Cavalerismul desuet al războiului

Publicat în Dilema Veche nr. 942 din 28 aprilie – 4 mai 2022
Cavalerismul desuet al războiului jpeg

Trebuie să admit că nu am crezut că războiul din Ucraina este posibil. Și că mi se păreau ridicole comentariile celor ce îl luau în calcul înainte de 24 februarie 2022. Motivul principal al (in)credulității mele era că nu vedeam nici un motiv serios al declanșării lui. Aveam impresia că Rusia era cea aflată în defensivă, după agresiunile din Crimeea, Donbas și Luhansk. De fapt, lucrurile stăteau tocmai invers.

Cînd a sosit ireala dimineață de 24 februarie, cu știrile ei care măreau cota incredibilului de la oră la oră, am rămas o vreme fără reacție. Războiul, cu toate avatarurile lui – bombardamente, atacuri de infanterie, lupte aviatice soldate cu aparate doborîte –, mi se părea total disproporționat față de fondul pe care se declanșa, oricît era el de tensionat. Singurul lucru pe care am reușit să îl îngăimez în sinea-mi a fost: „Bine-bine, dar nu mai există declarația de război?! Nu mai există ultimatumul?! Gata, ataci direct, fără să-ți formulezi pretențiile?”.

Debutul acesta „necavaleresc” al războiului are însă logica lui – și aici iarăși m-am dovedit defazat. Îmi amintesc de o observație mai veche a istoricului Tony Judt, care menționa undeva o inflexiune a comportamentului belicos occidental. De la Renaștere încoace, spunea el, statele europene combatante au încercat, în perioadele în care se puteau așeza la o discuție, să stabilească niște reguli de onoare în legătură cu prizonierii, cu civilii, cu tipul de armament folosit. Tentativele au avut succes, s-au stabilit convenții pe care guvernele au început să le respecte. Aceasta pînă la momentul Marelui Război, cînd au apărut și primele rateuri. Adversitatea urca încă de atunci pînă la punctul în care nu mai contau angajamentele anterioare. Ștacheta moralității a căzut și mai mult în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în care prizonierii au fost lăsați să moară de foame, civilii erau executați, totul culminînd cu marea oroare a Holocaustului. Pe această pantă regresivă s-au înscris apoi și cele două conflagrații care s-au petrecut de-atunci pe continentul european: războiul din fosta Iugoslavie și cel de azi din Ucraina, fiecare cu atrocitățile lui, cu mențiunea că în Ucraina abia de acum acestea se vor lăsa descoperite la reala lor amploare.

Semnificative sînt, de pildă, instrucțiunile țarului Alexandru I către armata sa care la 1814 intra victorioasă, alături de a celorlalți aliați, în Paris, pecetluind astfel soarta lui Napoleon. Să vă purtați frumos, le spunea țarul ofițerilor ruși, să nu cumva să faceți de rîs numele Rusiei; și a fost ascultat, nu doar de ofițeri, ci și de soldățime. O sută de ani mai tîrziu, cînd se petrece genocidul armean, diferența de preocupare, fie numai și pentru imagine, este clară. Se pot aduce multe explicații. Una dintre ele ar fi că, la începutul secolului al XIX-lea – și nu numai pe-atunci –, elitele rusești erau parte a elitelor europene. Abia după lovitura de stat bolșevică, Rusia s-a extras din formula europeană de securitate și a optat pentru izolaționismul din care nici astăzi nu a ieșit. Dar o asemenea argumentare nu explică decăderea generală a codului comportamentului militar. La aceasta au contribuit în măsuri diferite mai multe națiuni occidentale, nu numai rușii. Lăsîndu-i deoparte pe sovietici și pe naziști, care rămîn totuși lideri în acest clasament întunecat, îi pot menționa, limitîndu-mă la cel de-al Doilea Război Mondial, pe britanici și americani, cu bombardamentul comun al Dresdei, sau pe americani, cu bombardamentele nucleare de la Hiroshima și Nagasaki.

De la Darwin încoace – dar și înainte, deși nu la un nivel atît de generalizat –, în Occident și-a făcut loc un pariu al progresului. Darwin a contribuit semnificativ la un fel de popularizare a noțiunii de progres prezentă în filosofia lui Hegel, dar nu numai a lui. Teoria evoluționistă, care se bazează printre altele pe principiul că doar cei adaptați supraviețuiesc, conține ideea că și oamenii, ca și alte specii, se perfecționează în timp. Cu alte cuvinte, că și ei progresează. Iar progresul a fost interpretat, se pare în mod ilicit, și la nivel moral. Occidentalii au crezut că au evoluat moral, că există etape definitiv depășite. Secolul XX a demonstrat însă contrariul. Așa cum, în plină fervoare creștină, occidentalii au fost capabili de masacre, în plin ev evoluționist au demonstrat că sînt în stare de regresiuni la fel de ample. În Asia și Africa, după cum au arătat reportajele lui Bernard-Henri Lévy, războaiele au continuat netulburat și în pandemie, și iată că nici Europa nu face excepție. Progresul și, implicit, regresul în privința unui cod al confruntărilor sociale violente rămîn noțiuni relative, valabile doar pe perioade determinate.

Ionuț Iamandi este jurnalist la Radio România Actualități. Cea mai recentă carte publicată: De comuniști am fugit, peste comuniști am dat. Povestea unui refugiat din Basarabia, Editura Vremea, 2022.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

reţetă de mici cu carne de oaie şi porc jpeg
Ce conține, de fapt, carnea de mici din supermarketuri: „Afecțiuni periculoase”
În ajunul zilei de 1 Mai, sărbătoare tradițională a picnicurilor și a grătarelor sfârâind în aer liber, un raport de laborator zdruncină încrederea românilor în preparatul lor favorit: micii.
cladirea distrusa de ceausescu png
Clădirea emblematică distrusă de Ceaușescu într-o singură noapte. Era considerată cea mai valoroasă din Europa de Sud-Est, iar în locul ei trebuia să fie un construit un palat
Cândva simbol al spiritualității ortodoxe și al rafinamentului cultural din Europa de Est, Mănăstirea Văcărești a cunoscut o soartă tragică și controversată. Ridicată între 1716 și 1722 de domnitorul fanariot Nicolae Mavrocordat
Ilie Bolojan la sedinta CSAT FOTO Presidency
Ilie Bolojan a convocat o nouă ședință CSAT. Subiectele incluse pe ordinea de zi
Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT) se reunește, miercuri, de la ora 14:00, la Palatul Cotroceni. Ședința a fost convocată de Ilie Bolojan, preşedintele interimar al României.
Benjamin si Sara Netanyahu FOTO EPA-EFE
„Sunt… până la 24 care trăiesc”. Soţia lui Netanyahu auzită la un microfon în timp ce spunea numărul ostaticilor care ar mai fi în viață în Gaza
Soţia premierului israelian Benjamin Netanyahu, Sara, a fost auzită la un microfon în timp ce spunea că „mai puţin” de 24 de ostatici mai sunt în viaţă în Gaza.
image png
Cum să faci cel mai bun guacamole. Ingredientele neașteptate care fac ca această rețetă să fie mai bună decât toate celelalte
Guacamole este mai mult decât un sos – este o experiență culinară care aduce prospețime, textură și gust în orice masă. Originar din Mexic, acest preparat a cucerit bucătării din întreaga lume datorită simplității sale și versatilității impresionante.
zodii cu noroc in urmatorii 2 ani jpg
Cele 3 zodii care astăzi vor avea parte de o mare bucurie. Acești nativi vor da lovitura vieții lor
Universul pare să le zâmbească astăzi unor zodii care au avut răbdare, au muncit în tăcere și nu și-au pierdut speranța.
Destinații de vacanță la mare perfecte cu temperaturi peste 25 de grade încă din aprilie mai Colaj Tourism&DMS
Unde poți merge în vacanță la mare, în afara României, cu un buget de 500 de euro: „E ieftin, e cald, mâncarea e o experiență în sine”
O vacanță relaxantă la plajă, fără să depășești bugetul de 500 de euro de persoană, este posibilă și în afara României, chiar și fără mașină personală. Tot mai mulți turiști români caută alternative low-cost pentru începutul lunii septembrie, iar opțiunile accesibile nu lipsesc: Grecia, Italia sau C
vreme 1 mai jpg
Vreme deosebit de caldă cu maxime de 28 de grade. Unde sunt anunțate averse și descărcări electrice
Vremea va fi în general frumoasă miercuri, 30 aprilie. Se va încălzi și în regiunile extracarpatice, transmite Administrația Națională de Metorologie (ANM).
csaba jpg
Sepsi a ales un antrenor de orgine maghiară acuzat că i-a înjurat pe români
Sepsi l-a dat afară pe Dorinel Munteanu, 56 de ani.