Categoria <i>impuse</i>

Publicat în Dilema Veche nr. 178 din 5 Iul 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Dacă pînă mai ieri o regulă de aur a marketingului spunea că trebuie să-ţi ţii clienţii satisfăcuţi pentru ca biznisul să aibă succes, acum o altă lege, tot de aur, vine şi spune că asta nu mai e destul. Trebuie să-ţi faci (şi menţii) şi angajaţii satisfăcuţi. Fericiţi - ar fi ideal. Se ştie că un om fericit este, în general, mai bun; extrapolînd, un angajat fericit va fi mai productiv şi eficient. Aşadar nu e de ajuns să plăteşti nişte salarii (de care oamenii oricum se plîng mereu că nu le ajung) şi să consideri cu asta că ţi-ai făcut datoria. Trebuie, în calitate de patron, manager, CEO sau, în fine, denumirea contează mai puţin, să te ocupi şi de alte chestiuni mai lumeşti, precum timpul liber al angajatului. Mai ales că acesta se poate folosi în interesul companiei. În timpul liber, acela care mai rămîne în urma orelor suplimentare pe care le fac pentru a respecta dead-line-uri, angajaţii se pot apuca să-şi construiască şi consolideze echipa. Să-şi dezvolte, adică, aptitudinile esenţiale supravieţuirii la birou, şi anume acele chestiuni care atît de frumos se numesc: spirit de echipă, loialitate, comunicare, solidaritate, creativitate şi care nu se pot dezvolta singure, de capul lor, ci numai în condiţii prielnice, cum ar fi o staţiune liniştită la munte sau la mare (mai nou în Deltă, chiar şi în locuri greu accesibile, dar cu faimă de "sălbatice", precum Sf. Gheorghe sau Portiţa), cu ajutorul unor joculeţe tematice & simpatice, stropite seara cu vin din belşug, acompaniate de grătare nesfîrşite, gustări reci şi calde, garnituri şi deserturi. Şi pentru că omului la băutură i se dezleagă limba şi viaţa-i pare mai bună, colega de la PR - mai frumoasă şi şeful ăl mare - aproape uman, serile se organizează, tot pentru îmbunătăţirea spiritului de echipă şi dezvoltarea capacităţii de comunicare, activităţi amuzante precum karaoke (sau cît-de-tare-şi-fals-poţi-cînta-I-will-survive-după-o-sticlă-de-whisky), concursuri de limbo-dancing, diverse variante ale jocului de mim, precum şi ale altor jocuri de cabană, societate sau grădiniţă, care pot fi încadrate în categoria hai-să-facem-mişto-unii-de-alţii, că doar de-aia sîntem colegi. Toate cele descrise mai sus (şi multe altele, dintre care enumerăm căţărarea prin copaci sau pe stînci, joaca de-a tiroliana sau rapelul, construirea de cazemate, bărcuţe şi plute, mersul de-a buşilea printre obstacole, mersul legat la ochi, concursuri, întreceri şi ghicitori, aruncarea cu suliţa, aruncarea verzei cu catapulta, prinderea găinii, pictatul pe pereţi, nenumărate sporturi în varianta mai hard sau mai light) pot fi înscrise fără probleme în categoria exerciţiilor de team-building, pe care companiile le "oferă" angajaţilor la sfîrşit de săptămînă. Pe de o parte, pentru că astfel oamenii au ocazia să se cunoască şi împrietenească (şi împrietenindu-se vor lucra mai bine împreună), pe de altă parte, pentru a crea un fel de impresie de "mare familie" care te ajută să treci mai uşor peste frustrarea faptului că, muncind, nu mai apuci să petreci timp cu adevărata familie, şi pe de cu totul altă parte, pentru că există un buget, o strategie şi, de multe ori, o modă neînţeleasă prea bine. Dacă aţi participat vreodată la un week-end de felul ăsta - uneori chiar funny, alteori dezastruos, depinde de firma care organizează activităţile - şi aţi avut ocazia să observaţi români şi străini ("expaţi") în acţiune, probabil aţi rămas uimiţi de diferenţele de comportament dintre ei. E un clişeu, dar e adevărat. Străinii participă la tot, cu acel aer amabil, fals-interesat, politicos şi plin de solicitudine; ditamai top-managerii se apucă să se copilărească, la modul cel mai natural din lume, cu zîmbetul pe buze. Dacă înjură sau nu, în gînd, soarta care i-a aruncat în asemenea situaţie penibilă, de dragul jobului bănos, asta n-avem să ştim niciodată. Românii, în schimb, sînt mereu puşi pe miştouri. Rîd unii de alţii, chicotesc, se adună pe bisericuţe, refuză să participe la activităţi, dacă li se par a nu fi "de nasul lor", se ciorovăiesc cu organizatorii, întotdeauna se găseşte cineva care "ştie el mai bine cum ar fi trebuit făcute lucrurile", dacă sînt organizaţi pe echipe, devin pătimaşi şi chiar violenţi, vor să cîştige cu orice preţ şi sînt dispuşi să trişeze pentru asta, beau peste măsură, sfîrşesc prin a dansa pe mese (secretara directorului cu şoferul de la distribuţie), încep să-şi facă dedicaţii muzicale la discotecă, sînt nemulţumiţi de felul în care e făcut patul în cameră sau de ora la care trebuie să se scoale dimineaţa, îşi iau haine nepotrivite (femeile insistă să poarte pantofi cu toc la munte), unora le e prea frig, altora prea cald; şi din nou rîd, chicotesc, se adună pe bisericuţe să bîrfească şefii, organizarea proastă, colegii de la celelalte departamente. După un week-end astfel petrecut la munte sau la mare, în care ditamai managerii redevin copii, jucîndu-se cot la cot cu subalternii tot soiul de joculeţe tematice şi veselindu-se împreună în nesfîrşite chiolhanuri pe banii companiei (ocazie cu care se lămuresc în sfîrşit şi combinaţiile amoroase din firmă), iată că ziua de luni aduce la birou nişte oameni nu doar foarte mahmuri, ci şi mai uniţi şi motivaţi. Încă două-trei team building-uri de-astea şi echipa proaspăt formată se va închega, metamorfozîndu-se apoi într-o "mare familie", în care membrii comunică eficient şi debordează de încredere şi solidaritate. Ceea ce pentru managementul companiei nu poate fi decît o bucurie, pentru că - spun unii experţi - cică munca în familie ar fi mai productivă. Altfel munceşte omul pentru binele familiei care l-a adoptat şi care îl răsfaţă cu mici atenţii, prime de Crăciun şi week-end-uri în Deltă! Dintr-o entitate enigmatică şi oarecum abstractă, "compania" se transformă astfel într-un spiriduş prietenos şi binefăcător, pe care ajungi să-l iubeşti şi în care poţi avea încredere. Şi nu te mai superi aşa de tare, cînd realizezi că nu prea mai ai, de fapt, timp liber (numai al tău), nici măcar la sfîrşit de săptămînă, fiind prea ocupat cu team-building-uri, training-uri, workshop-uri, party-uri aniversare şi alte asemenea delicii corporatiste, toate cu denumiri de import.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Dar dacă ești tînăr, sărac și bolnav?
Salvează tinerețea – vîrsta la care se spune că poți orice – chiar orice nenoroc sau chiar orice nefericire?
p 10 jpg
Povara tinereții
Copilăria se încheie, adesea, abrupt, după o vacanță de vară – tinerețea se consumă lent, se îngemănează cu bătrînețea firesc, insesizabil.
16781709398 92dac8f6bb c jpg
Primăvară în decembrie
„Femeile au devenit mai puțin interesate de machiaj și mai mult de frumusețea în ansamblu, cea care radiază din interior spre exterior, spre ideea de wellness.”
p 11 jpg
Note despre „încă”
De-ar fi să trebuiască să cred totuși în ceva și tot n-aș (putea) crede în Dumnezeu! Intuiție, vanitate, consolare – ține aceasta de vîrstă?
p 12 jpg
Tinerețea are coloană sonoră
Sînt părți de suflet în legătură cu care vom fi mereu subiectivi.
640px Pierre Auguste Renoir The Boating Party Lunch jpg
Simțire și nepăsare
Se spune că tinerețea, la fel ca și copilăria, nu e conștientă de ea însăși, că abia mai tîrziu ajungi să ți le amintești cu nostalgie și să le apreciezi adevărata valoare.
p 13 jpg
Oase ușoare ca ale păsărilor
Îi privesc atentă pe oamenii foarte tineri.
2722374996 d24e7fdf0e c jpg
Tinerii bătrîni și bătrînii tineri Cum mai măsurăm tinerețea?
Cred că merită să pledăm și, mai mult, e destul de limpede faptul că nu există o compartimentare netă a tinereții și a bătrîneții dată de vîrste și condiții, ci ele există simultan, în orice moment al vieții.
50294010101 132de799e7 c jpg
Anii ’90
Anii ’90 s-au încheiat pe 31 decembrie în Piaţa Revoluţiei, cînd deasupra noastră şi sub egida PRO TV-ului s-a înălţat un înger kitsch.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.

Adevarul.ro

Luis Suarez FOTO EPA EFE jpg
Scandal uriaș după Ghana-Uruguay. Ce au făcut colegii lui Suarez în timp ce acesta plângea în hohote
E scandal imens după meciul Ghana - Uruguay de la Cupa Mondială 2022. Selecţionerul Uruguayului a sugerat că arbitrul german Daniel Siebert este de vină pentru eliminarea echipei sale de la CM 2022, informează DPA.
Congres AUR - George Simion - 27 mar 2022 / FOTO Inquam Photos / Octav Ganea
AUR cere ca România să nu mai ajute R. Moldova
Alianța pentru Unirea Românilor a adoptat în cadrul Congresului organizat la Alba Iulia o rezoluție prin care cere unificarea României și R. Moldova. Șeful formațiunii a susținut însă că România ar trebui să oprească ajutorul îndreptat către vecini.
Procesul comunist din Gara Teiuş: cum au fost judecaţi ceferiştii vinovaţi de catastrofa feroviară din 1968 jpeg
Cum erau urmăriți ceferiștii de către Securitate. Zeci de informatori erau folosiți de către „organe”
Securitatea comunistă avea în obiectiv și angajații de la CFR, domeniu de activitate care s-a dezvoltat mult după anul 1970. În Alba, dosarul de obiectiv „transporturi feroviare” a fost deschis în luna august 1972.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.