionat de Dumitru Budrală şi Csilla Kato.

Foto: V. Dorolţi

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.