Ce bine a înţeles ciobanul Europa

Publicat în Dilema Veche nr. 173 din 2 Iun 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Cu un amic, la un pahar de vin, prin ianuarie, despre ciobanii care nu mai pot să îşi vîndă brînza în piaţă: - Săracii oameni, ei sînt victimele aderării. - Ştii ce, parcă nu mi-e aşa milă de ei. - Da’ de ce? Că nu le-a spus nimeni nimic, cum nu sînt victime? - De ce să le spună, ei nu puteau să afle şi singuri? - Bine, dar Guvernul trebuia să le explice, să îi înveţe. - Scuză-mă, sînt cumva minori, sînt mai slabi de minte? De ce trebuia să le zică Guvernul ceva, că nu era nici un secret de stat că aderăm la 1 ianuarie. - Păi, unde să întrebe, măi, săracii oameni? - La Direcţia agricolă judeţeană sau cum i-o mai spune. - Hai, lasă, ţi-ai găsit, cred că mulţi din ăia de-acolo nu ştiau ce şi cum. - Păi, atunci să afle de pe net. - Hehehe, glumeşti, ciobani cu Internet! Hai mă, că mă iei peste picior, credeam că vorbeşti serios. Aici s-a încheiat conversaţia. Amicul credea că îl iau în balon. Nici vorbă. Ciobanii cu pricina - deloc săraci - au suficienţi bani pentru a-şi permite o rată lunară de 60 de lei noi pentru un laptop. Pot să îşi permită şi un abonament la un furnizor de Internet. De ce nu ar căuta singuri informaţiile care îi privesc? Sînt sigur că mulţi dintre copiii lor au calculator acasă. În loc de chat, muzică şi filme, ar putea să caute ceva util pentru propriul viitor. De fapt, primii responsabili pentru prosperitatea lor sînt ei înşişi, nu Guvernul. Exerciţiu de memorie: ce s-a întîmplat după ianuarie? Primo: direcţiile de prin ministere au căutat mai bine prin ceasloave - numite în continuare achiuri comunitare) - şi au găsit că povestea cu produsele locale nu este exact cum au crezut ei. Secundo: parte a opiniunii publice româneşti s-a revoltat că ne dispare produsul autohton şi rămînem fără telemea. Tertio: ciobanii s-au organizat, au format un ONG care să le reprezinte interesele şi s-au hotărît să plece chiar şi pînă la Bruxelles, să scape de împilare. Salut cu entuziasm toate cele trei consecinţe ale păţaniei. În cazul funcţionarului care a informat prost lumea, nu s-a întîmplat nimic. El nu a fost sancţionat în nici un fel. El suferă prea puţin că nu a informat poporul, bine şi la timp. Singurii care ar fi suferit ar fi fost tot ciobanii care nu ştiau ce le aduce Uniunea în sacul plin de achiuri. Noi, consumatorii, ne-am fi descurcat. Am fi supravieţuit şi cu feta grecească. Evident, ciobanii, nu funcţionarii ar fi trebuit să sape după informaţii, să se intereseze ce se va întîmpla în viitorul apropiat. Ei ar fi fost singurii afectaţi. Opiniunea publică, degrabă consumatoare de telemea de la "ciobanul meu din Sibiu, îl ştiu de douăzeci de ani, a treia tarabă de la intrare, în hală" nu are decît să se revolte pînă nu mai poate. Personal, fac parte dintre cei care doresc să aibă de unde alege. Vreau de supermarket, ambalată, cu eticheta care îmi indică exact compoziţia, data fabricaţiei şi producătorul, sau vreau să mă duc în hală, să plătesc ceva mai mult, să gust de pe vîrful cuţitului şi să sper că primesc mai puţin zer la cîntar decît data trecută? Am strania senzaţie că amicii mei, consumatorii, se vor orienta din ce în ce mai abitir către prima variantă. Am şi argumentul preţului. Săptămîna trecută am cumpărat feta grecească de o calitate decentă cu numai 81 de mii kilogramul. Alături se lăfăia, ignorată, o "telemea de bivoliţă de Sibiu" la numai 241 de mii kilu’. Foarte curînd, cred că va scădea dramatic cererea pentru produsul superautohton. Cine cîştigă? Evident, eu, consumatorul. Cine va pierde? Tot ciobanul care stă şi priveşte în zare, în loc să găsească un cumpărător en gros pentru laptele lui. Pentru a prospera, va avea nevoie, din nou, de informaţie. Cea mai educativă urmare este, în opinia mea, formarea asociaţiei şi intenţia de a-şi apăra interesele oriunde, la Bucureşti şi la Bruxelles. Este cea mai fermecătoare formalizare a unui grup de interese din România. Asocierea le va aduce informaţie, acces la decizie, influenţă. Îi va face şi curioşi. O să afle că prosperitatea stă în informare şi o să-şi pună beizadeaua să mai lase counterstrike-ul (denumit mai departe "caunter") şi să mai dea şi pe europa.eu.int. O să pună frumuşel link-ul la favorites şi o să constate că normele sînt scrise şi în româneşte. Ba o să mai primească şi newsletter-uri (zise şi "scrisorile alea, fa, de-mi vin o dată pe lună din Belgia") cu toate noutăţile legislative de pe la Uniune. Vecinul lui (îl ştiţi, cel care-i vrea capra moartă) o să se uite mai departe la televizor. O să aştepte să îi explice, pe îndelete, ministrul Agriculturii - sau un ziarist - cum să facă el primul milion de euro. Nota bene: explicaţiile trebuie să fie scurte, să încapă în pauza meciului. Tot ce depăşeşte această durată-standard se trece automat la capitolul "plictiseală". Activarea clauzei individuale de salvgardare constă, invariabil, în utilizarea telecomenzii înspre a găsi primul van Damme disponibil. Acesta se găseşte pe undeva între un Gigi şi o Andreea. Nu întrebaţi care Gigi, care Andreea, zău aşa... Vecinul va pleca apoi spre cîrciumă. Acolo va înjura vîrtos Guvernul că nu îl informează, că el de unde să ştie? El nu ştie, de fapt, că dacă ministrul - sau ziaristul - ar fi ştiut cum se face un milion de euro, i-ar fi făcut el, ministrul - sau ziaristul-, nu ar fi stat de dat sfaturi, altora, la televizor. Altminteri, zău că nu am de ce să plîng de mila nimănui. În calitate de cetăţean de la oraş care completează şi mama formularelor şi ipotecilor pentru un credit la casă sau maşină, nu simt compasiune. Fermierul este rugat insistent să ia bani, fără garanţii, fără ipoteci (vezi programul "Fermierul"). El este rugat să ia bani pe hectar (vezi plăţile directe). Trebuie doar un pic de bun-simţ şi de informare. În calitate de contribuabil, dau destul din banii mei de taxe către toate formele de subvenţii care pe ei nu îi interesează, că nu au timp de completat trei hîrtii. Dăm şi pentru campanii de informare, doar-doar s-o milostivi Măria Sa Locuitorul Rural să-şi ia bănuţii de subvenţii agricole. Pînă la urmă, întîmplarea din ianuarie, cea cu brînza, a avut un efect splendid. I-a lămurit pe cei mai curioşi dintre conservatorii noştri fermieri că veşnicia o avea certificat de naştere în satul lor, dar nu le foloseşte la nimic în lumea de azi. Că au şanse să trăiască decent doar dacă se informează, dacă sînt curioşi, dacă mai pun mîna pe o revistă sau pe un site de Internet (de ce nu?!). Că, la cîrciuma satului pot avea şi alte subiecte de conversaţie în afară de Gigi şi Andreea. De aceea, eu i-aş aplica nefericitului de funcţionar care, din incompetenţă, a trîntit bomba cu nişte norme europene aiurite, nu o sancţiune, ci o primă. După aia, evident, l-aş da afară. P.S. Îl provoc de Mircea Dinescu la un blind test. Mergem în piaţă, în Amzei. Îl leg la ochi, el se apucă de gustat. Să-mi spună după aia care e roşia care îi place mai mult: aia românească (60-65 de mii un kilogram, din răsad olandez, plină de fosfaţii din solar), cea olandeză (fadă, de acord), turcească (mizerabilă, dar ieftină) sau senzaţionala roşie de Sicilia (50 de mii un kilogram, domină toate pieţele Europei cu soiurile lor).

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Rațele alergătoare indiene, folosite în România în loc de pesticide: „Au curățat, într-o săptămână, 1.200 mp”
O tânără din Sibiu, designer de permacultură, a implementat mai multe proiecte în care rațele indiene au fost folosite pentru „combaterea dăunătorilor, de către unele familii sau restaurante care au dorit să producă, ecologic, alimente pe proprietățile lor”.
image
O modificare facială ar putea fi un semn de cancer pulmonar, spun pneumologii
Potrivit unui studiu din 2022, cancerul pulmonar este cel mai frecvent tip de cancer din România,12.122 de pacienții fiind diagnosticați în fiecare an. De asemenea, tot el cauzează şi cele mai multe decese - 10.779 pe an.
image
Coreea de Nord spune că declarația nucleară emisă de China, Japonia și Coreea de Sud îi încalcă grav suveranitatea. „Este o bătaie de joc și o înșelătorie...”
Luni, după ce la Seul, în cadrul unui summit tripartit, China, Japonia și Coreea de Sud au discutat despre programul de înarmare nucleară al Coreei de Nord, Phenianul a anunțat că intenționează să lanseze un alt satelit de spionaj în zilele următoare.

HIstoria.ro

image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.